FĂRĂ MILĂ. Guvernul îi taxează pe cei fără venit ca să salveze bugetul spart de privilegiați
În plină criză economică, într-o Românie secătuită de inflație, liberalizarea pieței energiei și creșterea TVA, guvernul a găsit soluția salvatoare: să-i pună să plătească pe cei care n-au nimic. Nu pe cei care au primit totul pe nemuncite. Nu pe pensionarii speciali, nici pe clienții de partid care au salarii obscene în agenții parazitare. Nu pe baronii locali. Ci pe oamenii fără venituri, fără șanse, fără protecție.
Asta e viziunea de “reformă fiscală” a guvernului Bolojan. În loc să taie, în primă instanță, din risipă, din inechitate, din privilegiile castelor politice, preferă să pornească îngropând în taxe pe cei care oricum nu mai pot respira. Începând cu 1 august 2025, românii fără venit – cum ar fi femei casnice, șomeri peste 50 de ani pe care nu-i mai angajează nimeni, foști contributori dați afară din sistem, veterani de război ș.a. – vor fi obligați să plătească 2.430 de lei pe an pentru dreptul de a fi tratați în spitale. Altminteri, nu au voie să se îmbolnăvească sau mor cu zile.
O măsură imorală, economic criminală
Această modificare legislativă nu vine de nicăieri. Ea este expresia unei strategii de austeritate mascate, al cărei preț îl vor plăti cei care nu au niciun mecanism de apărare: nici sindicate, nici pârghii politice, nici microfoane. În numele reducerii deficitului bugetar, guvernul lovește exact acolo unde doare mai tare: în stomacul gol, în boala netratată, în singurătatea femeii care îngrijește o gospodărie rurală, în umilința bărbatului trecut de 55 de ani, devenit inutil pe piața muncii.
E un calcul pervers. E mai ușor să-i storci pe cei fără apărare decât să reformezi sistemul. Mai simplu să-i faci datori pe cei fără venit decât să deranjezi armata de privilegiați care sug bugetul național: pensii speciale, funcții călduțe, agenții-fantomă, sinecuri și rețele clientelare.
Sărăcia – noul delict fiscal
Statul român oficializează, începând din august, o viziune de-a dreptul distopică: sărăcia devine o vină fiscală. Nu ai bani? Plătește. Ai muncit o viață, dar ai ieșit din sistem și n-ai din ce trăi? Plătește. Ai fost casnică, ai crescut copii, ai avut grijă de bătrâni? Plătește. Ai fost bolnav, dar nu ești inclus în programul “corect”? Plătește.
În schimb, dacă ai comis o crimă, dacă ești în penitenciar sau arest preventiv, ești asigurat pe cheltuiala statului. Pentru că legea, iată, are compasiune doar pentru cel care a încălcat-o. Pentru cel care a trăit cu demnitate, nu mai are nici solidaritate, nici respect.
Austeritatea care ucide speranța
Aceasta nu e doar o măsură proastă. Este o măsură profund inumană. Ea condamnă milioane de români la o existență dublu pedepsită: economic și medical. La suprataxarea sărăciei se adaugă și facturile crescute prin liberalizarea pieței energiei, și noile scumpiri generate de majorarea TVA, și inflația galopantă. Ce se conturează este un coșmar fiscal, în care doar cei privilegiați vor mai avea loc la oxigen.
Cine a conceput această „reformă” nu a fost economist, ci executor. Executor al unei logici contabile fără inimă, fără morală, fără minte. În România lui 2025, nu se mai guvernează: se evacuează cetățeni din contractul social.
Să spunem lucrurilor pe nume
Sistemul românesc de asigurări de sănătate nu se prăbușește din cauza femeilor fără venit sau a șomerilor maturi. Se prăbușește din cauza furtului sistematic, a proastei gestiuni, a rețelelor de interese care parazitează bugetul public. A cere celor mai vulnerabili să plătească pentru mizeria morală a elitelor este o formă de complicitate la distrugerea demnității cetățenești.
Statul trebuie tras la răspundere nu doar de presă, ci și de societate. Cine tace azi, va plăti mâine. Pentru că acest tip de fiscalitate se extinde ca o plagă: după ce termină cu cei săraci, vine rândul celor aproape săraci. Și apoi al tuturor celor care încă mai trăiesc onest, într-o țară în care cinstea a devenit, în mod paradoxal, cea mai scumpă alegere.
