Hamlet la Deva – clasicul Shakespeare, atât de actual, pus în scenă într-o nouă lumină

HAMLET, drama scrisă de William Shakespeare la începutul anilor 1600, a rămas, peste timp, o piatră de încercare în teatru, un canon abordat fie în stil clasic, fie adaptat la lumea nouă.

Teatrul de Artă din Deva oferă tragediei cu desfășurare în vechea Danemarca o nouă viață, o interpretare modernă care nu pierde, însă, nimic din tensiunea și emoția textului shakespearian.

Spectatorul este prins în atmosferă chiar de la început: actorii, îmbrăcați în negru, aliniați în fața primului rând de scaune, așteptau în tăcere, cu fețele și privirea imobile, publicul care își căuta locul în sală. Inerție apăsătoare și așteptare. Când reflectorul s-a aprins, au urcat pe scenă în același ritm, păstrând ordinea și gravitatea. O abordare regizorală extrem de interesantă, mizând mult pe factorul psihologic care face legătura între scenă și sală.

În centrul dramei se află zbuciumul interior al prințului Hamlet, surprins magistral de Aurelian Culea, a cărui interpretare transmite subtil conflictul dintre reflecție și acțiune.

Alături de el, Gianina Iconaru, în rolul reginei Gertrude, impresionează prin lacrimile care îi strălucesc tulburător în ochi, fiecare gest și privire transmițând durere, fragilitate și zbucium.

Implorarea și clemența față de fiul său, Hamlet, mereu neînțeles și zbuciumat, obsedat de adevărul care trebuie scos la iveală, sunt uneltele estetice care fac interpretarea ei cu atât mai profundă și emoționantă.

Mihai Feier surprinde, magistral, imoralitatea și lăcomia lui Claudius, iar Diana Dănilă dă viață sensibilității și vulnerabilității Ofeliei.

Dregătorul Polonius, prin jocul atent și complex al lui Eugen Pădureanu, imprimă dramatic postura de ipocrit și manipulator, făcând un personaj memorabil pentru public.

În fapt, întreaga distribuție a spectacolului contribuie exemplar la crearea unui spectacol intens, emoționant și memorabil.

Regia modernă, cu elemente ale cotidianului – măști, monitoare și microfoane -, amplifică tensiunea și transformă scena într-o oglindă a lumii în care emoțiile și secretele nu mai pot rămâne ascunse. O abordare care reface permanent legătură cu publicul, redescoperind relevanța universală și atemporală a piesei lui Shakespeare: în peste 400 de ani de la scrierea ei, lumea are aceleași pietre de moară atârnate de destinul ei.

Spectacolul reușește să aducă clasicul aproape de spectator, chiar dacă filtrul este modern, iar pentru deveni și nu numai, merită din plin să fie văzut. Hamlet nu este doar o piesă despre trădare și răzbunare, ci și despre dileme morale și zbucium interior, teme care rămân eterne.

Un mare BRAVO tuturor actorilor, scenografiei, decorurilor și regiei, care au adus Hamlet într-o manieră modernă și plină de emoție! Și un mesaj pentru deveni: merită cu adevărat să mergeți la teatru, mai ales că Hamlet e o piesă clasică pe care fiecare dintre noi ar trebui să o fi citit sau văzut măcar o singură dată, fiind exemplară pentru înțelegerea sufletului omenesc și a tulburărilor lui.