Inedit la Muzeul Astra. Bucate și donații pentru restaurarea „Casei Dogarului” adusă din județul Hunedoara

16 mai 2025 Laura Oana

„Sâmbătă, 17 mai, intrarea va fi liberă! E Noaptea Muzeelor, dar va fi și ,,Ziua Muzeelor” la noi! Târgul de țară va fi, și de această dată, gazda atelierelor gastronomice, cu rețete tradiționale din zona Sibiului și din Oltenia.

Ciprian Ștefan, managerul Muzeului ASTRA, este șef, dar și ,,chef”, așa că domnia sa va susține atelierele culinare. Scopul inițiativei este să sprijine cauza restaurării celei mai vechi case din expoziția în aer liber, cea din cadrul Gospodăriei de dogar din Obârșa, pentru care vor fi strânse donații”, scrie în postarea angajaților de la cel mai mare obiectiv de gen în aer liber din Europa, Complexul Naţional Muzeal Astra – Sibiu.

Inițiativa specialiștilor de la Muzeu Astra are în vedere restaurarea celei mai vechi case expusă într-un muzeu din România.

Ansamblul „Gospodărie-atelier de dogar-rotar” provine din satul Obârşa, comuna hunedoreană Tomeşti. Veche de peste două veacuri, construcția fascinează datorită modului în case a fost realizată de moți la începutul secolului 19: nu există nici un cui de fier, bucățile de lemn se îmbină perfect, iar casa și anexele gospodăriei sunt acoperite cu paie.

Potrivit fișei, monumentul de artă țărănească din Dumbrava Sibiului este descris ca un ansamblu „alcătuit din casa de locuit, şura cu grajd, coteţul de porci şi fântâna. Casa are două încăperi şi prispă, este construită din bârne de stejar şi de fag, cu acoperiş în patru ape şi învelitoare din paie.” Gardul este din nuiele împletite și acoperit cu jnepeni. De Noaptea Muzeelor, vizitatorii vor fi poftiți să guste bucate gătite după vechi rețete românești și vor fi îndemnați să facă o donație pentru reabilitarea gospodăriei din Obârșa.

Pentru că acoperișul este degradat, nu se permite momentan vizitatorilor să intre în această locuință valoroasă din Zarand, motiv pentru care cei de la Muzeul Astra au anunțat că vor să o restaureze, procedură care ar presupune o investiție de 200.000 de lei. Conducerea muzeului speră să asigure suma din bugetul propriu, la care se vor adăuga donațiile.

Gospodăria care era odinioară și atelierul unui dogar-rotar este considerată „cea mai veche casă expusă într-un muzeu din România”: „S-a scurs mai bine de o jumătate de secol de când locuinţa din lemn de stejar, îmbrăcată cu lut şi acoperită cu paie, a meşterului dogar din Obârşa, judeţul Hunedoara, a luat calea Sibiului.

Zămislită în 1800, gospodăria din Ţara Zarandului este cea mai veche casă datată expusă într-un muzeu din România şi, deloc întâmplător, îmbogăţeşte zestrea culturală a celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, amenajat în Dumbrava Sibiului”, precizează Consiliul Județean Sibiu într-un comunicat prin care anunță evenimentul și oferă detalii despre această inițiativă.

Gospodăria de dogar vine din Zarand : „A fost adusă la muzeu în 1972 și este reprezentativă pentru această frumoasă regiune a țării, recunoscută pentru olărit și prelucrarea lemnului. De altfel, satul Obârșa era numit și „al oalelor”, întrucât aici s-au realizat produse din ceramică, printre care și celebra oală de sarmale sau tava pentru cartofi rântăluiți.

Tot aici se găseau și meșteri pricepuți în prelucrarea lemnului pentru că dogarii aveau un rol-cheie în comunitate”, spune Ciprian Ștefan, managerul general al Muzeului „Astra”.

*Dorel ȘTEFAN – tatăl managerului Muzeului ASTRA din Sibiu, Ciprian ȘTEFAN*

Ciprian Ștefan are o înțelegere aparte pentru arta țărănească din Apuseni : s-a născut într-un astfel de sătuc minunat, la Blăjeni, în județul Hunedoara. Tatăl său, Dorel Ştefan, lucrează și acum șindrilă la îndemnul fiului său. De obicei, copiii se apucă de vreo meserie la îndemnul părinţilor. În familia Ştefan, a fost pe dos: „Acu’ vreo vreo 20 de ani, fiu -meo zice: „Hai, mă, tătic, să te apuci de lemn!” M-o dus în Albac, la un bătrân şi el m-o învăţat cum să o fac!”

Ajuns manager la Muzeul Astra, Ciprian Ștefan, este un adevărat susținător al moților și meșteșugului lor în prelucrarea lemnului: „În primul rând, alegerea lemnului rotund de stejar era esențială. Apoi, se decojea și „păsărea”, adică se îmbina printr-o „mușcătură bătrânească”, fără cui, bazată pe conicitate, sau „pe strâns”, cum îi spuneau meșterii. O altă dovadă a priceperii înaintașilor noștri o găsim în felul în care acopereau casa folosind paiele. Era preferat alacul, un soi vechi de grâu, cu paie ceroase, mult mai rezistente la apă. Acestea se recoltau în snopi, iar după ce se îmblătea, adică se scoteau semințele prin baterea spicelor, paiele erau folosite pentru acoperișurile caselor și anexelor gospodărești”.

În casa adusă din Zarand sunt două încăperi, una pentru odihnă, cealaltă pentru muncă: „Iarna se lucrau obiectele mici înăuntru. Dogarul știa să repare roțile căruțelor, să facă o tânja sau un jug, obiecte fără de care olarii nu puteau să meargă cu căruța după lut sau să ajungă la târgurile de la Ineu sau chiar de mai departe, cum ar fi Oradea”, a povestit Ciprian Ștefan.

Dacă inițiativa celor de la Astra se va concretiza, casa va avea parte de lucrări de conservare care vor ținti înlocuirea acoperișului din paie. Se vor folosi paie de secară recoltate manual care vor fi aduse din satul Lăzești, județul Alba.