Într-un sistem bolnav, Baia Sărată vindecă prin suflet
Mulți dintre locuitorii Devei știu că, la poalele faimoasei cetăți medievale, există o unitate spitalicească dedicată ajutorului celor cu probleme de reumatologie sau care au nevoie de recuperare medicală, secţie cunoscută sub numele de „Baia Sărată”. Aici întâlnești o diversitate de oameni, majoritatea trecuți de o anumită vârstă, dar și tineri cu diverse afecțiuni premature sau cu diagnostice greu de îndurat.
Baia Sărată funcționează sub tutela Spitalului Județean de Urgenţă Deva, dar se remarcă ca un loc unde am întâlnit EMPATIE.
Aici, pacienții sunt tratați cu respect și atenție, iar cadrele medicale sunt dedicate și cu adevărat implicate, ceea ce face ca, în multe cazuri, afecțiunile și durerile celor suferinzi să fie ușurate semnificativ.
Un exemplu al acestui comportament l-am găsit în doctorul Mihaela Daea, șefa Secției de medicină fizică și reabilitare.
Dedicată profesiei, aceasta nu se rezumă doar la a prescrie tratamente, ci reuşeşte şi să aducă alinare pacienților care ajung aici obosiți și speriați.
Implicarea și modestia sunt cuvintele care o definesc pe dr. Mihaela Daea, iar pacienții ei o simt de fiecare dată când o întâlnesc.
În prima parte a zilei, pe holurile centrului de recuperare, este agitație mare. La ușile cabinetelor de proceduri, sunt pacienți, atât din sistemul ambulatoriu, cât și cei internați.
Printre rânduri, oamenii își împărtășesc suferințele, necazurile, poveștile de viață, dar și multă nemulțumire față de sistemul de sănătate, un sistem considerat adesea nedrept, mai ales pentru bătrânii care au muncit pentru această țară.
Dacă ajungeți la procedurile de ultrasunete sau la magnetoterapie (cercuri), o veți întâlni pe Loredana – o tânără plăcută, atât la vorbă, cât și la treabă. Toată lumea o îndrăgește pe Lore, „fata cea drăguță și micuță, blondă, cu ochii albaștri de la cercuri”. După ce am văzut-o la muncă, am urmărit interacţiunea ei cu pacienţii, consider că merită o primă pentru cât de mult se implică în activitatea de zi cu zi.
Am aflat și o parte din secretul ei: a lucrat șapte ani în Regatul Unit, ca bonă, sau la case de bătrâni și persoane cu dizabilități. Posibil ca empatia pe care o arată să fi venit tocmai din experiența dobândită în străinătate.
Aş vrea să le evidențiez pe asistentele Felicia și Sorina, de la parafină și băi galvanice, femei mereu cu zâmbetul pe buze, ajutate de Ionuț, o persoană de nădejde. La procedurile de electromagneți sau la ultrasunete, te întâmpină cu multă răbdare asistenta Gabi, care nu ezită să te întrebe „Cum te simți?” și să termine cu un „Bine, draga mea!” Mulțumiri calde şi asistentelor Mihaela, Mirela și Voichița. L-am remarcat şi pe Radu, unde ora de programare este fixă, deoarece durata celor 10 minute de masaj trebuie respectată cu strictețe. Este unul dintre acei profesioniști care își merită pe deplin salariul. Personal m-am bucurat şi de cele 15 minute de la sala de sport şi calmul Cristinei, de la aparatul de bioptron.
Am avut o surpriză plăcută când am întâlnit-o pe Claudia, o cunoștință mai veche şi am aflat cu bucurie că munceşte aici. M-am gândit că oamenii buni atrag oameni buni, teorie confirmată şi de alte două asistente pe care le cunoșteam din cartier. Le-am aflat acum numele, Simona – doamna cu vorba blândă, și Rita – o asistentă tânără și foarte conștiincioasă.
Nu voi încheia fără să menționez că, pe holurile spitalului, oamenii în halate albe sunt cei care salută primii pacienții și nu invers!
La Baia Sărată nu te vindeci doar de durere – te vindeci de neîncredere în sistemul nostru medical și te deconectezi, pentru că aici simţi că tu contezi.
Corpul destinat internării pacienților a fost renovat și modernizat, există aparate de aer condiționat în fiecare salon, lucru apreciat mai ales pe timpul verii, când căldura devine greu de suportat. Un mare minus este lipsa de interes a autorităților în refacerea băilor termale din Deva. Chiar dacă numele „Baia Sărată” a rămas, bazinele de demult au devenit o amintire pentru că apa sărată a devenit … dulce. Bazinele, în sine, sunt nefuncționale de câțiva ani.
Deși au fost cunoscute în trecut pentru potențialul lor terapeutic și turistic, Băile Sărate par acum lăsate în paragină şi asta în ciuda multelor beneficii pe care le-ar putea aduce comunității și economiei locale. Orice pacient care trece pe la cabinetele de proceduri poate observa lipsa de investiții, ceea ce întoarce locul cu cel puțin 40 de ani în urmă. Dezinteresul administrației și lipsa unei viziuni coerente duc la degradarea continuă a acestor facilități.
Mirela POPA
