Între vot și exorcism – fascismul suveranist și asaltul asupra religiei

Pe 18 mai, România nu alege doar un președinte. Alege dacă mai vrea să trăiască în cadrul unei democrații raționale sau într-un delir colectiv, în care noțiuni fundamentale – precum Dumnezeu, credință, iubire și neam – sunt transformate în instrumente de manipulare și excludere.

Într-o postare recentă pe rețelele de socializare, Eugen Ciurtin, istoric al religiilor și directorul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române, denunță cu o luciditate rară pericolul real din spatele acestei campanii electorale. El scrie:

„Când candidatul fascist și fostul candidat fascist confiscă deja total ideea de religie în spațiul public […] o transformă în întregime în armă – weaponizing religion – suntem în conjunctura cea mai periculoasă a oricărei forme de dialog democratic.”

Ciurtin nu avertizează împotriva unei simple stângăcii retorice, ci împotriva unei derapări ideologice cu miză fascistă, care vizează confiscarea simbolică a religiei pentru a produce o formă de epurare a cetățeniei. Cei care nu aderă la noua „liturghie politică” sunt tratați ca inamici ai „credinței naționale”.

De la exaltare la fascism: un drum scurt

Călin Georgescu, fostul „candidat al suveraniștilor”, declara solemn că simpla rostire a numelui lui Dumnezeu „exorcizează” opozanții. Votul devine păcat, iar alteritatea – demon. Iar actualul candidat, George Simion, preia această linie și o amplifică printr-o retorică exclusivistă și ortodoxistă, în care România e „a românilor” și doar a celor care gândesc și simt într-un singur registru.

Eugen Ciurtin observă ironic o formulă familiară din ideologia fascistă a secolului XX: „pământul acesta sfânt” – invocat obsesiv de Georgescu – trimite la conceptul de Boden (pământ), iar Blut (sânge) lipsește doar „deocamdată”.

(Blut und Boden a fost o doctrină centrală a nazismului, care glorifica legătura mistică dintre rasa „pură” și teritoriul național. O formă de mitologie politică folosită pentru a justifica excluderea și exterminarea celuilalt.)

Religia ca zid împotriva celorlalți

Când religia devine criteriu de legitimitate electorală, ea nu mai e o forță de reconciliere spirituală, ci o unealtă de purificare ideologică. Minoritatea de credință, de conștiință sau de gândire devine „inamicul de exorcizat”. În loc de pluralism, ni se oferă dogmă agresivă; în loc de speranță, anatema; în loc de democrație, o liturghie a urii.

Ce este în joc, cu adevărat

Nicușor Dan, cu toate limitele sale de comunicare și carismă, este un profil care respectă distincția între credință și manipulare, între stat și biserică, între lege și dogmă. Nu promite sfințirea urnelor, ci o formă lucidă de responsabilitate publică.

În fața sa, George Simion și suveraniștii săi folosesc religia nu ca spațiu de salvare, ci ca unealtă de eliminare. Împart România în puri și impuri, în cei „cu Dumnezeu” și cei „exorcizați”. Este exact logica regimurilor totalitare care au pervertit religia pentru a distruge civilizația.

Între lumină și delir

Pe 18 mai, vom alege între:

• o Românie democratică, în care religia este un drept individual și o expresie a interiorității spirituale;
  și

• o Românie în care religia este confiscată de un discurs autoritar, vulgar și agresiv, menit să instaureze o nouă formă de excludere colectivă.

Să nu ne lăsăm exorcizați de propria noastră rațiune.