RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ (2). Anul 2025 în 30 de minute de lectură

Din rubrica noastră săptămânală ”Retrospectiva romanțată”, am spicuit cronologic pentru dumneavoastră, evenimentele importante care au marcat intern și internațional anul 2025. Am încercat să conturăm prin selecția făcută tendințele fără precedent care au început să schimbe fața lumii. Împărțită în două părți, Retrospectiva Romanțată a anului 2025 conturează contextul politic isterizat cu miza schimbării sistemului socio-politic din România, jocurile dubioase ale Curții Constituționale a României, schimbarea la față a Americii sub regimul Trump, tragedia ucraineană, precum și evenimentele care au făcut agenda zilei la un moment dat.

Vă dorim lectură plăcută! AN NOU FERICIT!

IULIE 2025

Doliu în Hunedoara

Marți seara,  Mihai Leu, unul dintre cei mai mari sportivi ai României, a încetat din viață la vârsta de 56 de ani, lăsând în urmă o moștenire impresionantă în sportul românesc. Fost campion mondial la box și performer de top în motorsport, Leu a pierdut lupta cu o boală necruțătoare care l-a măcinat ani la rând.  „Cu profundă durere, anunțăm trecerea în neființă a lui Mihai, în această seară. Un adevărat campion, atât în ringul de box, cât și pe circuitele de motorsport, Mihai a fost mult mai mult decât un sportiv excepțional, a fost un simbol de voință, curaj și pasiune. Pentru fani, Mihai a fost și va rămâne un model. Un om care a inspirat prin fiecare luptă, prin fiecare cursă și prin demnitatea cu care și-a trăit viața. Pentru noi, pentru familie, un prieten, un soț și un tată minunat. Moștenirea lui merge mai departe prin toți cei care l-am iubit, l-am susținut și am fost martori la parcursul său unic. Nu te vom uita niciodată”, a fost mesajul postat pe pagina de Facebook a lui Mihai Leu. În aprilie, el a fost adus de urgență la Institutul Fundeni, unde a fost operat. Leu a fost campion mondial la box, în 1997 și campion național la raliuri.  Mihai Leu a fost singurul boxer profesionist român care s-a retras neînvins. Cu un palmares de 28 de victorii în tot atâtea meciuri, Leu a devenit un simbol al excelenței în sport. La nivel amator, obținuse anterior peste 190 de victorii, ceea ce l-a consacrat ca unul dintre cei mai buni boxeri ai generației sale. Hunedoara îl va păstra veșnic în amintire!

 

Pe Bolojan Românii îl vor pe post de Vlad țepeș sau deloc

Nimeni n-ar vrea să fie astăzi în locul lui Ilie Bolojan. Bihoreanul nu are decât un glonț pe țeavă. Dacă-l ratează impactul va fi istoric. Nu doar pentru domnia sa, ci și pentru România. Dacă premierul Ilie Bolojan ratează, România pică! Păi, nu e picată deja?! Nu e clar încă feng shui-ul prezidențial, dar e la vedere că atâta timp cât deciziile lui Ilie Bolojan se vor adopta România nu pică! Competența administrativă a primului ministru e dovedită de faptele sale de administrație de la Bihor. În plus,  ascultați cum și mai ales ce zice! Nu evită să pună de fiecare dată degetul pe rană atunci când vorbește. Spune exact ce fiecare român de bun-simț vede de ani de zile! Statul ”eșuat” condus de Iohannis, s-a infestat cu profitori de tot felul, ciorchini de profitori care s-au mufat, sub înaltul patronaj politic, la folosul necuvenit din ban public. Există acum în România rețele subterane, în sus și-n jos, la stânga și la dreapta, de la stat la privat și invers, care mulg statul cu legea sau prin furt.  Discursul premierului diferă substanțial de ce am văzut până acum în era Ciolacu-Ciucă, dar și înainte,  pentru că Ilie Bolojan pare venit din altă clasă față de colegii lui din politică. Bolojan are o calificare precară de politician panglicar de Dâmbovița.  Îi lipsesc din CV șmecheriala și vorbitul fără rost. Are ”prostul” obicei de a-și ține cuvântului (a respectat protocolul semnat în coaliție și l-a susținut pe Crin Antonescu!). Nu-l simți ca fiind prim-ministrul acela ”de gașcă” care se răsfață în jet-uri laolaltă cu marii corupți ai neamului. Iar aerul autoritar emanat din desimea sprâncenelor încruntate când pomenește de ”nesimțiți” și dosare date procurorilor dă fiori combinagiilor neamului. Convingerea e că premierul Ilie Bolojan știe ce să facă ca să echilibreze finanțele României. Problema este însă alta! Înainte de a le mări taxele, românii așteaptă de la el să devină un fel de Vlad Țepes modern. Oamenii îi cer premierului să folosească popriri și confiscări pe post de țeapă ca să recupereze banii șmangliți de sugativele de bani publici formate în Regimul Iohannis-Ciolacu-Ciucă. E o luptă pe viață și pe moarte. România oligarhilor a început demult să se blindeze în Justiție, la Curtea Constituțională, fiind de discutat și posibile acțiuni comune PSD-AUR la momentul potrivit. Care moment? Acela în care premierul Bolojan se va lovi cu reforma de zidul toxic pe care acum doar îl critică. Primarul Buzăului, pesedistul Constantin Toma, dă o imagine, din interior,  a strategiei reale a PSD vis-a-vis de prestația lui Ilie Bolojan. Într-un interviu RFI România, Toma explică că „PSD este liniștit, așteaptă să-și rupă gâtul primul-ministru. Ce să vă spun? Eu sunt critic acum cu partidul meu. Au intrat la Putere, dar stau liniștiți aici, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Premierul știe asta. Singurul lui aliat este România care a ieșit în stradă la Ordonanța 13 dată de Guvernul Ciolacu. AUR și extremiștii sunt inamici pe față, iar PSD-ul e un aliat pe care dacă-l ai nu mai ai nevoie de dușmani. Un premier în România de azi nu poate fi Țepeș Vodă. Ilie Bolojan are misiunea de a învinge însăși statul român căzut pe interesele private ale unei oligarhii care funcționează și se dezvoltă încă de pe vremea lui Ion Iliescu. Legea și puzderia de instituții ale statului lucrează cu prioritate pentru această oligarhie, rolul lor pentru binele general fiind viciat. Și credeți că această oligarhie, acest ”sistem” nu există? Credeți că e o poveste inventată? Dacă nu ar exista, cum explicați de ce din 1989 până acum, nici un procuror, nici un judecător nu s-a atins de nici un fir de păr din capul lui Ion Iliescu? La urma urmei, omul ăsta, dincolo de bănuiala rezonabilă, a patronat uciderea a sute de români în 1989. Vă dați seama cine i se opune lui Ilie Bolojan?

 

Documente care dovedesc că Iohannis, Ciolacu și Ciucă AU ȘTIUT!

Au știut că deciziile pe care le iau duc România la sapă de lemn. Și nu le-a păsat nici cât pentru un sughiț după o scoică sorbită la Monaco. Jurnaliștii de la Europa Liberă au publicat vineri documentele.  Cu eticheta ”strict confidențial” și cuvântul ”Urgent” pe plic, ministerul Finanțelor a trimis anul trecut prin poșta SRI către premierul de atunci Marcel Ciolacu, șeful Senatului, Nicolae Ciucă și șefului statului la moment, Klaus Iohannis o adresă ca un strigăt deznădăjduit de alarmă, ”Opriți cheltuielile!!!”. Care era secretul? Cel pe care actualul premier Ilie Bolojan ni-l repetă zilnic! Că financiar, România este pe marginea prăpastiei. Atunci însă, la momentul trimiterii acelor documente, cei care au generat sinistrul financiar, tripleta Ciolacu-Ciucă-Iohannis, puteau evita dezastrul actual dacă ar fi lucrat pentru țară, nu pentru ei.  Pe 31 octombrie 2024, poșta militară a Serviciului Român de Informații prelua un document de la Ministerul Finanțelor adresat către trei dintre cei mai importanți oameni din statul român. Intitulat „Riscuri bugetare pe anul 2024 luând în calcul execuția bugetului general consolidat pe primele 9 luni” – documentul semnat de ministrul de Finanțe Marcel Boloș, secretarii de stat Alin Andrieș și Dana Pescaru, precum și de șefa ANAF, Nicoleta Mioara Cârciumaru, atrăgea atenția că finanțele României sunt în picaj. „În lipsa unor măsuri bugetare adoptate de urgență, care să conducă la limitarea și diminuarea cheltuielilor bugetare pe perioada rămasă până la finalul anului, există riscuri majore ca ținta asumată de deficit să fie depășită, cu consecința creșterii costului finanțării deficitului bugetar”, se spunea în document. Adică șeful Finanțelor României le spunea civilizat primilor oameni în stat ceva de genul ”Huo, nebunilor! Nu mai cheltuiți ca smintiții că intrăm în faliment!”. Avertismentul, se știe acum, nu a avut nici un efect! Sunt șase documente oficiale – toate cu ”strict confidențial”, prin care Iohannis-Ciolacu-Ciucă au fost informați, între august și decembrie 2024, cu privire la riscul iminent ca România să încheie anul cu un deficit bugetar mult mai mare decât cel asumat la începutul anului. Cei de la Finanțe avertizau despre riscurile ca România să nu mai găsească suficienți bani de împrumut pentru plata pensiilor și salariilor majorate substanțial de guvernul Ciolacu. Cei trei gropari ai finanțelor țării au fost avertizați și privind riscul ca România să fie retrogradată în ceea ce privește atractivitatea pentru investitori, adică să ajungă la ”junk”. De ce nu a urlat în gura mare atunci ministrul Boloș și a dat alarma ”strict confidențial”? Acesta a răspuns Europei Libere că publicarea documentelor ar fi creat o criză de neîncredere în capacitatea României de a-și plăti datoriile. Deci, Regimul Iohannis-Ciolacu-Ciucă cu bună știință, deși a fost informat oficial că sabotează sănătatea financiară a României pentru propriul interes (voturi!), nu s-a oprit și a continuat să spargă banii românilor pe interese de partid. Ultima informație dată de jurnaliști te face pur și simplu să ieși în stradă. În ultima săptămână din 2024, cu deficitele la gură, premierul Marcel Ciolacu semnează o ordonanță de urgență pentru cheltuirea a opt miliarde de lei din fondul de rezervă a țării. Știți pentru ce? Erau la mijloc banii de decontare a partidelor politice pentru cheltuielile făcute în campania electorală. De ce au nevoie partidele de banii românilor ca să-și facă campanie electorală? N-ai cum să răspunzi decent la această întrebare!

 

Reforma Bolojan a început. S-a livrat primul pachet.

Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pe primul pachet de măsuri fiscale, care include majorarea TVA, dar și înghețarea pensiilor și salariilor bugetarilor în 2026, în ciuda protestelor și nemulțumirilor din sectorul public. Premierul Ilie Bolojan a prezentat pachetul de măsuri: cota standard TVA de 21%, vor crește cu 10% accizele la alcool, carburanți şi tutun, CASS pentru pensii peste 3.000 lei, impozitul pe dividende rămâne 10% în 2025, apoi va ajunge la 16% în 2026, profiturile suplimentare ale băncilor şi companiilor de jocuri de noroc se impozitează mai mult, iar câştigurile companiilor de jocuri de noroc vor fi suprataxate. Deși pachetul de măsuri a salvat România de la evaluarea ”junk” din partea agențiilor de rating și a redus costul creditării țării, el nu a fost bine primit de populație. Oamenii au fost nemulțumiți că guvernul nu a început reforma cu tăierea sinecurilor, sporurilor nesimțite și pensiilor speciale ale profitorilor. Despre criticile care i s-au adus în privinţa măsurilor fiscale, Bolojan a spus că este un premier cu mandatul pe masă şi, cu asumarea întregii răspunderi, că tot ce a spus că se va pune în practică, se va şi întâmpla. Iar în caz contrar, nu va mai fi prim-ministru. Dar, știind care este percepția, Bolojan le-a recomandat românilor să aibă puțină răbdare pentru că vor primi satisfacție.  Pentru că Pachetului 2 de reforme, care va fi prezentat până la finele acestei luni,  va viza exact lichidarea foloaselor necuvenite ale oligarhiei patronate de partidele politice până acum. Românii așteaptă acum să vadă cât de departe are forța să intervină Guvernul Bolojan în stârpirea rețelelor de profitori mufați la bugetele de stat. O dezamăgire generală pe Pachetul 2 de reforme ar diminua notabil susținerea oamenilor pentru Guvernul Bolojan. Adică exact ce așteaptă ”tagma jefuitorilor” care sunt pe cale să încalece statul român.

 

Parlamentul European. AUR a încercat să-i Facă un cadou lui Putin.

În luna iunie, europarlamentarul român Gheorghe Piperea (foto), membru al partidului AUR și afiliat grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), a depus oficial o moțiune de cenzură împotriva Comisiei Europene, condusă de Ursula von der Leyen. Potrivit unui comunicat al formațiunii AUR, moțiunea ar fi fost transmisă Președintei Parlamentului European, Roberta Metsola, în conformitate cu articolul 131 din Regulamentul de procedură. Cu suficientă emfază, Piperea ar fi declarat că această acțiune a fost rezultatul unei pregătiri riguroase, atât din punct de vedere juridic, cât și politic, scopul fiind acela de a restabili transparența și de a garanta un proces democratic echitabil în cadrul Uniunii Europene (sîc!). Firește, potrivit europarlamentarului român, moțiunea a fost semnată de patroții din grupul European Sovereign Nations (ESN) și de mai mulți europarlamentari polonezi din ECR. De asemenea, dl Piperea ar fi menționat că inclusiv unii membri ai Partidului Popular European (PPE) ar fi semnat moțiunea, ceea ce ar sugera o nemulțumire crescândă dincolo de granițele ideologice clasice. Toate bune și frumoase, ”patriotismul” românesc tropăia fericit prin Parlamentul European în așteptarea votului împotriva șefei comisiei europene. Mai mult ca sigur că și Vladimir Putin a aruncat în treacăt un ochi să vadă ce-i fac fanii la Bruxelles. Și a venit ziua votului, joi. O înfrângere pe linie pentru AUR-Piperea. Eurodeputații au respins moțiunea înaintată de AUR împotriva Comisiei Europene cu 360 de voturi „împotrivă”. Moțiunea a primit doar 175 de voturi „pentru” și 18 abțineri. Referitor la acest demers, copreședintele Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR Party) din Parlamentul European, grupare unde și George Simion e vicepreședinte, a declarat că „moțiunea este o greșeală”. „Din păcate, unora le place să piardă, atât acasă, cât și aici”, a mai spus acesta.  Auch! În țară, șeful AUR, George Simion are de gând să de facă și el de hărneală: a introdus o moțiune de moțiune împotriva Guvernului Bolojan pentru primul pachet de măsuri pentru ieșirea din criză. Omul ăsta chiar nu simte nimic în politică. Merge înainte ca rușii. Cumva de înțeles, își emulează șefii. Nu putea și el să mai aștepte un pic să iasă PSD de la guvernare?

 

Reforma bolojan nu va merge cu vorba bună. 

Premierul Ilie Bolojan a ținut vineri o conferință de presă în care a prezentat în stilul său, pe față, clar și sever,  cum vede reforma statului băgat de partide în criză profundă. Impresia în rândul susținătorilor conceptului ”România, o țară ca afară” a fost copleșitoare. Unul dintre ei, economistul Andrei Caramitru, o prezență activă pe Facebook, a erupt: ” L-am urmărit pe Bolojan azi. Vă zic ceva – omul e senzațional e ceva ce nu am mai văzut până acum aici și nici speranța sa văd așa ceva nu mai aveam”.  Adică, pentru milioane de români care înțeleg corect ce se întâmplă, la fel ca pentru Andrei Caramitru, Bolojan este șansa, poate ultima, ca România să devină în sfârșit, țara lucrului bine făcut, cu beneficii pentru toți și fără foloase necuvenite pentru unii! Adică, cum? Să nu se mai lucreze cu șpagă? Să nu mai poți să-ți aranjezi un concediu medical ca scutire pentru chiul? Să ajungă partidele cu clientela politică la sapă de lemn? Ce să mai vorbim de posibilitatea ca pensionarii speciali să nu mai primească pomana nemeritată de la restul românilor, sau ca magistrații să plece și ei în pensie la 65 de ani ca tot amărășteanul cu buletin românesc. E posibil? Tot Andrei Caramitru pomenește de rețelele îmbuibării nesimțite din banii românilor  ”Vă spun sincer – toate rețelele – toți cei din umbră – îl detestă și nu știu ce să mai facă să îl dea jos – ca să nu cumva să își piardă feuda, ca nu cumva să se schimbe sistemul boieri nomenclaturiști vs. iobagi. Sunt disperați.”. Da, de la partide, până la ultimul sinecurist cu spor ”de femeie”, toți vor să scape de terapia Bolojan. Ce e de mai mare râsu’, dacă n-ar fi dramatic, este că nimeni nu poate protesta deschis împotriva ei. Țara așadar trece prin marea ipocrizie, în care cam toată lumea strigă  ”Sus reforma, să n-ajungem la ea!”.  Sau mai precis, să nu ajungă la noi! Dar sunt doar două opțiuni clare: Nicușor-Bolojan-Coaliția(?)-Bruxelles, sau Simion-Georgescu-AUR-Moscova. În prima opțiune este neclar în ce măsură partidele din Coaliție ar rămâne orientate spre Bruxelles dacă Reforma Bolojan riscă să le strice dramatic rețelele clientelare. Toate evenimentele fără precedent derulate de la primul tur al prezidențialelor de anul trecut a schimbat complet paradigma politică în țară și a activat oamenii. Victoria pro-europenilor prin victoria lui Nicușor Dan și desemnarea lui Ilie Bolojan ca premier a arătat că s-a deschis o fereastră de oportunitate pentru o schimbare agreată de majoritatea românilor. Momentul este de grație, optim! Dar trebuie acționat iute! Acum criza financiară cruntă e argumentul de necontestat pentru schimbare. Cei care se vor păstrarea privilegiilor și debarcarea lui Bolojan nu au încă un contraargument cu care să vândă manevra. De aceea, în spatele premierului, în coaliție,  e o mârâială surdă continuă, acolo fiara pândește! Tot ce înseamnă partid parlamentar acum pierde bani, influență și putere pe măsură de Terapia Bolojan vindecă România. Realist vorbind,  șansele dlui Bolojan de a reuși nu sunt extraordinare, dacă nu  cumva domnia sa este Croitorașul cel viteaz. Sunt cel puțin șase bătălii în care premierul României ar trebui să învingă dintr-o lovitură. E bătălia cu funcționărimea și rețelele de putere de la nivel guvernamental. Pe urmă bătălia cu PSD-ul ca să rămână la guvernare și să nu saboteze măsurile reparatorii. Urmează bătălia ”de acasă” cu tabăra din opoziție din PNL. Se duc și bătăliile cu mafia firmelor de casă care practic au ajuns să facă bugetele instituțiilor publice, cu extremiștii-populiști AUR-SOS-POT și la grămadă cu bombardieri, jurnaliști cu comandă la Moscova, șopârle plătite la bucată în ruble convertibile în trădare de țară. La o socoteală sumară reiese că premierul Bolojan are puțini aliați. Unul e președintele Nicușor Dan. Cu cât este mai publică susținerea Cotroceniului, cu atât mai bine. Alt aliat este o bună parte din PNL, dar nu partidul în ansamblu. O parte din USR, ca proporție susceptibil mai largă decât cea din PNL, susține de asemenea Terapia Bolojan.  Nu în ultimul rând și poate cel mai important aliat este partea mare din public, în special educat, urbanul mare. Multe bătălii, puțini aliați. Este evident că Reforma Bolojan nu va merge cu vorbă bună.  La un moment dat părțile se vor încăiera. Cine va câștiga skandenbergul va schimba istoria României. În bine, sau în rău!

 

PSD sfârtecat între tentația extremismului și linia pro-europeană.

Între PSD și PNL nu a existat niciodată o chimie organică. Principalele două partide românești de până acum (între timp AUR le-a luat fața!) s-au îmbârligat la interes formând o majoritate cu care, în afară de propriile manevre necuvenite, nu au făcut mai nimic pentru țară. Apariția pe firmament a lui Călin Georgescu, AUR, Simion și restul alaiului de extremiști gravitaționali în jurul Moscovei, a schimbat brusc reflexele și percepțiile în politica românească. A apărut un nou jucător important, dar extrem de toxic!  Naționalismul fardat gros cu fond de ten democratic pro-european folosit ani de zile de PSD a pălit în fața extremismului anti-european frust și violent strigat în gura mare de AUR. Numai slaba calitate umană a candidaților extremiști, frica de Rusia și rațiunea a peste 6 milioane de români au evitat o cădere a României în neantul zonei gri sub o președinție și guvernare AUR-SOS-POT. Se spune că PSD este urmașul fostului partid comunist PCR, că sub steagul celor trei trandafiri întreaga nomenclatură ceaușistă și-a găsit propășirea după 1989. E cât se poate de adevărat, numai că nevoia vitală de fonduri europene, au făcut ca de 20 de ani, PSD să practice o ipocrizie dificilă pozând oficial într-un partid pro-european, în condițiile în care mii dintre membrii săi înjură printre dinți tot ce ține de Bruxelles și de politicile sale. Această disonanță, după ce AUR a luat avânt, îi costă acum pe pesediști o cădere accelerată în sondaje. După alegerile locale, partidul a pierdut tot ce se putea pierde la prezidențiale și a ratat crezând naiv că are toate cărțile în mână. PSD se află astăzi la o răscruce, simte că e pe cale să piardă ”prada” și influența acumulate în ani de guvernare și e într-o dilemă doctrinară.  Fie continuă șarada de partid pro-european, fie întoarce foaia ca să devină un fel de AUR 2, cu o propagandă exact cum se făcea pe vremea PCR-ului, naționalistă, dacopată, și antioccidentală cu singurul update constând într-o tușă groasă de falsă evlavie religioasă.  Exact cum se face la partidul lui Simion. Mulți dintre membrii de marcă ai PSD își folosesc deja, pe șest,  locotenenții pentru a promova pe rețelele sociale o campanie antiprezidențială și mai ales anti Bolojan. Problema e că pentru a reveni în poll-position, PSD nu știe acum care carte să o joace. Actuala conducere temporară (cam toți foști locotenenți ai lui Liviu Dragnea) ar merge pe calea extremismului. Mesajul a fost dat luni seara de președintele interimar al PSD.  Sorin Grindeanu (foto stg.), a declarat că la viitorul congres al partidului,  dincolo de chestiunile legate de conducere, partidul trebuie să se concentreze pe clarificarea identităţii doctrinare. „Suntem acum în jurul a 20%, de unde trebuie să începem să creştem. (…) Nu înseamnă că nu pot să existe în PSD diverse curente, care pot să aibă susţinere mai mare sau mai mică. Poate să existe, cum a fost pe vremea lui Liviu Dragnea, un curent puternic mai patriotic, naţionalist şi asta ne-a dus la nişte procente foarte mari. (…) Poate să existe un curent de social-democraţie europeană, dacă vreţi, cum a fost pe vremea lui Mircea Geoană (…) PSD trebuie să evite, în schimb, să se înscrie în linia partidelor socialiste europene clasice (…) PSD-ul trebuie să aibă specificul său în România, aşa cum l-am avut în ultimii 30 de ani, chiar dacă am fost partid de stânga şi suntem partid de stânga. Asta este ceea ce-mi doresc de la congres: să existe această clarificare şi e absolut normal să existe această clarificare doctrinară pentru anii viitori”, a declarat Sorin Grindeanu. Există voci în PSD care văd diferit lucrurile și critică actuala șefime de la social-democrați. Senatorul PSD Titus Corlăţean (foto dr.) a declarat că partidul riscă să ajungă o formaţiune ”balama”, de zece la sută, care să fie utilă guvernărilor de dreapta, el precizând că Sorin Grindeanu ar trebui să facă pasul în spate, întrucât a condus PSD alături de Marcel Ciolacu. Întrebat dacă PSD se duce acum spre 10 la sută,  Corlăţean a răspuns: ”Dacă rămânem încremeniţi în paradigma asta şi nu schimbăm şi stilul şi nu primenim partidul cu oameni cu idei noi, adecvaţi mutaţiilor care sunt extrem de profunde în societatea românească, ne îndreptăm spre această ţintă negativă”. Pe de altă parte, senatorul Titus Corlăţean a afirmat că valul de ură va continua şi va afecta PSD, în timp ce AUR s-ar putea duce spre 45 la sută la viitoarele alegeri, ”caz în care se termină cu democrația”. O altă voce critică în PSD este primarul Bacăului, domnul Constantin Toma. Domnia sa a declarat în această săptămână că e nevoie de o nouă conducere în PSD pentru că actuala conducere nu se mai bucură de încredere, iar o parte din electorat se îndreaptă către AUR. Pe lângă domnia sa, Constantin Toma îi vede la conducerea partidului pe Titus Corlăţean, Mihnea Costoiu, Robert Cazanciuc, oameni care ”pot să reclădească, să reabiliteze partidul pentru că este evident această echipă de conducere, care este fosta echipă, s-a epuizat, nu mai poate livra nimic şi, în aceste condiţii, evident că partidul va scădea în continuare în sondaje, chiar şi sub 10%”. Congresul din toamnă al PSD, găsește astfel partidul scindat între două căi de urmat pentru a se reconecta cu electoratul. Întrebarea care se pune este dacă cei de la conducerea PSD observă o chestiune elementară: locul dedicat extremismului în politica românească este deja ocupat de AUR care în sondaje tinde spre 45 la sută. Va rezista cel mai mare partid românesc al momentului la imensele tensiuni interne care riscă să-l rupă în bucăți?

 

Temerile ciudate ale președintelui Dan

Joi,  Curtea Constituțională a României (CCR) a respins sesizarea formulată de președintele Nicușor Dan privind legea ce prevede sancționarea extremismului și antisemitismului, considerând că aceasta respectă prevederile constituționale. Temerea președintelui era cazată în ideea că noțiunile de „legionar” și „fascist” nu sunt suficient de clar definite în lege și acest lucru ar putea genera abuzuri asupra unor oameni nevinovați. A fost dat ca exemplu o organizație care în anii 50 a luptat în munți împotriva regimului comunist. O parte din membrii ei ar fi fost înainte legionari și atunci, se întreabă președintele, aceștia sunt sau nu de incriminat atâta timp cât au luptat împotriva unui regim criminal. Greu de înțeles logica președintelui. Să fie o deformație profesională indusă de matematică? Există acolo o proprietate numită tranzitivitate care în cazul nostru ar însemna că dacă democrația este inamica regimului comunist, iar legionarii au luptat împotriva comuniștilor, atunci rezultă că democrația este cumva prietenă cu legionarii. Fals în viața reală! Democrația nu are nimic de a face cu răfuiala dintre două sisteme criminale articulate de două dictaturi, comunistă și fascistă. În democrație trebuie izolate, prevenite, sau după caz  pedepsite ambele curente ”neo”, și cel legionar, și cel comunist. Atunci când a respins sesizarea prezidențială, Curtea Constituţională a precizat că, pentru a ajunge la această decizie, a avut în vedere că ideologiile nazistă, fascistă şi legionară sunt concepte istorice şi politice ce nu pot fi puse sub semnul relativismului prin definiţii juridice formale, Adică, totul e clar, nu există nici un dubiu. Și e greu de crezut că președintele Dan nu poate recunoaște imediat un discurs legionar. Sau că e posibil să facă confuzie între o activitate de tip fascist care trebuie condamnată, și una extremistă pro-Putin care trebuie prevenită în fașă. Oricum ar fi, acțiunile prezidențiale menite să protejeze democrația de abuzuri dictatoriale sunt dacă nu inadecvate, cel puțin ciudate. Și nu s-a uscat bine cerneala de pe sesizarea care căuta să disece legionarismul pentru ca președintele să fie sigur că justiția nu va face abuzuri, că Nicușor Dan ”lovește” din nou. Președintele Nicușor Dan a atacat la Curtea Constituțională o lege votată de Parlament care vizează sancționarea falșilor preoți și călugări. Ce abuzuri contra democrației s-ar putea produce aici din partea statului este greu de identificat. Cum să permiți să facă slujbe foști preoți (caterisiți sau opriți de la slujire) numai pentru că în democrație nu trebuie restrânsă libertatea conștiinței și libertății de exprimare. De acord, nu trebuie restrânse, dar când un fost popă ca și Cristian Pomohaci, care a fost caterisit în 2017 după ce a fost acuzat de racolare de minori în scopuri sexuale, face în continuare slujbe în garajul casei sale te poți gândi că ceva nu e cușer acolo. Adică scrupulozitatea prezidențială privitor la drepturi și libertăți democratice e cumva prea stridentă chiar în zone în care pericolul este cel mai ușor de identificat și anihilat. Acest tip de scrupulozitate care a ținut pasive autoritățile române ani de zile, a făcut ca astăzi neolegionarii și comunistoizii rusofili să defileze pe rețele online și la TV în România mai des ca buletinele meteo.

 

Cine conduce de fapt România? Marele test al pensiilor speciale

Prim-ministrul Ilie Bolojan a anunțat marţi  într-o conferinţă de presă modul în care se va aplica reforma pensiilor speciale, la doar o zi după anunțul că legea privind pensiile magistraților este aproape finalizată. Ce vrea să facă Ilie Bolojan? Pensionarea magistraților la 65 de ani (ca tot românul) și limitarea pensiilor acestora la maximum 70% din ultimul salariu net (nu 80 la sută din salariul brut ca să fie pensia mai mare decât salariul net cum este acum!).  Și-abia cuvântă premierul,  ”Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” se iscară în lumea specialilor care-i cercetează și judecă pe ceilalți. Ilie Bolojan, a fost comparat cu un „măcelar care intră în sala de operație” de către un judecător din CSM. Șefa CSM, Elena Costache, a ieșit pe post declarând că o pensie de 11.309 lei, cu ieșire la 65 de ani, pentru un magistrat, i se pare puțin. Că magistrații sunt unici, nu pot fi puși pe picior de egalitate cu celelalte categorii de oameni care muncesc. Adică, cum ar veni,  există români și, deasupra lor,  rasa superioară de magistrați români. Șefa CSM a lăsat să se înțeleagă că magistrații nu vor accepta măsurile pe care guvernul vrea să le adopte pentru anularea privilegiilor extravagante pe care ei le-au obținut speculând slăbiciunea celorlalte puteri ale statului. Numai că, aplicarea reformei  premierului, profundă și plină de o bună-intenție fără precedent în istoria post-decembristă a României, este vitală pentru detensionarea socială. Românii așteaptă cu sufletul la gură de la guvern (și președinte) legiferarea unei minime echități sociale care să readucă specialii în rând cu toată lumea privitor la drepturi. Reforma face parte în același timp dintr-un program cu ”figuri impuse” pentru ca Ilie Bolojan să nu-și piardă singurul aliat adevărat, românii. După ce cu primul pachet de măsuri de reformă a băgat mâna în buzunarele simplilor cetățeni, presiunea de jos în sus asupra Guvernului a crescut la cote de avarie. Oamenii nu mai au răbdare și așteptă de la Ilie Bolojan să facă dreptate urgent pentru ei. Fără jumătăți de măsură și răzgândiri pe parcurs! Acum se poate intui ușor existența unui tumult subteran între decidenții din magistratură, instituțiile de forță și partide pentru a găsi o soluție de salvare a privilegiilor laolaltă cu sistemul multilateral corupt care a guvernat până acum. Firește, pentru coaliție debarcarea lui Ilie Bolojan și revenirea la vechile practici cu păstrarea privilegiilor magistraților ar fi o schemă simplă, tehnic vorbind. Cel mai simplu scenariu? PSD, cel mai mare partid din Parlament,  iese de la Guvernare, se aliază cu numărul 2,  AUR,  și pe o moțiune de cenzură, împreună,  pică Guvernul Bolojan și noroc bun! Numai că nimeni nu știe dacă ce ar urma ar fi chiar noroc. Cum vor reacționa românii în momentul în care reforma Bolojan ar fi stopată de PSD, partidul care de doi ani a guvernat spre falimentul bugetar al țării, este o temere care-i oprește pe toți să respingă pe față reforma Bolojan. Chiar și cel mai extremist pesedist știe că pentru partid blocarea Guvernării Bolojan îi va fi fatală partidului. Pronosticul cel mai credibil în acest caz este că social-democrații se vor rupe în părți, din care una cu siguranță se va coagula în jurul unor lideri reformatori cum e primarul Buzăului, dl Constantin Toma. Partea radicală, suveranistă din PSD are toate șansele să se dizolve și să dispară în oastea de strânsură a lui Simion. Deci PSD va fi reformator, sau nu va fi deloc. Cel puțin în structura actuală în care coboară spre 10 la sută în preferințele de vot. Reversul medaliei însă e promițător. Dacă reforma Bolojan se face și aduce dreptate pentru toți, iar PSD, eventual cu o nouă conducere,  este parte, efectul ar fi benefic pe termen lung pentru social-democrația românească.  Paradoxal, un succes al reformei Bolojan ar diminua decisiv avântul partidelor extremiste AUR&Co., pentru că mulți dintre cei care au votat AUR au făcut-o în speranța că Simion și ai lui ar putea vreodată face lucrarea în care s-a angajat acum premierul României.  Prima și poate cea mai grea bătălie care e de dat acum e cu reformarea magistraților. Mesajul acestora, infatuat și grosolan, la adresa premierului României,  este în esență,  cum bine a marcat un cunoscut analist politic, de genul ”dreptu-i drept, dar cinstea-i pe bani”. Aproape ca în Mafie! Ca să răzbească demantelarea sistemului  de privilegii blindat cu legi, premierul Ilie Bolojan nu poate conta la sigur decât pe o singură forță: puterea de intimidare a furiei populare! E singura care poate asigura în contextul actual autoritatea necesară primului ministru al României pentru a face reformă.

 

AUGUST 2025

Primul pachet Bolojan a intrat în pâine. Prin preț.

La 1 august au intrat în vigoare creșteri de TVA și accize care vor afecta prețul mai multor produse și servicii. S-a umblat la cotele de TVA. Astfel, vor exista două cote de TVA, de 11% și 21%, în loc de cele 3 cote de până acum (5%, 9% şi 19%). Ce s-a scumpit? La cota de 11% intră medicamentele, alimentele, serviciile de apă şi canalizare, livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, lemnele de foc, energia termică, cazările din turism, dar și accesul la obiectivele monumente istorice, monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice. De exemplu, un medicament care costă acum 100 de lei va costa 102 lei, un kilogram de carne care costă acum 22 de lei se va scumpi cu 0,44 lei, sau lemnul de foc care costă acum 1.000 de lei va costa cu 60 de lei în plus. La cota de 21% intră toate celelalte servicii și produse din România. De exemplu, un apartament de 120.000 de euro va fi mai scump cu peste 14.000 de euro, o cămașă care costă 100 de lei va fi mai scumpă cu 2 lei. Pe lângă majorarea de prețuri cauzată de creșterea TVA, o scumpire în lanț are loc și ca urmare a creșterii cu 10% a accizelor la alcool, ţigări și combustibil. Astfel, un pachet de țigări s-ar putea scumpi cu aproape 2 lei. Benzina se va scumpi cu 0,43 lei pe litru, iar motorina cu 0,40 lei pe litru. Tot de la 1 august pensionarii cu pensii mai mari de 3000 de lei vor plăti CASS. Cei care au o pensie de 4000 de lei, vor plăti un procent de 10% din diferența dintre pensie și plafonul de 3000 de lei, adică vor fi impozitați cu 100 de lei. Pachetul numărul unu Bolojan ia bani de la întreaga populație pentru a reechilibra bugetul României. Populația este de acord să suporte scumpirea vieții cu condiția ca cei privilegiați până acum de sistem, ”specialii”, să își piardă foloasele necuvenite și să beneficieze de aceleași drepturi ca și restul populației în materie de vârstă de pensionare, sau de cuantum al pensiei. După scumpirea vieții, românii așteaptă de la Guvernul Bolojan și oprirea risipirii banilor publici pe sinecuri în firmele de stat care depășesc lejer plafonul maxim de la care lăcomia devine nesimțire crasă.

 

La moartea unui „despot luminat”. 

În felul lui, Ion Iliescu nu este deloc un personaj controversat, așa cum s-a tot spus. Pare așa pentru că evoluția istorică l-a obligat să  acționeze mereu împotriva voinței sale, conjunctură care ne-a costat pe noi toți. Primul președinte ales democratic a fost un credincios al comunismului târziu, în fapt un fel de dictatură mai soft, mai cu ”față umană”, comparată cu ce am moștenit de la Ceaușescu. La momentul zero, la 22 decembrie 1989,  Ion Iliescu apare la TVR și involuntar își mărturisește crezul atunci când  i-a reproșat în gura mare lui Ceaușescu că a  ”întinat numele Partidului Comunist Român și memoria celor și-au dat viața pentru cauza socialismului”.  Fără să știe atunci, Ion Iliescu era deja prins într-o capcană a istoriei. Așa că, hotărât să reușească,  cu planul făcut, Iliescu a pregătit terenul pentru a deveni un ”despot luminat” al României.  Strategia criminală de a inventa teroriștii i-a permis să controleze populația prin frică în orele critice de după preluarea puterii. Nu există acum nici o îndoială că între Ion Iliescu și aparatul represiv ceaușist, securiști și activiști PCR, simbioza era perfectă. Sub camuflajul imputării tuturor nenorocirilor epocii de aur cuplului Ceaușescu,  Ion Iliescu a strecurat în noua lume tot aparatul represiv de care s-a folosit dictatorul împușcat. Așa ca anecdotică, ar fi interesant de știut dacă imediat după Revoluție s-or fi făcut ceva cursuri de recalificare profesională la securiști să-i învețe să se abțină, să nu-i mai bage în dubă pe cei care strigă ”Jos Iliescu!!!”. Desigur, într-o dictatură mai relaxată de tip Gorbaciov susținută de la Moscova, diversiunea criminală cu teroriști (cca 800 de morți!) sau mineriadele care au urmat n-ar fi fost un capăt de țară. Ion Iliescu s-a ținut mai departe de planul său și în 1991 România a fost singura țară din blocul est european care a semnat un tratat ”de colaborare, bună vecinătate și prietenie” cu URSS-ul condus de Mihail Gorbaciov.  În fapt, președintele Iliescu reașeza România sub tutelă rusească și alinia România la politica de ”Glasnost” (deschidere-libertatea opiniilor) și ”Perestroika” (relansarea economică prin restructurare). În viziunea lui Ion Iliescu, România nu era și nu trebuia să devină o țară post-comunistă. Iar planul lui Ion Iliescu de a deveni despotul luminat al unei dictaturi comuniste ”cu față umană” părea că merge din plin. Iliescu era mulțumit! Toți oamenii sistemului ceaușist îi ciuguleau din palmă, românii erau cuceriți încă de carisma sa incontestabilă și de veninul pe care noua conducere a țării îl injecta zilnic în memoria cuplului Ceaușescu, iar Moscova părea că veghează mai departe asupra României. Apoi, peste Ion Iliescu a căzut cerul. Odată cu URSS și Gorbaciov. Destrămarea imperiului rus a ruinat brusc tot planul noului lider de la București. La Moscova nu-i mai răspundea nimeni la telefon. De aici încolo, Ion Iliescu a început să se comporte ca un președinte obligat să se căsătorească cu capitalismul, dar care în suflet iubea profund comunismul. Singur în fruntea unei Românii izolate, Ion Iliescu nu a avut de ales decât între prăpăd și Occidentul pe care îl vroia majoritatea românilor, mai puțin domnia sa și sistemul militaro-securisto-comunist salvat la Revoluție. Cumva, norocul României a fost că Ion Iliescu era un politician inteligent. Dar și ghinion, pentru că aproprierea României de Uniunea Europeană și de NATO s-a făcut cu cât de multă frână s-a putut pune inteligent dinspre Cotroceni și ”sistem” în speranța că poate, cine știe, se întâmplă vreo minune la Moscova care ar putea întoarce roata. Minunea nu a venit la timp și, cruntă ironie a sorții, Ion Iliescu devine comunistul care, scrâșnind din dinți, patronează instalarea în țară a unei democrații pe model occidental, a capitalismului și face pregătiri pentru aderarea României la Uniunea Europeană și NATO. Numai că și din păcate,  dată fiind disonanța dintre credința sa comunistă și ”sula în coaste” pe care Istoria i-a pus-o, Ion Iliescu a fost nașul unei democrații șchioape și a unui capitalism ”de cumetrie”, adică un spațiu politic, social și economic în care oligarhia ex-comunistă a putut perpetua culegând fără amenințarea Justiției cele mai mari și mai nesimțite foloase necuvenite. Cumva, ca într-o frăție tacită a nostalgiei comunismului de caviar și sistemul i-a fost recunoscător lui Ion Iliescu până-n ultima clipă. Ion Iliescu l-a salvat în 1990 de la lustrație și l-a lăsat apoi să se îmbogățească pe persoană fizică din avutul național. În contrapartidă, niciun judecător, procuror, SRI-ist din România nu s-ar fi atins niciodată nici măcar de un fir de păr din capul lui Iliescu, deși acuzațiile penale din dosarele sale trasează imaginea unui monstru rece și crud capabil să dispună sau să permită omorul ca să-și conserve puterea, așa cum s-a întâmplat în 1989-90. Ce diferență colosală comparativ cu Ion Iliescu din 1996 care a fost primul președinte care a cedat puterea pașnic după pierderea alegerilor!  E adevărat, după dispariția sa,  Istoria îl va judeca până la urmă pe Ion Iliescu, dar până atunci în tot ce se scrie, spune sau prezintă despre domnia sa luminile și umbrele se împletesc trasând un tablou al contradicției. Se spune că ”despre morți numai de bine”. E firesc și uman, dar în cazul lui Ion Iliescu acest lucru este imposibil!

 

Marea coaliție cu picioare de lut.

Se știe, expresia „regat cu picioare de lut” este o metaforă ce descrie o entitate, un regat sau o organizație, care are o fundație slabă sau vulnerabilă, în ciuda aparenței sale de putere și stabilitate. Se potrivește perfect cu marea coaliție din Parlamentul României care are acum o majoritate de invidiat. Ce nu este de invidiat este dihonia care ruinează construcția. Cu ea la temelie s-a și format această Coaliție de fapt, singurul pariu care se putea pune pe ea fiind dacă rezistă sau nu mai mult de șase luni. Greu de spus, pentru că depinde de cât de profund este proiectată reforma să taie în privilegiile și controlul deținut de fiecare partid. Din capul locului, evident pentru oricine, reforma propusă până acum ia de la PSD și dă, în principal, la USR, partidul dlui Fritz neavând până acum posibilitatea să împartă funcții și privilegii. Pentru pesediști așa ceva este de neacceptat. USR este de-a dreptul nefrecventabil pentru social-democrați, la fel cum PSD le stă în gât useriștilor. Nu e de mirare atunci că PSD nu a mai participat la ședința coaliției de miercuri. Există surse care spun că nemulţumirile ar fi legate, de fapt, de împărţirea posturilor din teritoriu, în special cele de prefecţi şi subprefecţi, pentru că vorbim în acest moment de patru partide care formează Coaliţia de guvernare. Astfel că, PSD şi PNL ar trebui să cedeze posturi de la ei pentru USR, iar PSD ar fi dispus să dea mai puţin decât ar vrea USR să ocupe în teritoriu. La ședință ar fi urmat să fie negociate și elemente legate de Pachetul fiscal, dar și împărțirea unor funcții la diverse agenții ale statului. Reforma a fost pusă pe ”hold”, pentru că fără prezența PSD, nu există reformă în România. Desigur raportarea USR la moartea fostului lider PSD Ion Iliescu a fost pretextul ideal pentru domnul Grindeanu să motiveze absența. Pentru premierul Bolojan și guvernul său dificultatea este enormă. Fără PSD nu poți face reformă, dar oare cu PSD poți? Săptămâna viitoare, luni, PSD decide,  dacă rămâne la guvernare alături de USR sau nu. Ceea ce se întâmplă acum nu ține de un simplu joc politic între partide rivale. Ceea ce se joacă în zilele acestea este însăși soarta României ca țară pro-europeană. Iar decizia e la PSD. De PSD depinde vindecarea României, sau prăbușirea ei în sărăcia și traumele unei zone gri. De pe margine, cu punga de popcorn în față, AUR așteaptă implozia.

 

Rusia ne atacă mințile ”în haită”. Rezistăm la cântecul de sirenă?

Nici după alegerile din 18 mai, lucrurile nu s-au liniștit. Se poate observa o sincronizare între succesul propagandei Moscovei în România pe măsură ce Putin se descurcă tot mai bine să redobândească recunoaștere internațională și încă de la însăși președintele Statelor Unite ale Americii. Nu întâmplător, întâlnirea dictatorului rus cu președintele Trump pe teritoriul american coincide cu un nou desant de propagandă rusă care se varsă peste România. După eșecul cu Simion, mașina de propagandă a lui Putin a schimbat tactica. În ce fel, explică Valentin Jucan, vicepreședintele  Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). Oficialul spune că după alegeri, simfonia amplă a propagandei rusești are ca țintă schimbarea dorinței de a mai trăi într-o țară democratică. Se propune izolaționismul și diminuarea opțiunilor pro-occidentale. Marea lovitură ar fi reorientarea României spre ieșirea din UE și atașarea ei ca satelit al ”noii Rusia”. Pentru realizarea acestor obiective, România este atacată în haită, spune vicepreşedintele CNA. Și domnia sa chiar știe ce spune pentru că dispune de datele centralizate la instituţia desemnată să monitorizeze activitatea în mass-media şi online. „Am fost atacaţi prin intermediul platformelor, am fost atacaţi cu boţi, am fost atacaţi folosindu-se deepfake, am fost atacaţi subminându-ni-se încrederea în instituţii – cu aportul instituţiilor şi al politicienilor, dar asta este o altă discuţie – am fost atacaţi prin compromiterea istoriei şi prin falsificarea adevărului“, afirmă Valentin Jucan. E destul să arunci o privire pe Tik-Tok ca să vezi imediat atacul. Se lovește în președinte, în premier, niciodată în partide.  Adică propaganda cultivă ura împotriva principalilor vectori de promovare a valorilor occidentale și a reformelor structurale în țară. Propaganda pro-rusă care două surse, una externă și una internă. Există percepția că pe lângă AUR, din țară, direcții din servicii, organizații de rezerviști de tot felul, forțe oculte, neo-legionare sprijină logistic și uman manevrele regimului Putin fiind gata să trădeze la prima ocazie de risc minim. Iar impresia este că statul român în frunte cu Nicușor Dan este incapabil să apere democrația și România ca parte a construcției europene. Dl Georgescu, acuzat de înaltă trădare, se zbenguie electoral. Dl Simion scoate pe gură cele mai toxice acuzații și nimeni nu-l cheamă la o discuție, iar mai multe posturi de televiziune aproape cheamă la război civil. Iar despre partidele de la care se așteaptă sprijin pentru reformă ce se poate spune? Moșmondesc fente ca să scape cu prada șefii și camarila. Între timp peste țară plouă cu rachetele rusești ale propagandei. Jucan atrage atenţia asupra faptului că amenzile actuale aplicate de CNA – cu un plafon maxim de 200.000 de lei – sunt ineficiente şi nu descurajează abaterile, ci mai degrabă funcţionează ca o „invitaţie” la încălcarea legii. În opinia sa, raportat la bugetele uriaşe din televiziune și radio, aceste sancțiuni sunt simbolice și ineficiente. CNA a solicitat în repetate rânduri majorarea cuantumului amenzilor, dar consideră că acum, în fața amenințărilor informaționale tot mai sofisticate, acest demers devine urgent și esențial. Dar nici președintele, nici premierul, ce să mai vorbim de Parlament, nu se grăbesc să lovească în propaganda putinistă din România. „Aceste trei luni pierdute şi această stare a lucrurilor mie îmi dau senzaţia unei cedări în faţa unui adversar care este peste tot!“, concluzionează Valentin Jucan. Senzația vicepreședintelui CNA nu e solitară. Dacă autoritățile noi alese nu schimbă politica, nu se arată capabile să controleze situația, propaganda rusă va câștiga. Nu de altceva, dar oamenii tind întotdeauna să țină cu cel mai tare!

 

La Casa Albă. Întâlnire istorică dintre  disperarea europenă cu șovăiala americană.

Luni seara (după ora României) la Casa Albă greii Europei și NATO l-au însoțit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski la ceea ce era anunțat ca o vizită istorică pentru soarta războiului din Ucraina. Televiziunile au pus accent pe densitatea de VIP-uri pe metru pătrat astfel că s-a putut vedea parada limuzinelor care i-a lăsat pe peluza Casei Albe pe președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen, președintele francez Emmanuel Macron, cancelarul german Friedrich Merz, premierul britanic Keir Starmer, premierul italian Giorgia Meloni, președintele finlandez Alexander Stubb și secretarul general al NATO Mark Rutte. Practic, luni în Casa Albă, întreaga lume liberă a fost reprezentată pledând pe lângă președintele american pentru o soluție la agresiunea lui Putin și înlocuirea războiului cu o pace solidă. Așa cum s-a putut vedea, cu toate că la masă s-au adunat șefii celor mai puternice state democratice din lume, la discuții părea că s-au întâlnit disperarea europenă cu șovăiala americană. Adevărul crud este că UE și NATO fără puterea militară americană nu-i pot impune nimic lui Putin. A reieșit asta din corul de laudatio pe care liderii europeni l-au susurat în urechile lui Donald Trump, știindu-i-se plăcerea de a-i fi gâdilit orgoliul. Președintele american speră însă să-i reușească cumva imposibilul, ceea ce ardeleanul consideră atunci când spune că nu ai nici o șansă să rămâi și cu slănina întreagă și cu cuțitul uns. Prima grijă a lui Donald Trump este să nu-l necăjească, sau, Doamne ferește!, să-l enerveze pe agresor, adică pe Vladimir Putin. Deci, zero taxe secundare pe țările care cumpără petrol rusesc, zero rachete cu rază lungă de acțiune pentru armata ucraineană, zero critici spre Moscova. Donald Trump crede că-l poate convinge pe Putin să lase totul baltă de dragul unui Nobel pentru Pace cu numele lui Trump pe el. Se explică astfel jocul pasiv al șefului american. Și e aproape ridicol cu ce povești este înlocuită decizia fermă de a acționa eficient pentru a-l arunca pe Putin înapoi peste gard. Se bate monedă pe întâlnirea Zelenski-Putin ca și cum din asta ar putea ieși vreodată pace. Nu a ieșit nici când Putin s-a văzut cu Trump! Apoi povestea pentru copii cu garanțiile de securitate ”de tip articolul 5” din Tratatul de bază NATO. Snoava cu soldați europeni la sol și sprijin aerian american. Mai mare gogomănie nici că se putea, iar Kremlinul a bombardat-o propagandistic imediat după miting, ”nu vom permite prezența nici unui soldat străin în Ucraina”. Ce să mai spunem despre cum scoate Ucraina din piatră seacă 90 de miliarde de dolari ca să cumpere armament din SUA în perioada următoare? Desigur, pentru Occidentul reunit în Biroul Oval, ar fi fost de râsul lumii să admită că s-a adunat degeaba. Declarațiile au fost aliniate cu ideea că s-au făcut progrese, că pacea e mai aproape și că Ucraina va primi susținerea necesară ca să reziste. În fapt, nu e nici un progres realizat. Armata lui Putin atacă și mai sălbatic Ucraina, copii, femei și bărbați ucraineni sunt omorâți în fiecare zi, iar Kremlinul are o singură grijă, să laude dibăcia diplomatică a lui Trump. Sunt semne ale unui apus de eră istorică. America împreună cu aliații săi tradiționali nu mai au forța și voința de a impune respectarea dreptului internațional croit după înfrângerea lui Hitler în 1945. Rusia a creat precedentul Ucraina. În altă parte a lumii, China își încoardă mușchii tot mai convinsă că dacă Rusia poate, va putea și ea să invadeze cu succes Taiwanul. Fără America să-i păzească spatele, Uniunea Europeană este o entitate care nu are nici un cuvânt de spus privitor la noua evoluție geo-strategică. E o discrepanță șocantă între modul în care a fost primit Putin în aplauzele lui Donald Trump și cum a fost primită președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen la Trump. Priviți fotografia de grup. Protocolul Casei Albe i-a alocat cel mai îndepărtat loc față centru, unde trona președintele american. În lumea diplomatică, asta e ca și cum interlocutorul nu ți-ar răspunde la salut. În urma marii întâlniri de la Casa Albă de luni, omenirea a înțeles din nou că Rusia putinistă face de fapt jocurile,  iar America trumpistă se aliniază tacit simulând contrariul. Putin obține astfel de la Trump suficient timp pentru ca bocancul soldatului rus să calce suficient de departe în Ucraina pentru ca o pace justă să nu mai poată fi pretinsă. Abia atunci frontul va fi înghețat un timp.  Exact cât e necesar ca protocolul decernării premiului Nobel pentru Pace să fie consumat. Cinic, nu?

 

Premierul Bolojan vrea să facă reforma pentru care mulți români  votează AUR 

Premierul Ilie Bolojan a avut marți o întrevedere cu Procurorul General al României, Alex Florin Florența. Discuțiile au vizat temele majore de reformă din sistemul judiciar, în special reforma pensiilor din magistratură, inclusă în cel de-al doilea pachet de măsuri guvernamentale. Asta după ce luni, Ilie Bolojan a discutat cu primarii de municipii măsurile de reformă din administrația locală. Omul din fruntea Guvernului României e hotărât. Vrea reformă făcută pe bune! Fără privilegiați. Fără evazioniști. Fără bugetari de lux. Fără pensionari speciali. Este reforma pe care și-ar dori-o și mulți din votanții AUR. O parte dintre ei, oameni de bună credință poate, și-au pierdut încrederea în coalițiile tradiționale PSD-PNL-UDMR plus, sporadic, USR și s-au radicalizat. Sunt votanții AUR care au mers pe mâna extremismului căutând răzbunare față de clasa politică care a călărit păgubos țara până acum. Frustrarea e atât de mare încât mulți din votanții AUR înțeleg și acceptă chiar și că aducerea extremiștilor putiniști la putere ar fi ca și când ai arunca apa murdară din copaie cu tot cu copil. Xenofob, anti-european, pro-Putin, AUR la guvernare ar fi într-adevăr o năpastă pentru partidele tradiționale, dar cu un cost enorm pentru România. Recăderea în zona gri, după progresul și prosperitatea istorică din marsupiul UE, ar fi ca un blestem istoric în care românii și-ar pierde pe votul lor libertatea, suveranitatea (predată Moscovei), coșul de la supermarket și vacanțele la Paris, Londra și Bari. Adică, ar vota răul cel mai mare. Absolut neașteptat, rezultatul alegerilor din luna mai, a creat posibilitatea de a da satisfacție și votanților AUR exact de la adversarul cel mai notabil al extremismului. Pentru că, dreptatea socială, eliminarea privilegiilor și guvernarea eficientă sunt exact măsurile pe care premierul Bolojan încearcă să le împingă înainte pe fundația politică fragilă și ostilă a partidelor a căror execuție publică o vrea AUR și votanții săi. Dacă reforma Bolojan progresează tăind în carnea vie a corupției, privilegiilor de partid și risipei banilor publici, efectul ar fi și o lovitură electorală pentru partidul binomului  toxic Georgescu&Simion. Șansele sunt 50-50 la sută.  Asumarea răspunderii pentru pachetul 2 de reforme se pregătește să aibă loc săptămâna viitoare, dar atmosfera politică este încordată.  Ilie Bolojan insistă să meargă înainte cu măsurile de corectare fiscală, de reformare a administrației publice și de eliminare a excepțiilor, însă sprijinul politic din partea partenerilor de coaliție este fragil. În loc de solidaritate, scena politică se confruntă cu fracturi multiple, atât între PNL și PSD, cât și în interiorul partidelor. Social-democrații oscilează între a accepta pachetul de măsuri și a ieși de la guvernare, o amenințare lansată de mai multă vreme, dacă propunerile lor nu vor fi luate în seamă. Adică, în esență, Bolojan să o lase mai moale cu demantelarea sistemului la care s-a lucrat ani de zile pentru legalizarea inechității, a imunității penale și a sifonării banilor publici. Partidelor, dominate de instinctul primar al lăcomiei,  le e aproape imposibil să renunțe la sistemul vicios creat, deși soarta lor depinde exact de reușita sau eșecul reformelor Bolojan.  După alegerile prezidențiale de la finalul anului trecut, clubul închis al sistemului politic românesc a fost spart. Au pătruns Georgescu și AUR cu argatul Simion, lucru care a dezechilibrat total balansul sistemului politic de până atunci. Extremiștii au crescut pe promisiunea convingătoare că vor face o reformă cu ținte foarte asemănătoare cu ce încearcă premierul Bolojan. Numai că, la pachet, Georgescu și AUR vor legifera moartea democrației, ieșirea din UE, prietenia și ajutorul reciproc cu Rusia putinistă, confiscarea pentru ei a resurselor țării odată cu repunerea în drepturi a muncii forțate, celulei și plutonului de execuție pentru cei care se opun. Ce va urma, românii vor putea intui mai bine săptămâna viitoare. Dacă pachetul 2 de reforme Bolojan va trece în Parlament prin asumarea răspunderii, pronosticul pentru un final bun prinde din nou ceva putere. Ce alte posibilități sunt? Se configurează două scenarii: ruperea coaliției și altă majoritate care să dea guvernul (AUR-PSD), fie eliminarea lui Bolojan și păstrarea coaliției care va da un alt cabinet. Adică, un fel de apocalipsa după Georgescu. Între timp,  știe cineva cu ce se mai ocupă președintele Dan?

 

AUR scuipă cu venin xenofob.

De ce partidul AUR este un partid extremist? Deoarece cultivă și folosește ca liant între oameni ura. La fel ca național-socialismul lui Hitler de acum 100 de ani. Ura împotriva evreilor, a străinilor, a autorităților statului este vehiculul electoral cu care AUR speră să ia puterea în viitor. Iar ca fermentul răutății să nu se sleiască, din când în când, câte un lider AUR iese și scuipă public venin xenofob sau antisemit spre satisfacția gloatei înrăite care vrea demnitate ca parte dintr-un mix de violență, nedreptate și sânge. AUR a avut și în această săptămână momentul lui de derapaj democratic. „Refuzați comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajați importul de muncitori necalificați din Asia și Africa. Treziți-vă!!!”. Îndemnul lansat de vicepreședintele partidului extremist AUR, Dan Tănasă, este o incitare xenofobă împotriva muncitorilor străini din România. Culmea este că acest lucru se întâmplă chiar în România, țara care a dat cea mai mare diasporă din toate statele europene. Adică, dacă cinci milioane de români au fost acceptați să lucreze în țări străine, noi acasă de ce să nu-i tolerăm pe cei mai săraci și mai în nevoi decât noi? Nu e asta răutate pură?! Culmea este că ”patriotul” suveranist Tănase, prin declarația lui istorică, nu doar încalcă demnitatea umană a unor cetățeni străini, dar riscă să submineze economia națională. Sunt mii de muncitori străini care lucrează în HORECA sau agricultură, pe joburi care sunt refuzate de români care s-au emancipat și doresc joburi mai ușoare și mai bine plătite. S-a evaluat că angajatorii români se confruntă anual cu un deficit de peste 500.000 de persoane. Reacția de protest la declarația domnului Tănasă a fost destul de slabă în societate. Au existat totuși câteva reacții semnificative. Deputatul AUR Mohammad Murad condamnă apelul colegului său de partid. ”Este o prostie. I-am și atras atenția colegului meu anterior, într-o discuție, că este o gândire total depășită. I-am dat mii de exemple. Dacă luăm așa, Statele Unite sunt formate din foarte multe naționalități. China are acum peste un milion de lucrători aduși din India. În Dubai, sunt sute de mii de europeni. Populația Dubaiului este de 6 milioane, dintre care 4 milioane sunt străini. În 2025 să mai spunem că nu apelăm la unul sau la altul?”, a declarat Mohammad Murad. Ce ne arată asta? Că undeva sub crusta groasă de extremism și xenofobie, există un AUR cu ”față umană”. Adică niște oameni care s-ar gândi de două ori înainte să voteze legea reintroducerii pedepsei cu moartea.

 

Pachetul 2 lansat cu amortizor pentru magistrați.

Guvernul s-a reunit în ședință vineri după-amiază, pentru a adopta cele proiectele de reforme din Pachetul 2 de măsuri. Toată țara a stat cu sufletul la gură să afle cum arată reforma promovată prin acest pachet. Premierul Ilie Bolojan a ieșit la rampă și a anunțat ce conține pachetul. Pe ordinea de zi au fost 5 din cele 6 pachete pe care premierul le-a propus ca să fie adoptate prin procedura de asumare a răspunderii. Au fost discutate: pensiile magistraților, pachetul pe sănătate, companiile de stat, autoritățile autofinanțate – ASF, ANCOM, ANRE, și componenta de fiscalitate-insolvență. A fost adoptat proiectul privind pensiile magistraților. Aici Guvernul a făcut un pas înapoi față de intenția inițială de a prelungi ”la zi” vârsta de pensionare a pensionarilor. Potrivit ultimei variante, vârsta de pensionare a magistraților va crește într-adevăr la 65 de ani  dar într-un termen de 10 ani. De asemenea, pensia în magistratură nu va putea depăși 70% din valoarea ultimului salariu, dar a rămas neclar dacă procentul este aplicat salariului net sau brut. În domeniul sănătății, se clarifică modul de evaluare a managerilor de spitale. Decontarea serviciilor în cabinetele de medicină de familie se va face doar 20% din buget pe serviciul per capita și 80% per serviciu. Deci finanțarea va fi influențată major de volumul de servicii medicale acordate și nu de numărul de persoane înscrise pe listă. S-a stabilit că măsura va aduce 3,2 miliard de lei economii, bani care vor fi distribuiți pentru alte activități medicale. Privitor la reorganizarea instituțiilor de stat, s-a propus scăderea numărului de membri în CA-uri de la 7 la 5, de la 5 la 3 și reducerea indemnizațiilor în procente semnificativă. Componenta variabilă a fost redusă drastic la maxim 2 salarii medii brute lunare, dar care se iau o singură dată pe an. În domeniul finanțelor, potrivit ministrului de resort, pachetul reușește să rezolve probleme structurale ale modului cum se colectează banul public,  modul cum sunt tratate firmele în insolvență și eșalonările la nivelul ANAF. Potrivit oficialului, 3,7 miliarde economii este impactul pachetului fiscal și impactul tuturor proiectelor este de 6,9 miliarde. Măsurile sunt considerate oportune pentru ca România să își păstreze ratingul de țară la evaluarea din septembrie a agenției Moody. Până la finalul lunii octombrie, conducerile ASF, ANRE și ANCOM vor trebui să vină în Parlament cu propuneri de reducere a organigramei cu 10% pentru posturile de specialitate și 30% pentru posturile de suport. Reducerea indemnizațiilor cu 30% a conducerii acestor structuri și reducerea indemnizațiilor personalului cu 30%. Stabilirea unui cuantum maxim pentru bonusurile pe care conducerile acestor companii le pot oferi: 2 salarii brute, în situația atingerii unor indicatori de performanță și în situația existenței condițiilor bugetare. Pachetul 6 pentru reforma administrației publice urmează să fie discutat astăzi, atunci când va exista o nouă ședință de Guvern, astfel încât la finalul săptămânii următoare toate cele șase pachete să poată fi adoptate.

 

SEPTEMBRIE  2025

Pică ultima redută a siderurgiei la Hunedoara.

Ca și cum nu ar fi destule știri rele despre războaie, deficite, faliment de țară, corupție, privilegii, taxe mărite, concedieri și schimbarea la față a Americii, marți a mai venit o știre tristă cu dedicație pentru hunedoreni. Combinatul siderurgic ArcelorMittal a anunțat oficial că își suspendă producția pe perioadă nedeterminată. Reprezentanții companiei au declarat că angajații vor sta în șomaj tehnic pe aceeași perioadă nedeterminată. Conform reprezentanților ArcelorMittal, citați de presa centrală, decizia este motivată prin „evaluarea continuă a companiei cu privire la deteriorarea pieței, care continuă să fie modelată de costuri persistent ridicate ale energiei electrice, sprijin guvernamental limitat și intensificarea presiunii concurențiale din partea importurilor”. Situația critică de la combinatul hunedorean a fost adusă în atenție și la nivel guvernamental. Conducerea ArcelorMittal Hunedoara a avut o întâlnire cu ministrul Energiei, Bogdan Ivan, pentru a discuta despre problemele companiei generate de costurile mari ale energiei electrice. În urma întrevederii, semnalele din ambele părți par optimiste. Reprezentanții ministerului susțin că sunt în căutarea unor soluții de sprijin destinate consumatorilor energofagi, astfel încât, combinatul de la Hunedoara să-și continue activitatea. Salariații combinatului din Hunedoara au mai trecut printr-o perioadă de șomaj tehnic, cauzată de dificultățile economice reclamate de companie, la începutul anului 2025. Pe perioada șomajului tehnic, angajații vor primi 75 la sută din salariul de încadrare.

 

Maia Sandu, președintele pe care nu l-am avut.

Victoria partidului Maiei Sandu la alegerile parlamentare din Republica Moldova a fost unul din acele evenimente despre care se fac filme la Hollywood,  în care cel ”mic și bun”  reușește să-l învingă pe cel ”mare și rău”. Nici banii Moscovei, nici valurile de propagandă turnate pe rețele în capul moldovenilor, nici amenințările de tot felul nu le-au adus victoria partidelor rusofile. Intervenția instituțiilor moldovene a fost eficientă și hotărâtă. Stimulate de voința politică a echipei lui Maia Sandu, serviciile secrete au anihilat eficient războiul hibrid dus isteric de ruși, dezamorsând toate intențiile lui Putin de a deturna alegerile. În Republica Moldova s-a făcut curățenie pe bune. Prin comparație cu administrația Maia Sandu, înțelegem acum că în România a lipsit voința politică atunci când am fost efectiv făcuți ciur de ruși la alegerile prezidențiale de anul trecut. Președintele Iohannis și premierii Ciucă și Ciolacu s-au făcut că nu văd pericolul, deși surse din SRI spun că ei au fost informați privitor la infiltrațiile rusești din instituțiile românești. Credibil! Altfel de ce patru rapoarte SRI, de la cel din 2021 încoace, au fost ținute la secret fiind blocate în Parlament?! Ioan Cristian Chirteș, fostul președinte al Comisiei parlamentare de control al SRI, afirmă că, în aceste documente, sunt consemnate inclusiv legături între mișcarea suveranistă din România și Rusia și că fostul președinte, Klaus Iohannis, foștii premieri și miniștrii au primit aceste informații. De ce atunci nu au făcut nimic ca să protejeze statul român?  De ce au lăsat extremismul putinist să prospere, să destabilizeze și să ne slăbească prin cultul urii ? Au sperat că dacă România va intra în zona de influență rusă, ca recompensă, vor deveni oligarhi ai noului sistem, cu averea frauduloasă pusă la fereală și imunitate la furt pe viață? Privind la politica pe care administrația Maia Sandu o face în Republica Moldova, mulți români, privind spre București, simt un gust amar. Maia Sandu este președintele pe care noi românii nu l-am avut niciodată, deși am votat mulți președinți crezând că sunt ca ea. ”Ghinion!”, ar spune unul dintre beneficiarii acestor rateuri!

 

Primele 100 de zile la Cotroceni. Între ”bine” și ”bine că nu-i mai rău”.

Într-un fel de bilanț al primelor 100 de zile de mandat, președintele Nicușor Dan a făcut joi la un post TV un fel de auto-evaluare a primelor 100 de zile de mandat. Președintele a vorbit despre provocările care i-au făcut agenda. Au fost trei lucruri importante pentru Nicușor Dan. Provocarea cu formarea unui guvern stabil. După care criza  deficitului, unde președintele consideră că  din fericire lucrurile sunt sub control. În fine, prezenţa externă, care a fost, în opinia președintelui,  ”consistentă”,  pentru că Europa, lumea voia să vadă ce se întâmplă în România. Toată presa a prezentat bilanțul președintelui pornind de la nota pe care singur și-a dat-o privitor la prestația sa în prima sută de zile ca șef al statului. ”7-8 aşa, sunt o persoană exigentă”, a spus președintele. Reacțiile nu au întârziat să apară. Nerelevante cele venite din partea suveraniștilor care sunt emise în notă negativă ca reflex condiționat. Au existat însă reacții diferite și din partea unor personalități cu viziuni similare pro-europene, pro-reformă și anti-suveranism putinist. De exemplu, politologul Cristian Preda crede că președintele s-a subevaluat când și-a dat notă singur și a scris într-o postare pe Facebook că el i-ar da „9 și l-ar chema la mărire. Pe cât de pozitivă e reacția dlui Preda, pe atât de dură a fost critica dlui Andrei Caramitru, cunoscut în mediul online pentru verdictele sale extrem de dure. În opinia dlui Caramitru, Nicușor Dan a ratat complet primele 100 de zile care de regulă sunt perioada care pune eticheta pe un mandat prezidențial. Ce-i reproșează analistul? Sunt mai multe teme. Lipsa de susținere publică a premierului Ilie Bolojan, care mai degrabă a fost criticat indirect.  Andrei Caramitru este șocat de numele dubioase care se învârt în jurul propunerilor președintelui pentru șefia serviciilor, de lipsa de reacția a Cotroceniului pe problemele grave de acum, justiția, grevele anunțate, dezbinarea din societate. Criticată a fost și poziționarea absolut dubioasă a președintelui Nicușor Dan în favoarea unor narative auriste, cum ar fi blocarea legii anti-legionari, sau micul laudatio făcut unui ONG legionar. Și, cumva la fel ca fostul președinte, comunicarea lui Nicușor Dan e înlocuită de prea multe vacanțe etalate pe media ca și cum tema ”președintele și familia” se presupune că i-ar aduce în acest context critic cote electorale locatarului de la Cotroceni. În opinia lui Andrei Caramitru, „singurele chestii pozitive” pe care le-a făcut președintele Nicușor Dan sunt declarațiile sale pro-Ucraina și pro-Republica Moldova. Ca mai toți oamenii superinteligenți (doua premii întâi la olimpiada internațională de matematică stau dovadă!) și președintele Nicușor Dan apare puțin ciudat în reacții și declarații pentru publicul larg. Este însă cât se poate de adevărat că în primele 100 de zile oferta lui ca președinte mai mult a dezamăgit decât a entuziasmat proprii susținători. Dar așa cum remarca cineva într-un comentariu pe rețele sociale, oricât de ciudat și neadaptat ar fi Nicușor Dan ca președinte, alegerea lui este ”o lumină” comparativ cu varianta toxică a binomului Simion/Georgescu față de care chiar și alegerea unui gândac la Cotroceni ar fi fost mai bună. Deocamdată românii așteaptă de la Nicușor Dan să fie președinte și să umple funcția cu tot ceea ce e necesar de făcut pentru ca România de astăzi să rămână o țară liberă, democratică și europeană, apărată de atacurile hibride externe și interne ale Rusiei. Pentru că oricât de binevoitori și toleranți ar fi ei ca neam, chiar și răbdarea românilor are până la urmă o limită.

 

Criza de securitate poloneză. Trump, prins mereu nepregătit de ruși.

Rusia își permite să facă aroganțe cu SUA și NATO. Excitante maxime pentru ”golănimea” mondială. Aroganțe pentru că e greu de crezut că 19 drone rusești au fost scăpate din hățuri și au pătruns de capul lor 300 de kilometri în spațiul aerian al Poloniei. Și după Polonia o dronă s-a ”rătăcit” la finele săptămânii și în spațiul aerian românesc. Cei mai raționali analiști militari au explicat că pișcăturile cu drone ale Rusiei nu sunt altceva decât testere prin care Moscova vrea să vadă cum reacționează NATO atunci când spațiul său aerian e violat ”delicat”. Pentru că, deși nu e vorba de un atac într-adevăr, violarea s-a produs și în Polonia și în România. Polonezii au fost net mai fermi decât românii, doborând o mare parte din dronele ruse (ieftine!) care le-au fost trimise. Despre drona rusească de la noi s-a vorbit cu jumătate de gură. În pură tradiție mioritică, deși avem de trei luni o lege care permite doborârea dronelor străine pătrunse în spațiul nostru aerian, nu există încă norme la lege. Așa că tot ce poate face deocamdată Armata Română e să le facă cu mâna. Dezarmantă a fost și reacția Casei Albe la balonul de încercare rusesc de la polonezi. Donald Trump a bălmăjit pe rețeaua sa socială ceva neclar, ca și cum ar mai avea nevoie de o dezmeticire ca să înțeleagă ce s-a întâmplat la polonezi. Neliniștită de incursiunea rusească, Polonia a cerut, iar miercuri NATO a invocat Articolul 4 din Tratatul de Nord. Ce înseamnă asta? Consultări între toți aliații NATO privitor la incursiunea rusească, fără niciun răspuns militar automat în oglindă. De exemplu, 20 de drone NATO care să zboare peste Sankt Petersburg. Consultările, cel mult, ar putea duce la acțiuni diplomatice, creșterea apărării, garanții de securitate suplimentare, sau desfășurarea de trupe. E greu să nu se observe o realitate îngrijorătoare. De când a început războiul din Ucraina, nu NATO și America (mai ales după preluarea mandatului de către Donald Trump) par să domine situația, ci Rusia lui Vladimir Putin. Putin are inițiativa, Putin este primit în aplauze pe covorul roșu de Trump după care face praf toate așteptările de pace naive ale americanului, Putin pișcă obraznic de fund NATO în Polonia și România. Și la toate faptele de arme ale Rusiei, răspunsul Occidentului a fost o mare tânguire platonică în care au dominat cuvinte ca ”intolerabil”, ”trebuie oprit”, ”s-a depășit linia roșie”. Dar nu s-a făcut practic nimic, sau atât de puțin încât numai teama de Putin ar putea explica slaba reacție. Fiecare succes al lui Putin, e o înfrângere a statului de drept, al democrației și al libertății în Europa. Pentru că,  regula generală este că oamenii țin întotdeauna cu cel mai tare. Iar cel mai tare, la moment, pare a fi Omul Negru în geo-politica mondială.

 

Charlie Kirk,  unul din autorii morali ai propriei morți.

”Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rău nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecărui om – si apoi prin toate inimile omenești… Si chiar și înlăuntrul inimilor copleșite de rău, se păstrează un mic cap de pod al binelui. Si chiar și în cea mai bună dintre toate inimile, rămâne nedezrădăcinat… un colțișor de rău„. Asta spunea cândva Aleksandr Soljenițîn, disidentul rus pe care suferința îndurată sub teroarea sistemului opresiv stalinist l-a făcut să cunoască contorsionările cele mai profunde ale firii omenești. Dacă despre oamenii răi întrebarea n-are rost, ar fi folositor să știm ce poate spori ”colțișorul de rău” dintr-o inimă bună? Istoria ne-a învățat că o politică de învrăjbire sporește răul din fiecare om. E util de reamintit în context despre o personalitate uitată a politicii interbelice germane. E vorba de liderul socialist german Kurt Schumacher, care, încă de la început, înainte de epoca marilor atrocități,  a fost un anti-nazist ferm și asumat. Au rămas faimoase cuvintele cu care, în Reichstag, la 2 februarie 1923, de față cu Hitler,  a catalogat național-socialismul drept ,,un apel permanent la porcul din om”, un curent politic unic în istoria germană pentru succesul cu care ”mobiliza fără răgaz prostia omenească”. Declarația l-a costat pe Kurt Schumacher. După ce naziștii au luat puterea, el a fost arestat în iulie 1933, și și-a petrecut următorii ani în lagăre de concentrare, lucru care i-a afectat sănătatea și i-a scurtat viața. Și-atunci, un gând înfricoșător se insinuează. Ce ar spune astăzi Kurt Schumacher despre MAGA americană, suveranismul european, rasismul din creștinismul naționalist alb, ortodoxia rusă care binecuvântează bombele agresorului, sau predicile unor influenceri care scuză crima invocând parșiv idealuri de dreptate și libertate ale omenirii? Gesturi și politici care, iată!, cultivă din nou răutatea din inima omenirii, tot mai amplu, tot mai copleșitor. Iar epitetele extreme nu sunt o figură de stil literară, ci un fenomen social real demonstrat fără echivoc de istorie.  Și anume că prin propagandă oamenii pot fi înrăiți și aduși până la stadiul de călăi! După 80 de ani de acalmie, fiara s-a trezit acum din nou! Ura, învrăjbirea, setea de sânge, lipsa compasiunii sunt din nou vectori sociali care se propagă pe tot globul, din America până în Gaza. Glonțul tras expert care l-a ucis pe Charlie Kirk este doar unul din primele rezultate ale politicii de înrăire care spală milioane de creiere în toată lumea. Cu mult mai eficient, cu mult mai rapid, cu mult mai amplu decât pe vremea lui Schumacher  prin liniile directe ale rețelelor sociale. Ca o ironie a sorții pentru Charlie Kirk, glonțul care l-a ucis e o finalizare a  politicii toxice de învrăjbire la care chiar el însuși a contribuit printre tinerii din America. Dl Kirk picura cu talent în inima tinerilor rasism și un fel de naționalism creștin fundamentalist, teme printre care strecura propagandă politică în favoarea lui Donald Trump. Moartea lui la 31 de ani e o tragedie umană care întristează orice om normal.  Evident, dacă ești un om cu frică de Dumnezeu și ai o inimă bună, regreți fiecare moarte de om. Dar Charlie Kirk nu era așa. „Cred că merită să avem un cost de, din nefericire, câțiva morți prin împușcare pe an ca să avem Al Doilea Amendament, care protejează drepturile date nouă de Dumnezeu”, spunea dl Kirk, expunându-și viziunea. Potrivit dlui Kirk, câțiva oameni care mor împușcați prin școli, biserici sau colegii, reprezintă un preț rezonabil pentru ca americanii să aibă în continuare acces la arme ca să-i poată căsăpi pe toți cei care li se opun în exercitarea drepturilor lor divine. Numai că drepturile în cauză nu erau niciodată în contrasens cu politica rasistă MAGA, cu incitarea la ură a președintelui Trump și, în general, cu politica ”celui mai tare” care îi strivește pe cei mai slabi. Există probe că cel care l-a ucis pe influencer-ul lui Trump este un anume Tyler Robinson. Acesta ar fi un tânăr care a crescut înconjurat de arme și muniții într-o familie susținătoare MAGA și Trump. Adică dnul Kirk și criminalul său sunt în aceeași tabără. Gurul tineretului american a fost asasinat de un copil scăpat de sub control și devenit un adult criminal cu acces la armele pe care chiar victima sa dl Kirk și le dorea la-ndemâna americanilor.  Din această perspectivă, moartea lui Charlie Kirk a venit cumva ca o pedeapsă divină. De aceea se și spune că e înțelept să ai grijă ce-ți dorești. Nu întotdeauna, dar câteodată,  Dumnezeu taxează pe loc lucrarea celui rău! Toată compasiunea și regretul însă pentru familia și mai ales pentru copiii rămași de mici fără tată! Ei nu au nici o vină!

 

Victor Rebengiuc, final glorios de carieră

Luni,  actorul Victor Rebengiuc a făcut un anunț care a surprins lumea artistică din România : „M-am retras din cariera mea de teatru. Nu mai joc. Am îmbătrânit, am 70 de ani de când fac meseria asta. Îmi ajunge. Nu mai pot. Vârsta nu mă mai ajută, nu mă mai suportă”, a scris marele actor pe rețelele de socializare. Victor Rebengiuc, în vârstă de 92 de ani, este un actor român cu o contribuție importantă la dezvoltarea teatrului și cinematografiei românești. A absolvit UNATC „I. L. Caragiale” București în 1956, clasa prof. Aura Buzescu și Beate Fredanov. Este membru al trupei Teatrului Bulandra București din 1957. Joacă însă și în spectacolele altor teatre cum ar fi: Teatrul Național București, Teatrul Mic, Teatrul Național din Cluj-Napoca sau Teatrul Arca, scrie cinemagia.ro. A fost rector al UNATC „I. L. Caragiale” București în perioada 1990-1996. A fost director al Teatrului Bulandra între anii 1996-1998. Performanțele sale artistice sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune și în Teatrul Radiofonic Național. Dincolo de cariera sa artistică, Victor Rebengiuc s-a remarcat și ca un redutabil activist civic în slujba dreptății, democrației și binelui general. Rămâne memorabil gestul făcut de actor la Revoluție. Victor Rebengiuc mergea, în decembrie 1989, la Televiziunea Română, cu un sul de hârtie igienică, dedicat „tuturor celor care au contribuit cu bună ştiinţă la propaganda făcută de regimul comunist, inclusiv prin teatru”. Bravo, maestre!

 

Un procuror explică. Războiul hibrid cucerește o țară contaminând mintea cetățenilor ei.

În sfârșit cineva a scris un text, mai precis un rechizitoriu, documentat, coerent și logic, din care oricine poate înțelege cum am fost loviți la alegerile prezidențiale de anul trecut și  cum s-a schimbat natura războiului după ce alături de armele clasice au apărut, în avangardă,  fermele de boți și rețelele sociale. România a fost una din primele victime ale ceea ce ce a fost deja brand-uit ca ”război hibrid”.  Alex Florența, procurorul general al României,  explică: „Trebuie să înțelegem că războiul hibrid, (…) spre deosebire de războiul tradițional care este direct perceptibil prin prisma elementelor pe care le produce, rezultatelor fizice pe care le produce, dezastruoase de altfel, războiul hibrid este cu atât mai periculos pentru că este mult mai insidios, mult mai perfid și obiectul acestui război îl reprezintă înainte de toate creierele oamenilor”. Deși a trecut pe sub radarul națiunii, radiografia fenomenului făcută marți de procurorul general al României e relevantă, pentru că dă reperele documentate ale unei strategii pusă la cale de Rusia cu scopul de a-și promova propriul om în fruntea statului român.  Ce a descoperit ancheta Parchetului General? În primul rând, că propulsarea spectaculoasă a cvasi-anonimului candidat la prezidențiale Georgescu a fost rezultatul unui război hibrid complex, planificat și activ încă din 2019. Cum? Prin ”doctrina confruntării informaționale”, explică procurorul general. Există un model care presupune parcurgerea mai multor etape cu scopul influențării stării de spirit și a votului la nivelul unei națiuni. Cum se face acest lucru practic? Folosind tehnologia din spatele rețelelor de socializare. Ancheta a descoperit că din anul 2019, o companie cu legături certificate cu Federația Rusă a cules masiv date (microtargetare) privitoare la populația României care este activă în mediul online. Procedura? Colectarea datelor din mediul online, analiza preferințelor populației pe segmente (inclusiv geografic) și construirea unor mesaje adresate exact zonei de interes a acelui public receptiv. Pare ceva științifico-fantastic, dar aici e vorba de știință pură pentru că se analizează în profunzime preferințele umane până la nivelul ultim al subconștientului, pentru că de acolo pornește impulsul cel mai puternic care îi face pe oameni să reacționeze față de o știre care le este prezentată. Pe o astfel de procedură s-a produs și Brexit-ul în Marea Britanie.  Anchetatorii au descoperit că invadatorii online au depistat patru tipuri de mesaje la care publicul românesc este sensibil și receptiv. Toate țin de mistificarea valorilor tradiționale, glorificarea perioadei comuniste sau antonesciene și mistificarea satului. Și așa au început să curgă postări care au dospit în mentalul colectiv o emoție puternică și nostalgică. A fost perioada în care pe rețelele de socializare ”ploua” cu postări festive despre eroii neamului românesc, cu ridicarea în slăvi a marii industrii comuniste, cu minunățiile nepereche în lume ale edificiilor industriale ceaușiste, sau bărbăția și curățenia țăranului român. Totul ca fenomen de masă! Parchetul General a calculat amploarea operațiunii: peste 1,3 milioane de alegători au fost vizați printr-o rețea alcătuită din peste 2.000 de conturi false și circa 20.000 de boți AI, coordonată – au stabilit anchetatorii – de patru companii cu legături la Moscova. Odată intrat într-o astfel de „bulă informațională”, segmentul vizat devine –  „captiv și ușor manipulabil”, expus constant la conținut construit special pentru a-i confirma emoțiile, convingerile sau nostalgiile. Efectul este garantat și a dat până acum rezultate notabile. Cum e prins omul în plasă? „Îl alimentez curiozitatea, interesul, doar cu știri, toate fabricate, în general cu inteligența artificială, din narativul la care el este receptiv. Urmând ca, în momentele cheie, care interesează actorul statal străin, cum a fost în cazul nostru de alegerile prezidențiale de anul trecut, să schimbi paradigma și această întreagă infrastructură să o folosești, schimbând întregul palier de narative. Și vii cu narativul care te interesează. În cazul de față a fost susținere electorală a candidatului independent”, a explicat Florența.  Principalii beneficiari ai campaniei, susține ancheta, au fost asociați cu candidatura independentă a lui Călin Georgescu. Acesta este vizat de un rechizitoriu pentru tentativă de răsturnare a ordinii constituționale, alături de alți 21 de inculpați. Procurorul atrage atenția că România este total descoperită la astfel de atacuri. El spune că jurisprudența în materie este aproape inexistentă, iar natura complexă a atacului – suprapunerea tehnicilor digitale, a inteligenței artificiale și a structurilor de propagare coordonate din străinătate – cere răspunsuri juridice și instituționale pe măsură. Ce este fascinant e faptul că teoretic dacă oamenii nu ar mai urmări rețelele sociale războiul hibrid ar dispărea. Numai că acest lucru nu se va întâmpla niciodată pentru că socializarea ține de esența primară a umanității, iar rețelele sociale o aduce la un click distanță. Cu avantaje, dar iată și cu riscuri geostrategice. Românii, omenirea în general, trebuie să se obișnuiască cu noul tip de război care atacă de pe display-ul telefonului mobil. Războiul hibrid ne induce stări de nemulțumire, panică sau nostalgie care pot fi ulterior exploatate în scopuri politice sau geopolitice. Unii rezistă, dar foarte mulți pică testul discernământului și sunt gata să dea foc la lume arzând și ei odată cu ea.

 

Regretul secret al lui trump la Parada dictatorilor

Poza de grup cu dictatorii lumii dominată de Vladimir Putin (Rusia) și Kim Jong Un (Coreea de Nord)  ”strâns uniți” în jurul președintelui chinez Xi Jinping are toate șansele să apară cândva în cărțile de istorie ale lumii. E unul din momentele importante care punctează o etapă relevantă din coagularea coaliției mondiale care amenință Occidentul și conceptelor sale care dau drepturi omului și îi permit să trăiască așa cum își dorește. Poziția de chalenger la hegemonia mondială îi dă Axei Răului energie și tenacitate în efortul ei de a răsturna Pax-Americana, ordinea mondială marcată de pace și prosperitate de sub influența Americii după cel De-al Doilea Război Mondial.  China, Rusia, Coreea de Nord, Iran, alți sateliți statali cu regim autoritarist, cu India și Turcia amușinând aproape,  caută acum împreună soluția cea mai bună de interconectare într-o forță care ar putea demola NATO. Ca mesajul să nu cumva eșueze în ridicol, președintele Xi Jinping s-a asigurat ca totul să fie ca la carte pe filmări. Și a reușit. Aer de ”team building” în grupul de dictatori, cu Putin ținut de mână de premierul Indiei, plus parada militară de miercuri au slujit cauza. Săgeata propagandistică a Chinei și-a atins ținta. Anunță fără echivoc cât de bine se face pregătirea confruntării și intimidează Occidentul. Fastul primirii lui Vladimir Putin în China, un președinte condamnat de Curtea Penală Internațională pentru crime de război, nu are nimic de a face cu sindromul Stockholm de care suferă Donald Trump. Putin pe covorul roșu la Shanghai e o confirmare a naturii agresoare a Chinei. Rusia putinistă a spart gheața. A ”încălzit” în Ucraina războiul rece dintre Vest și Est. În viziunea lui Xi Jinping, soldații trimiși de Putin să moară în Ucraina sunt eroii noii ordini mondiale, care-și dau viața pentru supremația Estului. Pentru că, orice s-ar spune, în Ucraina e un război ”al lumilor”. Agresiunea rusă e o lovitură dată Occidentului care iată, nu poate apăra și garanta tratatele internaționale existente, ce să mai vorbim de susținerea dorinței poporului ucrainean de a fi liber și de a trăi măcar ca la București sau Sofia. Ori dacă în Ucraina se pot schimba granițele, de ce nu s-ar putea schimba și în Polonia,  România, sau  Țările Baltice? Că până la urmă și NATO e un tratat și, se vede deja, tratatele și garanțiile de securitate semnate în 1993 nu au apărat Ucraina. Da, Estul se ridică ca un nor negru care amenință Occidentul total nepregătit să riposteze. Și știți care este cel mai mare motiv de neliniște? Dincolo de tot ce s-a spus, acolo la Casa Albă, în Biroul Oval, stă un președinte al Lumii Libere care are o singură și mare frustrare. Că în poza mare de grup cu dictatorii lumii, între Xi Jinping și Putin, nu stă EL.

 

BUNA GUVERNARE, CA O RULETĂ RUSEASCĂ.

România nu a mai trecut prin așa ceva în ultimii 35 de ani. Niciodată partidele politice nu avut în față doar două opțiuni, reformă democratică sau resurecție legionaro-putinistă. Zeci de ani, creșterea economiei, clubul închis al marii politici, contextul sigur internațional au permis conducătorilor să amâne reforma adâncă a societății românești tocmai pentru a putea clădi mica oligarhie de astăzi plină de privilegii și privilegiați, pensii speciale, imunitate penală la corupția de partid și de stat și inechități de tot felul. Ofensiva politică a Rusiei în România prin proxy Georgescu/Simion/AUR și rezultatul economic catastrofal al guvernărilor Ciolacu-Ciucă închid, politic și economic, jocul toxic al guvernărilor de până acum. Și e imposibil să nu remarcăm crunta ironie a sorții care face ca exact partidele care au băgat economic țara în gard sunt acum nevoite să o scoată acceptând reforma. O fac căznit, se lasă greu, mârâie și zgârie, dar conducerile lor știu că e singura opțiune pentru supraviețuire. Dacă Georgescu și Simion ”scapă” la putere pușcăriile vor fi pline de PSD-PNL-UDMR-USR, dar și de magistrați și ”dușmani” din servicii, dacă aceștia scapă de ”jupuiri” în public și ”agresiuni sexuale„. Așa că, dacă înainte la Cotroceni și Palatul Victoria se bătea vârtos în lemn când venea vorba de o reformă de tip Bolojan, astăzi coaliția de la putere, ”aia rea”, nu are altă opțiune decât de a se da pe brazdă și să-și asume să repare ce a stricat. Dar e, mai mult decât ar trebui, un proces anevoios și lent. Coaliția nu s-a înțeles pe măsura 6 de reformă a administrației publice locale, amânând deciziile pentru 15 septembrie. Guvernul Bolojan și-a asumat răspunderea pentru celelalte cinci măsuri, dintre care cea mai stridentă este cea care îi vizează pe magistrați. Nici aici rezultatul final nu e garantat pentru că măsura a fost atacată la CCR de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Credeți că judecătorii de la Curtea Constituțională vor sfida conceptul ”magistrat la magistrat nu-și scoate ochii”? Greu de crezut. Premierului Bolojan destinul i-a rezervat un rol istoric. Domnia joacă cu demisia pe masă promovarea reformelor pe care le are în plan. Exemplul dat de el la Bihor dă încredere că ce vrea să facă este bine pentru România. Dar buna guvernare se derulează ca un fel de ruletă rusească. Fiecare măsură de reformă trasă de Ilie Bolojan poate însemna căderea guvernului. Dacă pică Ilie Bolojan, pică România europeană. Pentru că, de data asta,  ruleta chiar e rusească.

 

Spitalul  de pediatrie din Iași, ucigaș de copii în serie.

6 copii au murit în doar câteva zile după internarea la Spitalul de Copii „Sfânta Maria” din Iași. Toți copiii au fost uciși de bacterii ca urmare a unor infecții intra spitalicești. Anunțul făcut vineri a șocat o țară întreagă. De la președintele României, la premier, până la simpli cetățeni, toată lumea a spus că așa ceva este inadmisibil și că nevoia unor schimbări radicale în sistemul sanitar românesc e imperativă, laolaltă cu pedepsirea decidenților care, prin nepăsare, comoditate sau incompetență,  permit ajungerea la astfel de situații dramatice. Din păcate, uciderea în serial a copiilor în spitalul din Iași, nu e un accident nefericit. Starea deplorabilă în care se face medicină acolo era cunoscută de mai mult timp. Reacțiile unor martori de pe rețelele de socializare după ce tragedia a fost cunoscută sunt grăitoare. De exemplu, doamna Ramona Ursu, într-o postare pe Facebook, a avut o experiență personală și știe ce se întâmpla în acest spital. Tabloul e sumbru. ”Personal, știu ce e în acest spital. Dezastru! Nici măcar o temperatură nu se poate lua cum trebuie, de sunt nevoiți părinții, disperați, să vină cu termometre de acasă, să demonstreze că cele din spital sunt niște mizerii, lucru acceptat inclusiv de cadrele medicale, dar nu îi pasă nimănui. Problema e că, uneori, de o banală temperatură luată prost copilului tău depind ore sau chiar zile de tratament care chiar ar fi putut da rezultate. Ca să îți faci bine copilul la “Sf. Maria”, cel mai mare spital de pediatrie din Moldova, trebuie ca tu, părinte, să te transformi, peste noapte, în medic. Să urmărești tot, să știi ce să le ceri doctorilor, asistentelor, să-ți suni toți cunoscuții medici, să cunoști proceduri, tot, tot, tot. Altfel, Dumnezeu cu mila! Nu vorbesc în necunoștință de cauză, ci știu din familie, de câțiva ani, pentru că din nefericire am ajuns la acest spital de mai multe ori și ne-au distrus nervii și sănătatea. Dar cel mai grav a fost faptul că au existat rateuri mari în tratamentul și vindecarea pacientului. Nimic nu se poate îmbunătăți, nimic nu se poate schimba, orice sesizezi e ca și cum ai vorbi cu pereții. Nicio reacție, nicio măsură concretă, niciun responsabil, totul e încremenit într-o practică absurdă. Ceea ce e înnebunitor pentru părinți și familii, să trebuiască să se lupte cu sistemul medical, în timp ce ar trebui doar să fie alături de copii până se vindecă. Sau vezi, încremenit, cum cadrele medicale vin din curte, de la țigară, ca și cum ar veni din parc, pun direct mâna pe copil, îl consultă, îi fac analize, fără o minimă igienă. Iar dacă spui ceva, ești privit cu dispreț, ca și cum ești un idiot căruia i se face o favoare că i se consultă copilul. Citesc că ministrul Sănătății spune că cei responsabili din spital au raportat „prea târziu” situația epidemiologică din secția ATI, deși copiii se îmbolnăveau unul după altul. Din cei nouă aflați în acel focar, șase au murit. E cumplit. Incompetența, autosuficiența și faptul că, la acest spital, există reflexul de a se ascunde problemele, chiar cu prețul vieții pacienților, te îngrozește. Pe unii nu ne mai miră, din păcate, așa cum spuneam. Dar tot ne îngrozește gândul că sunt situații, atunci când ai copii mici în familie, când viața lor depinde doar de acest spital.”, spune doamna Ursu în mărturisirea sa. Și atunci, stai și te întrebi, ca să se facă dreptate, ce fel de condamnare merită toată șleahta aia de directori, de medici și asistente care sunt responsabili de moartea copiilor din spital?!

 

OCTOMBRIE  2025

Cum stăm cu datoriile? Sincer? Dezastru!

Tot auzim că finanțele României sunt la pământ și că riscăm să ajungem în faliment de țară dacă statul nu ia măsuri dure de reducere drastică a cheltuielilor și creștere a cotei de prelevare a veniturilor. Dar cât de îndatorată este de fapt România astăzi? E chiar atât de grav? O evaluare pe Digi24.ro lămurește: România nu a mai fost niciodată în situația financiară actuală. Avem datorii istorice! Statul român a depășit 1.000 de miliarde de lei (cca. 228 de miliarde de dolari), echivalentul a peste 55.000 de lei pe fiecare cetățean român copil, angajat, pensionar. În prima jumătate a anului, datoria publică a urcat la 57,2% din PIB. Finanțarea statului a fost asigurată prin vânzarea masivă de titluri de stat, dar pe termen mediu și lung, pentru că statul, aflat în criză bugetară,  nu mai poate suporta termenele tradiționale de un an pentru rambursare. Setea de bani a statului a făcut ca Ministerul de Finanțe să vândă titluri de stat în valoare de peste 856 de miliarde de lei, majoritatea pe termen mediu și lung. Conform datelor de la Ministerul Finanțelor, datoria administrației publice centrale a crescut într-o singură lună cu 6 miliarde de lei și a ajuns la pragul de 1.016 miliarde de lei. Dacă se adaugă și datoria administrațiilor publice, în România, fiecare locuitor este în prezent dator cu peste 55.000 de lei, adică peste 11.000 de euro. Ca termen de comparație, când Nicolae Ceaușescu a decis nebunește să plătească toate datoriile, în loc să solicite reeșalonări, România avea o datorie de doar 13 miliarde de dolari. Iar asta ne-a costat 10 ani de penurie alimentară, frig în case și întuneric în anii ’80. Cât ne va costa acum revenirea la linia de plutire financiară?

 

În vremuri post-adevăr, spiritul prestigiosului Nobel rămâne în Lumea Liberă.

Jos pălăria pentru cei cinci oameni (foto) din comitetul care a decis cui i se decernează în acest an prestigiosul Nobel pentru Pace. În epoca noastră malformată social, post-adevăr, cu rațiunea căzută pe fanatisme de tot felul,  cu legea nedreaptă a celui mai tare gata să strivească din nou în lume legea justă, premiul Nobel a rămas un reper istoric al recompensării meritocrației veritabile, neatins de nici o presiune politică necuviincioasă care să-l reducă la statutul jenant de ”aranjament”. Cu atât de așteptată a fost decernarea premiului Nobel pentru Pace cu cât pofta aproape libidinoasă de a-l avea a președintelui celei mai puternice țări din lume a încins spiritele pro și contra. Oamenii au privit curioși să vadă dacă tentaculele Casei Albe pot pătrunde până la Comitetul Nobel ca să-i obțină șefului MAGA jucăria mult râvnită, Premiul Nobel pentru Pace. Dar, de ce? Nu merita Donald Trump prestigioasa distincție? Destul de greu de spus. În primul rând, așa ca idee, există o disonanță între ideea de pace și decizia lui Donald Trump de a schimba denumirea Departamentului Apărării din SUA în Departamentul de Război. Apoi asalturile sale asupra democrației americane nu dau bine în CV-ul cuiva care aplică pentru un premiu Nobel pentru Pace. Cum să bagi armata americană pe străzi ca să căsăpească protestatari? Sau să ameninți și execuți (deocamdată) profesional magistrați care și-au făcut datoria, dar au refuzat să întindă mușamaua peste faptele penale de care era acuzat actualul președinte. Unde mai punem lauda de sine obsesivă,  pretenția falsă că a încheiat opt conflicte în lume și țopăiala aproape copilărească după Nobel l-au exfoliat pe Donald Trump de demnitatea, cumpătarea și decența așteptate de la un președinte american. Mai sunt și alte fracturi logice care îl fac incompatibil pe Donald Trump de ideea de pace. De exemplu, pentru că se teme de el, Vladimir Putin, președintele agresor care face prăpăd în Ucraina, a susținut public că Trump merită Nobelul pentru pace și a criticat comitetul Premiului Nobel după ce a acordat, vineri, Premiul pentru Pace liderului opoziției venezuelene, María Corina Machado. Vladimir Putin chiar are motiv să îl considere pe Donald Trump omul ”păcii”, pentru că de când s-a instalat la Casa Albă a refuzat constant să-l arunce înapoi peste gard, din Ucraina în Rusia, pe Putin cu armata lui cu tot. Pentru un analist onest, cum este Comitetul Nobel, Donald Trump nu are încă cotele necesare de merit pentru un premiu Nobel pentru Pace. Înainte de toate trebuie lămurit ce fel de pace vizează primul om de la Casa Albă. Pentru că, de exemplu, în Ucraina, una e pacea pe care o vrea Europa și altfel arată pacea vizată de Rusia lui Vladimir Putin. Și încă nu e clar care tip de pace i-a căzut cu tronc șefului de la Casa Albă. Dar să fim bine înțeleși! Nominalizarea lui Donald Trump la un Nobel pentru Pace nu e nicidecum total nepotrivită. Să avem în vedere că la un moment dat istoric, mai multe personalități marcante au fost propuse pentru un Nobel pentru Pace. Printre ele Hitler și Stalin. Comparativ, propunerea președintelui Trump e parfum de viorele!

 

VIZIUNE PREZIDENȚIALĂ. SRI NUMAI BUN SĂ TRAGĂ CU URECHEA LA CORUPȚIE.

Un scandal de corupție cât Casa Poporului a izbucnit în această săptămână printre generalii și ofițerii de grad superior (19 persoane) de la Spitalul Militar Carol Davila din București. Prejudiciu estimat la 8 milioane de lei. Este exact săptămâna care a început cu un anunț cheie din partea președintelui României, Nicușor Dan. Conform șefului statului, noua strategie națională de apărare a țării, aproape finalizată, va conferi un rol esențial Serviciului Român de Informații. SRI va trebui să se implice în combaterea corupției. O veste mai proastă pentru șacalismul românesc generalizat nu putea veni. Pentru că dacă ești un corupt, mare sau mic, dar mare să zicem, oricât de prudent ai fi, oricât ai cheltui să bruiezi ”ochiul și timpanul”, undeva-cândva foștii băieți cu ochi albaștri, actualmente băieți buni, te prind și de livrează cu dovezi cu tot la procurori. Legislație, spune președintele, ar fi pentru asta, iar aplicarea ei în perioada de glorie a DNA a produs rezultate istorice în proțăpirea penitenciară a unor somități din lumea corupției românești.  Nicușor Dan a precizat că legea stabilește foarte clar în ce condiții pot fi făcute interceptările, numai în baza unui mandat de siguranță națională emis de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) sau de alți judecători, în cadrul cercetărilor penale. Conform șefului statului, SRI ar trebui să transmită datele la Parchet, atât la cerere, cât și din proprie inițiativă. Că până la urmă ăsta e rolul SRI, să transmită informații. Și ce informații mai bune pentru țară pot să circule dinspre SRI decât mesajele dintre corupți interceptate de SRI, mesaje care devin dovezi acceptate în dosarele penale. Președintele explică: ” SRI-ul este o instituție care are foarte multe competențe în zona de informații, competențe practice, nu atribuții, că atribuții știm că are. Sunt oameni care cunosc foarte bine mediul social, politic, economic și care pot să (…) prin natura meseriei lor, pot să cunoască, să acceadă la zone de corupție, pe care să le transfere Parchetului. (…) Și din propria inițiativă, pentru că – și sunt foarte optimist că asta va fi în strategia de securitate națională – corupția va fi o preocupare care afectează, care poate să afecteze securitatea națională”. Practic, inițiativa președintelui României, vine să schimbe un trend în care, începând cu regimul Dragnea, corupții au primit protecție prin îndepărtarea SRI din activitatea de urmărire penală. Pentru cine își mai aduce aminte în 2016, CCR a scos serviciile secrete din activitatea de urmărire penală. În 2018, a venit o altă decizie CCR, care decide că probele obținute cu tehnica SRI trebuie excluse fizic din dosare. În martie 2019, motivarea unei decizii a Curții Constituționale în cazul protocoalelor de colaborare cu SRI din perioada 2009 – 2016 arăta că probele strânse cu ajutorul ofițerilor SRI până în februarie 2016, data primei decizii CCR, trebuiau să fie anulate, dacă fuseseră obținute în baza acestor protocoale. Acum președintele României vrea din nou SRI în misiune printre corupți. Momentul nu e întâmplător. În Regimul Dragnea și mandatele lui Klaus Iohannis corupția a devenit un sport de masă în România, de la buticar la general de armată.

 

PSD anunță o politică „A la carte”. Dacă electoratul cere suveranism și BIGOTISM partidul e gata să livreze

Președintele interimar al PSD, Sorin Grindeanu, a șocat puțin circul politic autohton atunci când a propus luni, la Consiliul Politic Național, modificarea statutului formațiunii politice, mai exact renunțarea la ideea de partid progresist. Ei, și?! Era de așteptat. Și nu era cazul de atâta emoție și întrebări în spațiul public! Dacă sondajele nu-i dădeau AUR procente stelare în preferințele electoratului, PSD ar fi rămas, de conjunctură,  ”progresist” și pe mai departe. Dar nu mai e cazul. Ca să rămână la putere, PSD  anunță acum că e pregătit să facă o politică ”a la carte”, adică să livreze meniul zilei pe care-l comandă electoratul în prezent. Și nu e prima dată. Potrivit statutului, PSD s-a autointitulat partid progresist în urmă cu 20 de ani.  Cam prin anul 2005. Care era atunci contextul mondial? Puternic progresist.  Liberalismul occidental  rămăsese fără inamic doctrinar, în Rusia tratamentul Vestului pentru democratizare părea să dea rezultate, toată Europa de Est, cu Viktor Orban în frunte, îmbrățișa valorile Bruxelles-ului, America apăra Europa liberă ca pe propriul ei copil, iar România tânjea să fie parte din Uniunea Europeană. Ideile naționaliste, suveraniste, ”neatârnarea”, tradițiile, dacopatia aminteau încă prea mult  de propaganda ceaușistă și n-aveau priză. Oamenii vroiau fructele interzise lor până atunci, libertate de opinie și de mișcare, dar mai ales supermarketul,  McDonald’s și Coca-Cola, jeanși, CD-uri originale cu trupe ”de dincolo”, vacanțe și job-uri la Paris, Viena și Costa del Sol. Orice în afară de ”progresism” era sinucidere politică. Așa că și PSD, percepând trendul și scuipându-și în sân, și-a scris pe firmament progresism, UE și NATO.  Vremurile acelea însă au apus. Astăzi altul este trendul. Normal că, instinctiv,  PSD este tentat să revină la matca sa nativă de acum 30 de ani, atunci când împreună cu partidele lui Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Funar (PUNR) și Ilie Verdeț (PSM) forma coaliția politică naționalist-suveranistă supranumită ”patrulatorul roșu”. Desigur, roșul comunist autohton de acum 30 de ani, s-a corcit între timp cu tonuri verzi legionare și internaționala rusofilă, devenind pe filiera AUR-POT-SOS un fel de doctrină-sinteză a tot ce a fost mai toxic și ucigător în istoria neagră dintre perioada interbelică și 1989. Atenție, însă! PSD nu a devenit un partid extremist din această săptămână. PSD dă acum doar un semnal că la momentul potrivit, dacă electoratul și primarii săi comandă și contextul general se schimbă,  se poate discuta despre o metamorfoză doctrinară pentru revenirea la autoritarism, sărăcie, înapoiere, dubă, canal și plutoane de execuție care cântă psalmii pentru căpitan când își fac treaba funestă. Pentru că asta înseamnă ca simbolistică înlocuirea în statutul PSD a cuvântului ”progresist” cu „atașat valorilor democratice, naționale, religioase, tradiționale și culturale ale poporului român”. Sunt exact valorile pe care s-au promovat de-a lungul istoriei cele mai întunecate, mistice și sângeroase tiranii. Prudent însă, liderul interimar Grindeanu nu pune punctul pe ”i”, nu anunță schimbări de politică pentru mâine și nu trage cu ochiul spre AUR, care, de fapt,  îi este principalul rival, dar G. Simion nu înțelege asta când propune alianțe cu social-democrații. Liderul interimar al PSD (și singurul candidat la șefia partidului) nu face decât să-și anunțe electoratul că, dacă suveranismul este cartea câștigătoare, la viitoarele alegeri PSD e pregătit să livreze. Și o va face, dacă ultima redută a europenismului românesc, axa Nicușor-Bolojan, ratează reforma și se rupe.

 

Putin anulează toate speranțele lui Zelenski cu un telefon la Trump.

Momentul hotărâtor plutea joi în aer. De ceva timp, președintele Donald Trump a lăsat de înțeles pe toate canalele de comunicație că a întors foaia cu Putin. Speranțele președintelui Zelenski și ale Europei au fost alimentate de credința că Trump a înțeles, în sfârșit!!!,  că Vladimir Putin nu dă doi bani pe el, că îl joacă pe degete și încă de la începutul săptămânii era așteptată o schimbare radicală de atitudine a Casei Albe față de agresorul rus. Schema militară era stabilită. Ucraina primește rachete Tomahawk cu care face apoi praf instalațiile energetice ale Rusiei slăbind mașina de război a acestuia. Aflat în SUA, Zelenski s-a întâlnit joi cu producătorii de rachete Tomahawk. Subiectul principal pe masa de discuții a fost reprezentat de posibilele livrări de rachete Tomahawk, armament cu rază lungă de acțiune,  care poate lovi ținte aflate până la 2.500 de kilometri depărtare. Lucrurile prindeau contur și toată lumea aștepta decizia care să-l forțeze pe Vladimir Putin să negocieze pacea în Ucraina. Se aștepta ca anunțul să fie făcut vineri la întâlnirea planificată la Casa Albă între Trump și Zelenski. Toată lumea, de la Washington la Kiev, era pe poziții. Joi seara însă telefonul de serviciu de la Casa Albă sună. ”Alo, Donald! Vladimir Putin te salută. Auzi Donald…”. Nu se știe ce i-a spus timp de două ore Putin lui Trump, dar efectul a fost mai pregnant decât luni întregi de discuții cu Zelenski. În 120 de minute, Donald Trump s-a sucit din nou cu 180 de grade. Vineri, la întâlnire, președintele ucrainean și-a înghițit cu greu amarul. Cel care îi omoară poporul l-a convins să dea înapoi pe cel de la care aștepta ajutor cu un simplu telefon. Donald Trump nu înțelege că dacă vreodată soarta lui ar depinde de Putin ar fi mort în secunda doi. Nu pricepe că dacă Putin învinge în Ucraina, învinge și la Washington, pentru că America dovedește că nu poate apăra această țară deși i-a oferit garanții solide de securitate încă din 1993. Așa că pentru președintele ucrainean întâlnirea cu Donald Trump de vineri s-a finalizat cu un eșec cu atât mai amar, cu cât așteptările de început au fost mari. Americanul a pus pentru a mia oară placa cu credința lui că Putin vrea pace, că discuția cu el a fost extrem de productivă, că s-au făcut progrese semnificative, bla-bla-bla și că rusul cu ucraineanul trebuie să se așeze la masă ca să facă pace. Nu e sigur că Trump nu l-a luat la mișto din nou pe ucrainean, dar sigur a fost serios atunci când a spus că mai e timp de discuții despre rachetele Tomahawk și super sancțiunile împotriva Moscovei. Exact timpul de care are nevoie Putin să fie lăsat în pace ca să continue războiul. Și mai este un efect notabil al discuției dintre Trump și Putin. Extracția liderului autoritarist maghiar Viktor Orban spre un nou mandat la alegerile din Ungaria care urmează. Trump și Putin au ales să se întâlnească la Budapesta, în fieful lui Orban, punând Bruxelles-ul în ipostaza jenantă de chibiț. Alegerea expres a Budapestei ca loc de întâlnire, arată foarte clar că dacă este un lucru asupra căruia America și Rusia sunt total de acord acum acesta e că Uniunea Europeană trebuie să fie spartă în bucățile sale naționale. Iar Ungaria a fost aleasă ca cea mai bună coadă de topor pentru prima lovitură din interior.

 

Bătălie pentru dreptate socială între puterile statului

Guvernarea Bolojan perturbă cooperativa toxică dintre puterile statului care i-a transformat forțat până acum pe români în cotizanți la privilegiile pe bani publici al politicienilor și oligarhiei specialilor cu robă de magistrat sau epoleți. Guvernul Bolojan a deschis un front în care primul atac a fost dat privilegiilor magistraților. Un demers care unge la suflet și dă satisfacție poporului votant. Nimeni nu poate susține că măsurile administrative care limitează pensiile magistraților și măresc vârsta lor de pensionare sunt luate împotriva poporului român. Dimpotrivă, sunt lucruri care aduc un pic de dreptate în societate. În afară de atipicul premier Bolojan, în general până acum, în România nu  s-a dat doi bani pe dreptate socială. Acum, pentru prima dată, Guvernul României a suferit o schimbare la față și încearcă să întoarcă din drum, să asaneze, privilegiile care i-a făcut pe unii mai români decât pe alții. Și într-atât de evident pozitivă și dreaptă e această măsură inițiată de Guvernul Bolojan, încât nimeni nu o poate combate pe față. Nici un partid nu poate să-și trimită guriștii la presă să spună că pensiile astronomice și vârsta de pensionare la 50 de ani a magistraților sunt meritate pe deplin spre deosebire de cele ale majorității românilor. Și atunci, prin ”chichițe avocățești” și motive inventate, Justiția și partidele (PSD în principal), faultează cât mai discret demersul reformator al Guvernului Bolojan ca să nu vadă prea clar arbitrul, adică poporul. În cazul legii de reformă a Justiției s-a folosit lansatorul de decizii juridice terminale al CCR. Curtea Constituțională a României a decis luni, după două amânări consecutive, să respingă legea privind pensiile de serviciu ale magistraților, adoptată prin asumarea răspunderii de către Guvernul condus de Ilie Bolojan. Singurul argument al Curții Constituționale pentru respingerea legii privind pensiile magistraților a fost lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii și nerespectarea de către Guvernul Bolojan a termenului de 30 de zile în care CSM trebuie să dea acest aviz. De-a lungul timpului, însă, Curtea Constituțională a validat mai multe legi, deși fuseseră semnalate aspecte de fond precum lipsa avizului CSM, arată datele consultate de HotNews de pe portalul Ministerului Justiției. Interesant de urmărit aici cât de impunătoare trebuie să fie câteodată ipocrizia atunci când îți urmărești interesul în politică. Asumarea răspunderii Guvernului Bolojan pe reforma în magistratură a trecut în parlament inclusiv cu votul PSD, ceea ce nu s-a mai întâmplat la Curtea Constituțională. Pentru că și la CCR s-a dat tot un vot politic atunci când s-a respins Legea pensiilor magistraților. Toți cei trimiși de PSD ca judecători constituționali au votat pentru neconstituționalitatea reformei pensiilor judecătorilor și procurorilor. Lor li s-a alăturat și un judecător numit de Klaus Iohannis, afinitatea pentru antireformă fiind evidentă. Cartoful fiind însă foarte fierbinte, nici măcar CCR nu a putut să trântească definitiv reforma pensiilor magistraților. A lăsat posibilitatea reluării ei cu respectarea ca la farmacie a procedurii. De fapt, CCR a mai acordat un interval de timp pentru negocieri înainte de votul final. Cadoul temporal a fost folosit imediat de șeful PSD Sorin Grindeanu, Întâi i-a criticat lui Bolojan ”sprânceana încruntată către proprii cetățeni”. După care, preluând cumva rolul de prim-ministru, domnul Grindeanu a anunțat că va negocia el așa cum trebuie, ”cu inima deschisă”,  cu șefii din Justiție chestiunile legate de privilegiile acestora. Desigur, vorba unui analist politic, ”Când Sorin Grindeanu negociază cu Lia Savonea (Înalta Curte) și Elena Costache (CSM) pe marginea reformei pensiilor speciale, e ca și când Putin ar negocia cu Medvedev și Lavrov despre pacea din Ucraina”. Adică, în afară de o reformă de paie, nimic nu ar putea ieși de-acolo. Prin urmare, bătălia continuă, iar premierului Bolojan i se va prezenta mai mult ca sigur o variantă flască de reformă care are agrementul PSD și a șefilor din Justiție ca și garanție pentru validarea la CCR. Sistemul se apără! Întrebarea este ce soluții i-ar mai rămâne lui Ilie Bolojan ca să evite înghițirea broaștei râioase care i se propune de ”aliații” din Coaliție.

 

România tare în ouă, Găinile noastre produc miliarde pe an

Într-atâtea vești neliniștitoare, Ministerul Agriculturii ne dă speranțe. România a devenit cel mai mare producător de ouă din regiune și a înregistrat o creștere de 17% a exporturilor de carne de pasăre. Cifrele sunt impresionante.  În prezent, țara produce anual 590 de milioane de pui și peste 5,5 miliarde de ouă, reușind să-și asigure consumul intern și să exporte în țări precum Italia și Marea Britanie. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS) și Ministerului Agriculturii, în România există 37 de milioane de găini ouătoare, din care 9 milioane în cele 248 de ferme avicole și aproximativ 28 de milioane în gospodării individuale. Așa că orice s-ar întâmpla, nu se pune problema: de o omletă vom avea oricât ar fi de greu.

 

Prietenii și geopolitică. Sancțiunile ”prietenului” Trump îi taie gazul ”prietenului” Orban cumpărat de la ”prietenul” Putin.

Când ești un șoricel și te fandosești pe lângă elefanți riști să fii strivit în orice moment. Este ceea ce experimentează în prag de alegeri șeful autoritarist maghiar Viktor Orban. Totul a început însă bine spre excelent. Anunțul că Donald Trump are în plan să se întâlnească cu Putin la Budapesta l-a făcut pe Orban să trăiască senzația aceea de încântare năucitoare care te poate castra psihic.  Coțofănindu-se ca o primadonă în prag de pensie care mai primește un contract, Viktor Orban a ieșit toată săptămâna pe fluxuri anunțând ca un jupân cum pregătește domnia sa întâlnirea elefanților. O poză cu Orban între Trump și Putin e muniție electorală forte, ca un fel de rachetă Tomahawk împotriva celor care îl acuză pe  Orban de ani buni de arieratele sale politice antidemocratice. Trebuie însă să îi fie recunoscută liderului maghiar o anume calitate. Cumva, Viktor Orban are în el un instinct politic extrem de dezvoltat. Dacă cu ani buni înainte ca bula suveranistă să ajungă până-n fruntea Americii, el deja sugruma justiția și presa maghiară inventând iliberalismul, practic denumirea unei democrații amputate care, când contextul va permite, este pregătită să ia formele de teroare ale unei dictaturi pur-sânge vărsat de cei care se opun. Într-atât de extaziat a fost Viktor Orban, marele wanna be premier din Estul Europei, că a fost selectat gazdă a summit-ului Donald-Putin, încât anularea acestuia l-a făcut să intre în sevraj. Chiar și după anunțul anulării, Viktor Orban a continuat să anunțe pregătiri pentru întâlnire, simțind cum pierde printre degete efectul electoral. Mai ales că în ultimul an milioane de maghiari îi contestă politica în mitinguri gigant de susținere pentru principalul său oponent Péter Magyar. Și de parcă nu era de ajuns, Viktor Orban a fost nevoit să facă drumul invers dinspre extaz spre agonie în urma deciziei ”prietenului” său Trump. Preşedintele SUA, Donald Trump, a anunțat miercuri că impune noi sancţiuni „uriaşe” împotriva multinaţionalei ruse Lukoil şi a companiei de stat Rosneft. Ce înseamnă asta pentru Ungaria? Că manevra lui de a sfida UE cumpărând gaz rusesc se răzbună acum. Chiar dacă restul UE a renunţat la importurile ruse după invadarea Ucrainei, în iarna anului 2022, Ungaria şi vecina Slovacia au rămas profund dependente de Kremlin pentru a menţine luminile aprinse, susţinând că nu au alternative reale. Iar asta, în ciuda insistenţei Croaţiei că Zagrebul ar putea satisface atât nevoile energetice ale Ungariei, cât şi ale Slovaciei cu propriile sale capacităţi, inclusiv conductele de petrol Adria. Făcând însă jocul președintelui Putin, Viktor Orban a susţinut tot timpul că Budapesta nu are altă opţiune decât să se bazeze pe Rusia pentru petrol şi gaze ieftine în caz contrar, preţurile ar exploda pentru consumatori. Atitudine apreciată mai puțin la Bruxelles, cât la Moscova de ”prietenul” Putin. Și cum să nu fie, când banii Ungariei alimentează și ei mașina de război rusească în Ucraina. Acum însă, ”prietenii” elefanți ai micului Orban s-au supărat puțin între ei fără să țină cont de interesele micului Gică contra democrație. Deși sunt încă nu se știe cum vor fi aplicate sancțiunile americane, acestea ar putea obliga Moscova să-şi închidă conductele de petrol rămase către Europa, iar asta este o veste proastă pentru Ungaria, care a jucat totul pe cartea energetică a Rusiei făcând în contră Uniunii Europene. Ca să nu pară picat în ipostaza de ”popa prostu’”, liderul de la Budapesta a declarat vineri că lucrează la ”ocolirea” sancțiunilor americane astfel încât să poată continua afacerile energetice cu regimul Putin și pe mai departe. Viktor Orban nu se află de miercuri într-o poziție prea bună. Nici internă, dar nici pe relația cu ”prietenul” Trump, dacă șeful de la Casa Albă nu joacă cumva iar la fentă în disputa sa cu Putin. Îi spune instinctul său inefabil șefului de la Budapesta că Donald Trump o va coti din nou cu 180 de grade înainte ca prima conductă de petrol rusesc să fie închisă? Dacă așa va fi, Viktor Orban chiar că ar fi meritat o poză istorică între Trump și Putin la Budapesta. Una de tristă amintire, firește!

 

SEMNAL BUN PENTRU MOSCOVA. Pleacă americanii

E oficial: SUA retrag sute de militari din România din 2026. E vorba de câteva sute, dintr-un cotingent care numără circa 2000 de soldați americani. Informația care a erupt la începutul săptămânii a pus pe jar autoritățile române și Europa. Puterea a încercat să minimalizeze evenimentul asigurând că parteneriatul strategic al României cu America merge ca uns, în timp ce opoziția a întors macazul criticând plecarea trupelor americane pe care le tot ocăra înainte. Tehnic vorbind, în cheia amplă a unor posibile confruntări care presupun sute de mii de oameni angajați în luptă, și dacă ar pleca toți soldații americani din România tot nu ar conta în măsurarea forței de apărare a țării. S-ar putea, foarte bine, ca ”euro” NATO să trimită în România, 10.000 de soldați francezi, germani sau norvegieni care să umple cu vârf și îndesat deficitul provocat de Regimul Trump. Și nici nu e sigur că americanii vor pleca, din moment ce Congresul american a votat împotriva deciziei prezidențiale de retragere. Meciul încă se joacă. Ceea ce e într-adevăr descumpănitor în toată povestea este mesajul. Ne simțim abandonați, iar asta nu ajută moralul în societate. Acum, chiar acum, în plină amenințare rusească, și-a găsit administrația americană să trimită mesaj de dezangajare la Moscova?! Un soldat american pe pământ românesc cu arma îndreptată spre Est implică direct forța intimidantă puternică a Statelor Unite. Prin retragerea americană decisă de președintele Trump, Moscova primește un fel de undă verde în ideea că Americii nu-i mai pasă ce se va întâmpla aici de vreme ce nici un strop de sânge american nu va mai curge în cazul unui atac rusesc. Europa abia acum își caută armele pierdute după cel De-al Doilea Război Mondial. Iar asta face ca NATO fără Statele Unite să fie și ea un fel de ”tigru de hârtie”. Iar Rusia știe asta!

 

Nu intră oameni buni în politică? Ba da! Îi aduce Bolojan

Premierul Ilie Bolojan este un pericol letal pentru șerpăria instituțională specială ”unită în cuget și simțiri” ca să huzurească pe banii românilor. În România încă nu se știe foarte clar unde e adevărata putere. Cine conduce de fapt? Politicienii, serviciile, magistrații? Acțiunile reformatoare,  de curățenie, ale premierului Bolojan coroborate cu toate reacțiile adverse lor se transformă automat într-un fel de turnesol care semnalează fără echivoc zonele putrede din politică și din structura instituțională a statului român. Până acum, românii au putut vedea și înțelege că una din rănile deschise care slăbește dreptatea socială este breasla magistraților. Dar privilegiile acestora sunt doar primul bastion atacat cu reformă. În România de azi este aproape imposibil să stai la masă cu un oficial, un candidat, sau un mahăr de la firmă de stat fără ca privilegiile și corupția să nu aibă un loc. Pe un astfel de pătul venal plin de ciuci, ciolaci, cîți și rareși este obligat premierul să-și sprijine reformele, construcția fiind extrem de fragilă. Ca să reușească ceva, domnul Bolojan nu are decât o singură cale. Să numească cât mai mulți oameni de încredere, după chipul și asemănarea sa, în funcții cheie de mare răspundere. Premierul a înțeles acest lucru, de vreme ce funcționează deja la București în posturi guvernamentale importante colaboratori de-ai domniei sale de la Bihor, oameni care au trecut deja testul competenței și onestității. În context, ce lovitură a fost în această săptămână propunerea Bolojan ca doamna Oana Gheorghiu să devină noul vice-premier al României!!! Realizările extraordinare ale acestei românce, simplă cetățeancă, umilesc până la durere palmaresul ”zero” al tuturor partidelor în domeniul construcției de spitale noi. Dacă PNL și UDMR și-au morsocat frustrarea în tăcere,  reacția șefului încă neales al PSD a fost previzibilă. Domnul Grindeanu, știind ce are acasă la partid, a ripostat de parcă Ilie Bolojan l-ar fi propus vice-premier pe Anticristul. Ca principal partid aflat la guvernare în ultimele decenii,  PSD realizează că numirea dnei Oana Gheorghiu ca vice-premier lovește electoral năucitor partidul aflat la guvernare în toate nenorocirile spitalicești, de la nosocomiale la marii arși de la Colectiv. Fruntașii social-democrației știu că orice poveste de succes care li se opune în politică scoate în evidență lipsa de substanță a propagandei partidului. Și dacă vrea să-i fie șef, dl Grindeanu e obligat să dea satisfacție partidului său respectând afinitățile native ale acestuia care pe multe paliere se mulează pe cele ale AUR. Greu de spus dacă Ilie Bolojan va putea să-și treacă cu bine reformele bune pentru România, dar rele pentru corupția de partid și de stat.  De observat doar că președintele Nicușor Dan a semnat miercuri decretul de numire a Oanei Gheorghiu în funcția de vicepremier. Asta înseamnă, că din această săptămână premierul Bolojan are un nou aliat de încredere în misiunea sa aproape imposibilă de a repara democrația în statul român. Câți i-ar mai trebui ca să reușească?

 

Xi Jinping îl dezamorsează elegant pe Trump.

Desigur, Xi Jinping e un dictator. Dar e un zbir cu stil. Imaginea sa în toate filmările arată un fel de cumpătare, echilibru psihic, înțelepciune care trec sticla de fiecare dată. Ce înspăimântă la liderul chinez este fața: e ca o mască pe care nu poți citi nimic.  În comparație cu Donald Trump, Xi Jinping arată cu adevărat ca un șef de stat stăpân pe situație. Știe ce vrea, iar ce vrea el e să pună China în locul Americii ca nou pol hegemonic al planetei. China nu e încă pregătită pentru asta, dar e totuși destul de puternică deja ca să se opună eficient atacului comercial bezmetic al lui Donald Trump. După luni întregi de hărțuire tarifară tot mai dură a Chinei, după o umflare în pene tot mai incisivă față de conducerea chineză, președintele american a trebuit să își așeze spășit coada între picioare și să negocieze cu liderul chinez.  În încercarea de a forța o victorie simbolică în cel de-al doilea mandat, Trump s-a lovit de o realitate pe care nici narcisismul său patologic nu o poate ignora: economia americană depinde profund de China, fie că e vorba de metale rare sau componente industriale esențiale. După ce s-a lovit de această realitate, cu ocazia summitului Asia-Pacific, președintele american s-a văzut nevoit să accepte, la Seul, un fel de încetare a focului economic cu liderul chinez. Donald Trump a înțeles destul de repede că orice lovitură dată Chinei are un răspuns rapid care doare în SUA. Pentru că astăzi China are pârghii, dispune de mijloace tot mai puternice de a controla lumea dincolo de granițele sale. După întâlnirea de joi, când Donald Trump și Xi Jinping au vorbit aproape două ore față în față,  temperatura diplomatică și economică dintre primii doi coloși ai planetei a mai scăzut. Ambele părți au făcut concesii punctuale. Xi a fost de acord să ridice, pentru un an, restricțiile la exportul de minerale rare și să reia achizițiile de soia americană, în sprijinul fermierilor din Midwest. În schimb, Washingtonul a suspendat planul de creștere a tarifelor, iar Beijingul a promis limitarea exportului de substanțe chimice folosite în fabricarea fentanylului, drogul care a alimentat o criză majoră în SUA. Însă pe fond, nimic nu s-a schimbat. Despre Taiwan nici măcar nu s-a discutat, un indiciu că sursa cea mai puternică de tensiuni între cele două țări se păstrează neatinsă. Totul e doar o amânare al marii răfuieli.  Potrivit analiștilor apropiați de eveniment, procesul de decuplare a celor două economii va continua, firmele americane își vor muta producția în alte state, iar Washingtonul va căuta noi furnizori de resurse strategice. În zona de securitate, chiar dacă Trump încearcă să convingă China să mai cumpere petrol rusesc și să mai sprijine Rusia putinistă, acest lucru nu se va întâmpla, pentru că, la urma urmei, e în legea firii că Occidentul care a dominat până acum și Orientul revanșard nu au cum să fie de aceeași parte a baricadei. Cu toate acestea, China nu are nici un interes major să-l ajute nici pe Putin, Rusia fiind un rival tradițional pentru China dintotdeauna.  Bănuiala rezonabilă este că China va sprijini și pe mai departe Rusia, dar nu într-atât încât acest ajutor să anuleze efectul acțiunilor americane pe termen mediu și lung. Adică, chiar dacă va cumpăra petrol rusesc, trendul este de a reduce acest import treptat, lucru care ar obliga Rusia până la urmă să negocieze pacea. Însă, conform majorității analiștilor, rezultatul întâlnirii de joi este rezonabil, dar volatil. Normal! Taiwanul e încă sub garanții de securitate americană, iar pentru China acest lucru reprezintă o umilință din ce în ce mai greu de suportat.

 

NOIEMBRIE 2025

Congresul PSD – echilibristică paranormală între social-democrație și extremism-suveranist.

Este PSD un partid pro-european, pro-democrație și economie de piață? Nu se știe. Este PSD un partid naționalist, suveranist, extremist, anti-european și pro-naționalizare? Nu se știe. Nimeni nu știe, nici chiar partidul în componența sa plenară. Și asta pentru că nimeni nu poate ghici de pe acum ce aduce viitorul. Cine va câștiga în această parte de lume? Extremismul sau democrația de tip vest-european? Rușii sau NATO? Dictatura sau drepturile omului? După cum au cuvântat fruntașii PSD la Congres, anunțul este că partidul e pregătit pentru oricare din cele două variante funcție de evoluția contextului. Poate că cel mai edificator mesaj a fost trimis de primărița Craiovei, doamna Olguța Vasilescu. Ce a spus de fapt lidera PSD în aplauzele audienței? Că, funcție de ce se cere public de către electorat și în particular de primarii săi,  PSD va fi un fel de AUR, extremist, dar cu față mai umană sau un fel de USR, dar mai rezervat, dacă nu total contra, pe implementarea terapiilor vitale care să vindece societatea de nedreptățile induse de privilegii și oligarhia specialilor. Valența antireformatoare e implementată ușor atâta timp cât în primul rând la Congres au fost văzuți aliniați  domnii Năstase, Geoană, Ponta, Ciolacu și, cu voia dumneavoastră, Antonescu (nu știm de la ce partid!),  embleme politice ale trecutului aduse acolo ca o garanție că, dacă viitorul îi impune să joace încă rolul de partid pro-european, actuala conducere PSD îl va juca, dar nu va abdica de la linia veche a partidului, în care istoria a consemnat sute de scandaluri despre corupție, privilegii și administrări ineficiente. Cartea extremisto-suveranistă e mai greu de jucat de către PSD din mai multe motive. În primul rând, culoarul este ocupat acum masiv de AUR. Deși vocația rămâne, PSD a pierdut ocazia optimă a radicalizării în perioada Dragnea. Pervertirea PSD la ”aurism” acum ar detrona partidul la statutul de vioară a doua. Acesta s-ar afla în poziția perdantă a PNL atunci când a făcut prima oară alianță cu PSD-ul lui Victor Ponta. Pe urmă, schimbarea la față nu ar putea opri migrația primarilor PSD, în special cei din mediul rural, spre sclipirea extremistă a AUR. S-a văzut la ultimele alegeri prezidențiale că degeaba a apăsat conducerea PSD pedala pe Antonescu, în teritoriu primarii social-democrați au făcut joc pasiv sau chiar au militat pentru candidatul AUR. Pentru PSD e cam târziu să joace cartea extremistă. Și mai e ceva. Chiar dacă o face, un tandem politic AUR-PSD la guvernare e cel mai prost semnal pe care România l-ar putea da investitorilor străini și Uniunii Europene. Riscul este enorm, iar PSD sigur nu dorește ca, alături de AUR, să fie partidul care ar deconta băgarea României în faliment și foame. Pentru că, evident, e nerealist ca de la Rusia să se aștepte ceva pomeni de ronțăit.  În rest despre Congresul PSD ce se poate spune? A fost o manifestare ciudată de mobilizare și opulență oratorică pentru cauze mici. Schimbarea termenului de ”progresist” din statutul partidului nu înseamnă absolut nimic. E doar marketing pentru primarii săi și electoratul radicalizat. Critica la premierul Bolojan a trebuit dată numai ca apropo pentru că și PSD este acolo, alături la guvernare. În fine, entuziasmul a fost evident simulat la aflarea câștigătorului. Un singur candidat la șefia partidului ales cu un procent de 99.4 % din voturi nu are cum să nu te ducă cu gândul că scorul ăsta l-ar fi făcut invidios până și pe Ceaușescu. Alegerea lui Sorin Grindeanu e semnalul cel mai clar că PSD nu este pregătit pentru schimbare. Pentru partid, rămas fără instinct de conservare sub anestezia privilegiilor cucerite,  riscul disoluției este preferat reformei.

 

Strategia Națională pe Apărare. Un fel de ”România educată” pe armament?

Miercuri, președintele Nicușor Dan a prezentat publicului român noua Strategie Națională de Apărare a Țării (SNAT) pentru perioada 2025–2030. Patruzeci de pagini de prezentare cu un conținut orientat corect, sincronizat cu noile pericole. Ce spune documentul? În plan extern Strategia reafirmă parteneriatul strategic cu SUA ca pilon al securității, susține o pace justă pentru Ucraina și respinge varianta unui armistițiu fragil,  privitor la Republica Moldova, România se declară „apărătorul cel mai activ al intereselor sale”, în virtutea limbii, culturii și destinului comun, se pune accent pe întărirea profilului României în cadrul NATO și UE, prin dezvoltarea industriei de apărare și participarea la inițiative europene precum SAFE și, în fine, se afirmă necesitatea continuării luptei pentru o ordine internațională bazată pe reguli și respingerea revizionismului rus. În plan intern, documentul prioritizează combaterea corupției ca element al securității naționale, reforma instituțiilor și creșterea eficienței administrației publice; modernizarea economiei și implicarea cetățenilor în reziliență și apărare civilă, dezvoltarea infrastructurii critice (transport, digital, energie, AI) și extinderea industriei de apărare și crearea unei baze economice de susținere a apărării. Pentru prima dată, SNAT dedică mai multe paragrafe războiului hibrid, dezinformării, atacurilor cibernetice și nevoii de a construi mecanisme de apărare în fața acestor noi tipuri de agresiuni. Pentru că e trecut prin vama Nicușor Dan, documentul dezvoltă și un concept de apărare care pe jumătate a entuziasmat, pe jumătate a nedumerit analiștii de tot felul. Așadar,  la baza strategiei de apărare a României pentru anii viitori stă conceptul de ”independență solidară”. Cum ați zis, domnule președinte? Adică un fel de ”singurătate, în doi”? Sau ”fugi după mine ca să te prind”? În esență, dacă intri un pic în mintea lui Nicușor Dan, conceptul nu e chiar greu de înțeles, dacă faci abstracție de titulatura cam eliptică. Ce a vrut deci să spună autorul? Că, în contextul internațional tot mai nesigur, România e bine să se bazeze pe aliații săi din NATO, dar și mai bine ar fi să fie pregătită să se apere și singură la nevoie. Corect! Problema e că pentru partea de ”independență” din conceptul de ”independență solidară”, România nu prea are de nici unele. Nu are nici forța nucleară de intimidare a Franței, nici capacitatea industrială a Germaniei, nici strategia agresivă a Poloniei. E adevărat că SNAT-ul spune corect că e nevoie de economie, de infrastructură serioasă și de instituții care să funcționează ca unse ca să contezi militar, dar nu explică cum ajungem practic la asta. E adevărat, ideile sunt frumoase, dar Strategia nu lămurește deloc nici cum, nici când, nici cine răspunde de implementare. Adică documentul nu oferă instrumente concrete, termene și indicatori de evaluare a progresului implementării. Din această cauză, nu putem să ignorăm posibilitatea ca strategia să rămână doar un document declarativ de 40 de pagini care sună bine, e ambalat frumos, dă diagnostice corecte,  dar nu produce efecte concrete în planul politicilor publice sau al instrumentelor strategice de securitate. Mai ales că suntem pățiți! Fostul locatar al Cotroceniului ne-a lăsat și el o strategie națională denumită ”România educată” care s-a săvârșit în cel mai penibil eșec. Nu trebuie să mire pe nimeni de ce e greu acum să mai credem că apărarea ar avea mai mult noroc!

 

Alegeri la New-York. O victorie anti MAGA.

Zohran Mamdani (foto), un tânăr democrat de 34 de ani, membru al legislativului din New York, care s-a transformat într-o voce electrizantă pentru localnicii nemulțumiți de costul ridicat de trai și de garda veche de politicieni, a devenit marți al 111-lea primar al orașului. Tânărul politician democrat s-a impus în alegerile din New York cu un mesaj axat pe reducerea costului de trai și accesul newyorkezilor la servicii publice, transmis unei coaliții diverse de alegători, care a energizat tinerii și imigranții. Victoria a venit în ciuda lui Donald Trump, a îndoielilor multora din Partidul Democrat și a opoziției liderilor de afaceri din capitala financiară a lumii. Victoria unui imigrant originar din Uganda, din părinți de origine indiană e un vot de blam dat politicii oficiale anti-emigrație a președintelui Trump. Stilul ”a la fanfare” în care Zohran Mamdani a câștigat alegerile în ciuda opoziției și amenințărilor Casei Albe, dă un semnal viguros privitor la influența în scădere de care se mai bucură în America președintele Trump. De altfel, alegerile parțiale de acum au fost o lovitură triplă dată republicanilor lui Trump de către democrați. Aceștia au înregistrat o triplă victorie istorică în alegerile cheie din 4 noiembrie, impunând, pe lângă tânăra stea în ascensiune a partidului în New York, și primele două femei guvernatoare în New Jersey și Virginia, acesta din urmă fiind un stat indecis smuls republicanilor. Victoria de la New-York a lui Zohran Mamdani este însă extrem de specială, pentru că acesta nu este un politician ”regulamentar”. Victoria lui Mamdani este o victorie a stângii progresiste în fața establishmentului politic, a conservatorilor lui Donald Trump, dar și a moderaților din Partidul Democrat, într-un moment în care mulți americani, inclusiv din New York, se plâng de costul ridicat de trai. În discursul de victorie ținut în Brooklyn, Mamdani le-a spus susținătorilor că au răsturnat o dinastie politică (cu subînțeles inclusiv democrată!) și au dat putere bucătarilor, livratorilor și șoferilor de taxi, care au fost marginalizați în unul dintre cele mai scumpe orașe din lume. De altfel, programul electoral cu care a câștigat este apreciat de mulți analiști ca utopic. El a susținut impunerea unei taxe fixe de 2% pentru cei care câștigă peste 1 milion de dolari pe an în oraș, creșterea impozitului pe profit, introducerea autobuzelor gratuite, instituirea unui salariu minim de 30 de dolari (de la 16,50 dolari) și extinderea ofertei de servicii publice de îngrijire a copiilor. În condițiile în care principiile și politicile sale se situează mult la stânga normei naționale, nu puține persoane resping agenda lui Mamdani. Unii cred că retorica sa socialistă, l-ar fi transformat într-o figură polarizantă, de tip Trump. Dacă președintele vorbește de rău despre imigranți, Mamdani vine din partea cealaltă a eșicherului politic și îi hulește pe americanii bogați, adică oameni care sunt și în partidul democrat și în cel republican. Practic, noul primar al New-York-ului este privit cu scepticism chiar în propriul partid cu care a participat la alegeri. Deocamdată însă, stilul și mesajul cu care a câștigat trimite lumii un mesaj fără echivoc pentru alegerile americane de la mijlocul mandatului de anul viitor: Donald Trump trebuie să se pregătească să piardă controlul în Congres.

 

Șeful NATO umple cu vorbe de încurajare locul gol lăsat de soldații americani.

Agenda publică a autorităților române de top a avut miercuri în cap de listă vizita secretarului general al NATO, Mark Rutte. Nu e simplă coincidență că șeful NATO a venit chiar acum în Capitala României. Anunțul privind plecarea a sute de soldați americani din România este fără doar și poate motivul pentru care se poate aprecia că Mark Rutte a făcut la București o vizită de consolare. Și a consolat cu vârf și îndesat, ca să zicem așa. Peste tot unde a fost, la președinte, la premier, la șefii camerelor parlamentare, Mark Rutte a dat în forță asigurări că NATO rămâne o alianță de tip ”unul pentru toți și toți pentru unul”. Că dacă România este atacată, 31 de aliați vor sări în ajutor, că plecarea militarilor americani nu înseamnă de fapt o retragere a Americii din flancul estic al NATO, precizând totodată că locul gol lăsat nu va fi ocupat de alte forțe NATO decât la nevoie. A fost drăguț din partea lui Mark Rutte că a venit să ne consoleze. Dar acest lucru nu ne garantează decât în mică măsură că umbrela NATO nu e ciuruită deja. În plus, e evident că vorbele șefului NATO nu au produs nici un fel de descurajare la Moscova. Faptele rămân fapte. Iar faptele sunt că treptat soldatul american părăsește flancul estic al NATO. Iar dacă e vreun soldat în lume pe care armata lui Putin se teme să-l omoare acesta este soldatul american. Evident este că politica americană sub Donald Trump predă încet Europei responsabilitatea administrării apărării colective în această parte de lume. Din păcate, o Europă încă năucită și nesigură după ce marele ei protector militar, America, i-a pus în vedere că a cam venit timpul să învețe să lupte dacă vrea securitate. Asigurările date de șeful NATO la București că președintele american Donald Trump a păstrat „angajamentul față de Alianță” și față de „eforturile ei comune” sunt invalidate cumva de realitățile din teren. Americanii pleacă, iar noul design de război impune NATO să o ia cumva de la capăt cu strategia de apărare colectivă. Dacă până acum, NATO s-a bazat pe apărare aeriană și terestră la care au participat și aliații „de la caz la caz”, noua strategie ”Santinela Estului”, necesară în era rachetelor și dronelor,  presupune o nouă abordare, „cuprinzătoare și integrată”, cu resurse suplimentare care vor putea acoperi „lacunele de linie” și care vor concentra forțele „acolo unde trebuie” pentru a apăra un anumit spațiu într-un anume moment de amenințare. Totul sună complicat și scump, iar încurajările șefului NATO nu au putut alunga teama și neliniștea că România e totuși pe cont propriu,  iar speranțele unui sprijin militar real american în cazul unei agresiuni rusești sunt similare cu cele ale înecatului care se ține de un pai ca să nu moară.

 

Mutație periculoasă. Magistrații români atacă penal dreptul la opinie.  

De ce avem pensionari speciali? De ce avem bresle privilegiate prin facilități și privilegii materiale de tot felul? Cine poartă răspunderea pentru scăparea din mână a echilibrului de putere dintre Executiv, Legislativ și Justiție? E complicat și nimeni nu se aștepta ca pe fundația partidelor, puterile statului român să formeze un fel de ”grup infracțional organizat” care, în conlucrare,  să-și aranjeze mega privilegii și imunitate la fărădelege. Veriga slabă a fost întotdeauna vulnerabilitatea penală a marilor decidenți politici care au înțeles repede că nimeni nu se poate îmbogăți fraudulos în România dacă nu își asigură protecția a trei categorii profesionale. Una care lucrează cu arme, una cu informații clasificate și a treia cu Codul Penal. Aceasta din urmă, stăpână pe bucătăria internă a legilor, a creat mecanisme de protecție care, speculând legile ”cele mai favorabile” pentru infractori, au produs salbe de prescrieri de fapte penale care au scăpat de pedeapsă zeci de corupți de nivel înalt și mediu din politică. Pe noi ne-a costat.  Răsplata a fost o cedare treptată de putere care a permis Justiției să devină un fel de stat în stat, o castă scăpată de sub controlul administrativ al puterii Executive și Legislative. A trebuit să vină un politician ca Ilie Bolojan pe post de prim-ministru, ca să înțelegem corect cât de mult a deviat democrația românească de la regulile ei de bază și cât de greu spre imposibil este acum să repui pe șine funcționarea instituțiilor statului în slujba simplului cetățeanului, nu a oligarhiilor formate. E greu să readuci echilibrul, pentru că, la ora actuală magistrații au sub control toate pârghiile ca să-și păstreze privilegiile. Adică, s-a văzut foarte clar acum, magistrații români pot anula, prin apel la Curtea Constituțională,  Guvernul și Parlamentul pentru orice reformă care urmărește readucerea la decență a vârstei lor de pensionare și a cuantumului pensiei. Dar și aici, tot politica are rolul nefast. Pentru că și judecătorii CCR ajung pe funcții tot prin vama partidelor, iar modul de distribuire a voturilor judecătorilor cartografiază fidel intențiile reale de reformă ale fiecărui partid parlamentar. Deci până acum societatea oferă magistraților salarii uriașe, pensii colosale și lipsa oricărui mecanism credibil și eficient de prindere și sancționare a celor care fac trafic cu sentințe contra cost. Îngrijorător pentru viitor este că peste asta, în această săptămână, Justiția a mai suferit o mutație.   Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a provocat o adevărată dezbatere publică după ce a depus o plângere penală împotriva vicepremierului Oana Gheorghiu, pe motiv că declarațiile acesteia dintr-un interviu ar fi încălcat independența justiției și statutul magistraților. Afirmațiile vicepremierului, prin care compara pensiile speciale ale magistraților cu sistemul Caritas au fost considerate de CSM „iresponsabile și populiste”. Plângerea penală este coșmarul oricărui politician corupt. Teama aceasta a făcut din Justiție stat în stat. Numai că de data asta plângerea penală lovește într-o româncă care pur și simplu și-a exprimat o opinie, funcția sa de vicepremier fiind mai puțin relevantă în context. ” Pur și simplu s-a decis formarea acestei plângeri, pentru că s-a considerat că, totuși, campania — care nu este întâmplătoare — împotriva magistraților a plecat dintr-un punct în care se putea discuta și a ajuns la o instigare la ură împotriva acestei profesii. Ceea ce este, eu zic, anormal într-un stat de drept și într-o societate democratică”, a explicat decizia domnul Claudiu Sandu, vicepreședinte al CSM. Păi cum să nu-i huiduie simplii români pe magistrați, când aceștia primesc nemeritat pensii de nouă ori mai mari decât ei încă de la vârsta de 48-50 de ani. De ce aceste privilegii? Medicii, profesorii, strungarii, sau constructorii de ce n-ar primi și ei astfel de pensii, la urma urmei? Privilegiile magistraților irită la maxim românii, mai ales că de prea multe ori în sentințele lor dreptatea umblă cu capul spart. Și mai e ceva care curmă chiar încrederea românilor în democrație. Păi, dacă Justiția în România face ce vrea ea, ce rost are să mai votăm președinte și parlamentari? Nu mai bine votăm direct judecătorii de la CCR și șefii Consiliului Superior al Magistraturii? Că acolo, se vede, e puterea!

 

Bruxelles-ul confirmă. Guvernul Bolojan face ce trebuie.

Hulit în țară pentru terapia financiară prin austeritate, Guvernul Bolojan primește semnale externe pozitive. Comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, a anunțat marți că România nu va intra în procedura de suspendare a fondurilor europene, ca urmare a măsurilor fiscale adoptate de Guvern în această vară. Premierul a explicat că anunțul Comisiei Europene aduce mai multe consecințe pozitive pentru România: Procedura de Deficit Excesiv rămâne suspendată, ceea ce înseamnă că țara noastră nu intră în etapa sancțiunilor, iar deficitul bugetar începe deja să scadă. Tendința descendentă ar urma să se mențină în următorii ani, conform evaluărilor europene. De asemenea, creșterea cheltuielilor publice este menținută în limite apropiate de plafonul recomandat de Comisia Europeană, ceea ce arată că măsurile de ajustare bugetară încep să producă efecte. Guvernul va continua investițiile finanțate din fonduri europene, considerate esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea economică. În fapt, puțini sunt cei care ar fi avut în mod real motiv să creadă că Guvernarea Bolojan nu ar ști ce să facă pentru evitarea falimentului de țară. Ce nemulțumește românii de bună-credință este altceva.  Faptul că premierul Bolojan cu echipa sa nu reușește să facă dreptate socială anulând privilegiile specialilor din magistratură și din instituțiile de forță, precum și finanțările acordate din banul public partidelor. Chiar dacă vrea, nu e sigur că Guvernarea Bolojan are suficient pământ solid sub picioare ca să învingă caracatița de partid și de stat. Statul român e înhățat puternic din interior de cercuri concentrice de influență care au fost lăsate să-și acorde prin lege de ani de zile foloase necuvenite. În cel privește pe premierul Ilie Bolojan, domnia sa are doar două variante ca să-și termine mandatul: pe scut, sau sub scut! Cale de mijloc nu există în cazul lui.

         

Scandalul Moșteanu. Nu poți pretinde nimic când ai CV-ul măsluit

Guvernul Bolojan a pornit la drum cu promisiunea unei noi politici, mai eficientă, mai transparentă, mai cinstită față de oameni. Extrem de riscant angajament în lumea de azi. Așa cum în Germania de după căderea lui Hitler era imposibil să găsești politicieni, magistrați, polițiști care nu fuseseră naziști, în România anului 2025 e greu să găsești, la sigur!,  politicieni, magistrați, polițiști, lideri de opinie, jurnaliști care să fie neatinși, mai mult sau mai puțin,  de tarele dezintegrării morale ale societății românești din deceniul Iohannis. Dacă în guvernările catastrofale de până acum, care ne-au răstignit financiar, se punea mușamaua peste tinichele gen condamnat, plagiator, needucat, ca să nu dezamăgească crunt la câtă speranță și-au pus românii în ea, Guvernarea Bolojan ar avea nevoie de o interfață umană IREPROȘABILĂ. De la miniștri, la portar! De unde?! Miniștri sunt propuși de partide, iar calitatea membrilor marcanți ce populează partidele din Coaliția ”salvării naționale”, în prea multe cazuri, e ”junk”.  Atât intelectual, cât și pe cinste și corectitudine. Unde e competență nu e moralitate, unde e bună-intenție, nu există experiență, sau răsar schelete din dulap. E destul ca un CV mincinos din trecut să iasă la suprafață că, în epoca Dan-Bolojan, dezvăluirea are efect de bombă atomică. ”Și voi lucrați murdar?!” e prima întrebare pe care votanții pro-europeni și-o pun. Iar demisia ”de onoare” a ministrului Moșteanu nu prea repară răul făcut. Cei care-l apără spun că domnul Moșteanu a fost bine intenționat, că era imun la șpagă, că ar fi garantat o circulație eficientă și transparență a miliardelor de euro pe care România le primește prin programul european de înarmare SAFE. Ei, și la ce au ajutat bunele intenții ale domnului Moșteanu pentru cauza reformei oneste, dacă domnia sa avea vulnerabilități uriașe în CV? Ele trădează un anumit tip uman care, frustrat de neîmplinire sale, minte în CV ca să pară în rând cu elitele. Evident că dlui Moșteanu îi e rușine cu studiile sale, dar o doză suficientă de cinste nu l-ar fi lăsat să joace bambilici în CV-uri. Omul știa când a acceptat funcția că e perisabil. Acceptând să conducă ministerul Apărării cu un CV mincinos, dl Moșteanu, odată dat în vileag,  a diluat și mai mult,  cu bună știință,  încrederea oamenilor în onestitatea și buna-intenție a Guvernului Bolojan. A picat prost și USR-ul, partidul care l-a propus, CV-ul Moșteanu devenind muniție forte pentru extremism și pentru cei care pregătesc cu șpagă accesul preferențial la banii SAFE. După Dragos Anastasiu, scandalul șpăgii date în formă continuată,  Ionuț Moșteanu oferă din nou sistemului ”ticăloșit” ocazia de a da o nouă lovitură Guvernării Bolojan pornită pe reforme și stârpirea corupției de partid și de stat.  Degeaba ar fi fost bun, în sensul de cinstit,  dl Moșteanu în fruntea Apărării. Nu poți pretinde nimic când tu însuți ai CV-ul măsluit.

 

DECEMBRIE 2025

Documentarul Recorder. Aproape ca un flagrant la corupția din Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă de Lia Savonea, a admis marți recursul în casație al lui Lucian Duță, fostul șef al CNAS, și i-a anulat condamnarea de 6 ani de închisoare primită în iulie 2022 pentru că ar fi primit mită de 6,3 milioane de euro în legătură cu contracte pentru implementarea cardului de sănătate. Apoi a apărut documentarul Recorder. România a rămas cu gura căscată. După care a izbucnit furia. A fost ca atunci când bănuiești tot mai mult că ceva e putred rău în Justiția română și deodată primești în față dovada. Documentarul Recorder  ”Justiția Capturată” ne-a făcut pe toți să ne simțim batjocoriți în față de cei cărora le plătim pensii speciale la 48 de ani. Ce am văzut întrece orice imaginație, dar explică, simplu și clar, cum a ajuns Justiția din România un paradis al infractorilor care livrează servicii de prescripție penală marilor corupți ai neamului. Cu legile actuale, procedura e copilăros de simplă. Se amână luarea deciziei judecătorești în marile dosare de corupție până la împlinirea termenului de prescripție a faptei. Cum se face asta? Documentarul explică. De fiecare dată când un complet de judecată se apropie de o decizie într-un dosar penal, unul sau mai mulți judecători din completul de judecată este mutat. Pentru asta, judecătorul este fie tentat cu un post mai atractiv în sistem, fie i se aduce pur și simplu la cunoștință că este mutat și decizia nu se discută. În locul celor ”extrași” din complet, se numesc alți judecători.  Conform procedurii,  toată instrumentarea probelor din dosar se reia de la capăt. Dacă aplici figura asta de câte ori e nevoie (de 150 de ori în cazul Dosarului Vanghelie), ajungi la împlinirea termenului de prescripție a faptelor și infractorul scapă de pedeapsă. Cum a fost posibil? Cu inteligență, discreție, un magistrat cu sânge rece, ambiție și viziune de interlop și o putere politică interesată să-și scape marii corupții de închisoare și cu furăciunea întreagă. Dacă ar fi să folosim termeni din codul penal, din documentarul Recorder putem deduce că în 2022 s-a format un fel de grup infracțional organizat între majoritatea parlamentară PSD-PNL-UDMR, Guvern, servicii și Justiție. Scopul! Ce altceva decât bănuiala rezonabilă că e vorba de procente din prada de miliarde de euro pe care marii corupți le pot disponibiliza ca să-și salveze pielea. Servicii oferite? Scutirea de pedeapsă. Mod de operare? Dărâmarea continuă a completurilor de judecată până la prescripția faptei. Cum este posibil? Prin ”reforma” din Legile Justiției din 2022. Atmosfera era propice. În Regimul Dragnea, atacul asupra Justiției a avut primele succese. De exemplu, eliminarea ca probe în dosarele de corupție a înregistrărilor obținute cu ajutorul SRI. De la modificări aduse legilor justiției și codului penal până la lupte directe cu magistrați, planul PSD-ALDE de a șubrezi statul de drept a avut ca principal scop albirea dosarelor penale ale lui Liviu Dragnea. Cu ajutorul ministrului Justiției de atunci, Tudorel Toader, șefa DNA Codruța Kovesi și procurorul general Augustin Lazăr au fost demiși.  În 23 august 2017, Tudorel Toader intra în istorie cu o prezentare făcută în PowerPoint, prin care anunța modificări dezastruoase care priveau cele trei legi ale justiției.  Proiectul lui Toader nu a fost adoptat prin OUG, însă a fost preluat de Parlament, prin „Comisia Iordache“. Au urmat mai multe modificări la Legile Justiției. Una dintre ele presupune că președintele României este păstrat în procedura de numire a procurorilor șefi, însă poate refuza doar o singură dată propunerea venită de la ministrul Justiției și avizată de CSM. Conform legii vechi, șeful statului putea refuza oricâte propuneri ar fi primit. O altă modificare la Codul Penal a fost dezincriminarea neglijenței în serviciu, dar și redefinirea grupului infracțional organizat, adăugându-se faptul că „nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi“ (sîc!). Parlamentarii puterii (PSD+ALDE) au adus modificări și infracțiunii privind favorizarea infractorului. Fapta a fost dezincriminată parțial, fiind completată astfel: „favorizarea săvârşită de un membru de familie sau afin până la gradul II nu se pedepseşte“. Și darea de mită a fost redefinită în Codul penal, iar mituitorul nu mai este pedepsit dacă își denunță fapta „mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia“. Tot în „epoca Dragnea“ s-a petrecut „grațierea mascată“, așa cum e cunoscută legea privind recursul compensatoriu, votată în Parlament, în toamna lui 2017. Aleșii au decis ca, din cauza condițiilor improprii din penitenciare, deținuții să beneficieze de o reducere de șase zile odată la fiecare 30 de zile executate. Peste 16.000 de deținuți au fost eliberați în baza acestei legi, majoritatea dintre ei recidivând imediat. Cu chiu cu vai, fiind probabil lăsat din brațe de ai lui, Liviu Dragnea a văzut pușcăria pe dinăuntru în 2016. Chiar și așa, răul a rămas, iar modificările legislative făcute de Parlament și de Guvern au șubrezit Justiția. Prin urmare,  tema reparării Justiției a rămas pe agenda publică. Profitând de acest pretext plauzibil, Puterea de atunci, cu ochii pe Comisia Europeană, a lansat înălțătoarea idee că e nevoie de o reformă a legilor justiției ca să se evite pe viitor influențele și presiunile exercitate în Regimul Dragnea. Nevoia de a reforma Justiția a fost prezentată ca un lucru bun și necesar. Nu se știe cine a avut ideea. Lia Savonea, care atunci era șefa CSM? Ministrul Justiției la moment, Cătălin Predoiu? Șefii Coaliției PSD-PNL-UDMR care erau atunci la butoane? Președinele Iohannis? Toți la masa rotundă? Ce se știe clar este că din acel moment s-a lucrat discret și murdar profitându-se că atenția publică era acaparată de pandemie și tragediile ei. În fine, în vara lui 2022 noile Legi ale Justiției erau gata de votat. Dar au fost două variante. Una bună de prezentat Bruxelles-ului și una toxică care s-a votat.  Site-ul Europa Liberă România într-o postare de acum trei ani prezintă manevra, dar nimeni nu a protestat semnificativ. Gândurile națiunii atunci erau în altă parte. Aflăm că după ce Legile Justiției au fost prezentate Comisiei Europene, altceva s-a votat în țară. Concluziile analizei din Europa Liberă reflectă că modificările propuse de Ministerul Justiției condus de Cătălin Predoiu au doi mari câștigători, CSM și Instanța Supremă. În articolul din Europa Liberă se arată în detaliu cum mici modificări în textul legii au creat posibilitatea ca CSM și Instanța Supremă să devină temple ale prescripției.  De exemplu, fraza „schimbarea membrilor completurilor de judecată se va putea realiza doar pentru motive obiective, în condițiile legii”, convenită cu CE, a fost înlocuită cu „schimbarea membrilor completurilor de judecată se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție”. Adică, după cum vrea mușchiul șefului să scrie în regulament. Tot în legile modificate, magistraților li se impune ”legea tăcerii” ei neavând voie să facă declarații publice privitor la activitatea lor sub amenințarea unor sancțiuni drastice. Practic din 2022, politicul a predat controlul și a blindat cu legea acțiunile Justiției de ”blat” în  marile dosare de corupție din România. Dacă pe vremea ministresei Justiției din vremea guvernării Năstase (2000-2004) aceasta întreba la partid dacă are undă verde pentru anchetarea lui Traian Băsescu, astăzi, la semnalul venit de la sursele validate de sistem, politicieni, oameni de afaceri, șefi de instituții publice importante,  Justiția poate acționa în favoarea marilor corupți prin forțarea prescripției, ridicarea sechestrului de pe furăciuni și decizii stupefiante de genul ”fapta nu există”. E posibil așa, pentru că, în cadrul sistemului, modificările legislative au dus la crearea unei rețele ierarhice, cu poli de influență în conducerea instanțelor, având-o la vârf pe post de ”capo di tutti capi” pe Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe structura asta de rețea internă, judecătorii pot fi mutați  din completurile care judecă mari dosare la fel ca și piesele de pe o tablă de șah exact când și cât e nevoie pentru ca inculpatul să scape prin prescrierea faptelor. E un paradox, dar astăzi documentarul Recorder arată foarte clar că independența judecătorului român e distrusă din interior, chiar de către Justiție. Rețeaua Savonea controlează permanent fiecare mișcare a ”simplilor judecători” obligați, ca să nu-și compromită cariera, salariile și privilegiile, să tacă și să asculte.  Lucrătura este măiastră, făcută de profesioniști, greu de demolat în conjunctura actuală. Publicarea documentarului Recorder și mai ales conferința de presă de după de la Curtea de Apel București, intervenția cu grad de eroism național a judecătoarei Raluca Moroșanu, telefonul dat în live de Lia Savonea nu a mai lăsat nici o urmă de îndoială. Ceva e putred rău în Justiția română. În context, ”altă întrebare!” din partea opiniei publice nu poate fi decât, ”cum scăpăm de năpasta asta?!”. Aparent simplu. Schimbi legea și o faci așa cum trebuie pentru o Justiție dreaptă ”după faptă și răsplată” și recâștigarea echilibrului între puterile statului. O soluție de urgență ar fi declararea faptelor penale de corupție imprescriptibile. Ce ar fi nevoie pentru asta? De o majoritate parlamentară care să voteze legile reparatorii. Aici, din păcate, statul român se blochează. Păi cam aceeași majoritate parlamentară a votat în 2022 mizeriile de legi care au creat Justiția cu prescripție. Ce interes au aleșii care contează și toată încrengătura lor de interese să dea din mână imunitatea la corupție, după ce s-a reușit legiferarea acestei capodopere penale? Liniștea țiuitoare a liderilor coaliției, de obicei ultra gureși la orice fleac,  e simptomul tipic al vinovaților care invocă dreptul la tăcere. Măcar dl George Simion de la AUR și cei alocați suveranismului se sparg în direct susținând-o pe Lia Savonea și paradisul infractorilor implementat în burta Justiției române.  La fel ca ei și Laura Vicol, avocata cunoscută pentru scandalul Nordis, apără conducerea Curții de Apel.  Deși mii de oameni au ieșit în stradă de miercuri încoace, deși premierul Bolojan a înființat deja un colectiv de specialiști care să analizeze cum pot fi reparate legile justiției, cu toate că ministrul Justiției promite cu jumătate de gură măsuri ”conform legii”, iar peste 700 de magistrați s-au solidarizat cu judecătorii Laurențiu Beșu și Raluca Moroșanu după documentarul Recorder,  politicienii nu vor dori niciodată să dea un vot ca să se întoarcă în epoca Kovesi. Orice proiect de lege inițiat de Guvern, oricât de bine intenționat ar fi premierul în funcție, ar fi măcelărit imediat în Parlament de forțele antireformiste din PSD, PNL și AUR. Mult suport din partea președintelui Nicușor Dan nu e realist să fie așteptat, reacția domniei sale după apariția documentarului fiind foarte slabă,  descumpănitoare pentru românii care vor o Justiție egală pentru toți și pedepsirea celor vinovați. România este acum în situația de a se învârti într-un cerc vicios. Lipsește fundamentul instituțional necesar pentru orice tip de reformă. Nici în interiorul Justiției, nici în Parlament, nici la Președinție, nici la Ministerul Justiției nimeni nu vrea schimbarea. Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a decis sesizarea Inspecției Judiciare pentru efectuarea de verificări în legătură cu materialul difuzat de Recorder. Nici o speranță de mai bine din această inițiativă pentru că ambele instituții sunt sub controlul rețelei Savonea. Ar putea însă pătimi prin sancțiuni crunte judecătorii care au avut curajul să prezinte mizeria morală din sistem. Guvernanții au în față de rezolvat o temă de casă extrem de dificilă, iar timpul nu e de partea lor.  Românii vor dreptate acum!

 

De Ziua Națională, suveranismul s-a cam fâsâit la Alba Iulia.

Suveraniștii simioniști și cei georgiști, fiecare separat,  au plănuit să facă ceea ce în politică s-ar putea numi ”paradă”. Să arate poporului privitor forță, determinare, bărbăție românoasă, așa după canoanele extremismului dintotdeauna. Deși l-au strigat pe alocuri, îndemnul la unire a căzut prost peste realitatea din teren unde suveranismele Simion și Georgescu s-au ferit unele de altele ca dracul de tămâie. Pe urmă, toată vânzoleala aia n-a avut amploarea umană vizată. Dacă vreți să vedeți cum arată o manifestație la care iese poporul cu adevărat priviți pozele făcute în 1918 la Unire. O mare de oameni. Acum mimarea entuziasmului și etalarea spasmotică a patriotismului nu a putut ascunde realitatea. Au fost puțini oameni (foto, sursa Ziarul Unirea), deși s-a zvonit că pe mulți dintre participanții suveraniști i-au adus la Alba Iulia 50 sau 100 de lei plătiți de organizatori. În rest, atât domnul George Simion, cât și domnul Călin Georgescu au aplicat vrăjelile electorale care i-au consacrat. Dl Simion în fruntea cetei, îmbrăcat ”tradițional”, a pus-o de un marș patriotic cu strigături prin Alba Iulia. Dl Georgescu, pus la patru bodyguarzi, a cuvântat mulțimii despre aceleași teribile adevăruri care ne obligă să ne ridicăm și să luăm în furci și hârlețe actuala putere, în numele eroilor, a ostașilor, a martirilor și a lui Dumnezeu (de dnul Putin nu a suflat o vorbă). A pomenit însă un protestatar curajos care ajuns în apropierea președintelui care n-a fost i-a strigat în față ”Marș la Moscova!”. Una peste alta, festivitățile suveraniste organizate în acest an la Alba Iulia au estompat cumva bucuria momentului într-o agitație de stadion, cu strigături, agitație electorală și pretenții de patriotism răvășitor. Destul de trist, pentru orice privitor român demn, iubitor de țară și cinstit.

 

Prin proxy Ciprian Ciucu, bucureștenii merg pe mâna lui Bolojan

Cu un procent de 36, 16%, Ciprian Ciucu (foto) susținut de premierul Ilie Bolojan este noul primar general al Bucureștiului. Scrutinul din Capitală a avut trei mari surprize. Faptul că reprezentantul suveranismului, Anca Alexandrescu, a ocupat locul doi în clasament cu         21, 94% indică un trend pozitiv a extremismului care pătrunde puternic în fostele fiefuri electorale ale USR-ului. Un neașteptat rezultat a venit însă și din partea candidatului PSD, Daniel Băluță care, cu 20, 51%, a fost surclasat de curentul suveranist. În fine, candidatul USR, Cătălin Drulă (13,90%) a pierdut lamentabil ”acasă”, semn că încrederea electoratului în actuala echipă de la vârful partidului e în declin accelerat. Victoria liberalului Ciucu dă un semnal puternic că românii au încredere în premierul Ilie Bolojan și intențiile sale de reformă. Prin victoria la București a candidatului susținut de el, Bolojan primește un ascendent în coaliție deși acesta este foarte perisabil. Așteptările populare sunt ca reformele să meargă înainte cu un PSD mai puțin refractar la schimbare. În conjunctura politică nouă, PSD este ”condamnat” să meargă pe calea reformei, dacă nu vrea să dispară. Pronosticul în cazul în care social-democrații pleacă de la Guvernare este rezervat. Vor fi ”mâncați” de AUR cu fulgi cu tot.

 

Scandalul Paltinu. Acolo unde politica alungă competența.

Echilibrul fragil în care se află democrația românească îndeamnă la o oarecare reticență în privința atitudinilor care pot stimula forțele politice extremiste pro-Putin-Trump. Mulți consideră că nu e un moment potrivit să critici partidele coaliției ”pro-europene”, măcar până ce amenințarea suveranistă se mai disipează. Chiar dacă viziunea are în ea o minimă logică, este imposibil să te uiți în altă parte. Periodic se întâmplă lucruri grave, crize sociale, se află despre fel de fel de fapte imorale sau nelegiuiri la care, în majoritate, punctul de pornire o au politicile și oamenii partidelor ”clasice”, PSD, PNL, UDMR și USR. România stă așezată pe o infrastructură instituțională precară, populată pe funcții cu nepoți, fii și fiice, amante și pile ale fruntașilor politici, o infrastructură inaptă să gestioneze bine domeniile pe care are responsabilități esențiale. Criza apei din Prahova și Dâmbovița e un exemplu de manual la cât de mult este expusă societatea românească la crize și tragedii cauzate de degenerescența competenței din instituțiile publice sub asediul baronilor din politică. Despre cum au rămas circa 100.000 de români zile întregi fără apă potabilă la robinet s-a scris toată săptămâna. Nu a fost o lovitură a sorții, ci doar nepriceperea unor directori și șefi puși politic să conducă fără să cunoască. Se putea evita criza? Specialiștii spun că da! Dar s-a greșit din capul locului. Nu s-au asigurat surse alternative de apă, coborârea nivelului apei din lac s-a făcut în timpul unor coduri meteorologice cu risc hidrologic (aluviunile aduse de ploaie au dus turbiditatea apei la cer), nu s-a consolidat o cantitate tampon de apă suficientă (rezervoare pline) și nu în ultimul rând captarea din straturi adânci ale lacului a făcut ca apa brută să devină „nămol”, aspect care a făcut ca stația de epurare care deservea să nu funcționeze, neavând tehnologie pentru turbiditate extremă. Concluzia trasă de specialiști hidrotehniști români și străini intervievați de presa centrală nu lasă loc de întors. „Este aproape imposibil ca un baraj mare să ia instituțiile prin surprindere. Lipsa supravegherii și lipsa transparenței indică un eșec sistemic, nu o eroare punctuală”. Adică, dacă cele două instituții implicate în golirea lacului de acumulare de la Barajul Paltinu ar fi știut ce fac, nimeni nu ar fi rămas fără apă potabilă. Instituțiile spre care se arată acuzator sunt Apele Române și ESZ – Exploatare Sistem Zonal Prahova. Criza apei a trezit curiozități despre calificarea celor care conduc acele instituții. Despre directorul ESZ Prahova s-a aflat că este licențiat la Bioterra, cu studii în securitate și că a fost manager al Poliției Locale Sector 4 din București. La conducerea companiei ESZ Prahova, în funcția de ”manager servicii suport”, s-a aflat până-n luna noiembrie și o doamnă despre care s-a aflat că s-a plimbat în charterele oferite de Nordis, având experiențe relevate în conducerea unui coafor. Chiar și instituția în sine pare deja o ciudățenie scumpă.  „E o struțo-cămilă care e a statului, da, e în subordinea Apele Române, creată în 2006, o anomalie legislativă cu totul, cap-coadă. E una dintre companiile statului care au fost create pentru a se mai da niște bani unor oameni”, a spus Diana Buzoianu, ministrul Mediului. Și pentru că până și golirea unui lac de acumulare are implicații politice, criza de la Paltinu a degenerat într-o răfuială între USR și PSD. Vă dați seama ce mega-tragedie ne-ar aștepta la un cutremur mare și ”inopinat” în țară, dacă o simplă procedură de golire programată a unui lac de acumulare a lăsat pe sec 100.000 de oameni?!

 

CEDO acordă magistraților români dreptul la opinie.

Luni, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat decizia finală în cazul Cristi Danileț (foto), fost judecător român sancționat disciplinar de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru postări publice pe Facebook. Hotărârea CEDO este definitivă și confirmă că România a încălcat articolul 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează libertatea de exprimare. Procesul a pornit după ce, în 2019, CSM, condus la acea vreme de Lia Savonea, l-a sancționat pe Danileț cu reducerea salariului pe două luni pentru două postări pe Facebook. Prima postare critica intervențiile guvernanților și vorbea despre „procurori cu sânge în instalație”, iar cea de-a doua făcea referire la articolul 118 din Constituție privind subordonarea armatei exclusiv voinței poporului. Instanțele române au respins contestațiile lui Danileț, motiv pentru care acesta s-a adresat CEDO. Decizia finală CEDO de acum vine după ce, în februarie 2024, un complet de șapte judecători ai Curții constata deja că instanțele române nu au oferit „motive relevante și suficiente” pentru a justifica sancțiunile. Guvernul României, condus la acea vreme de Marcel Ciolacu, a contestat verdictul, iar speța a fost supusă analizei Marii Camere. Decizia stabilește un precedent important pentru statutul magistraților în spațiul public, clarificând limitele în care aceștia pot fi sancționați pentru opiniile exprimate, inclusiv pe rețelele sociale. Standardele stabilite de Marea Cameră vor avea efect obligatoriu, cu valoare de lege, pentru toate cele 46 de state membre ale Consiliului Europei, inclusiv România. Ce se schimbă? Hotărârea CEDO arată că, deși magistrații sunt supuși unei obligații generale de rezervă, ei au dreptul să se exprime public cu privire la subiecte de interes general. După aflarea verdictului, fostul judecător Cristi Danileț a cerut demisia Liei Savonea pentru că atunci când s-a decis sancționarea sa, aceasta făcea parte din secția disciplinară de la CSM.  „Doamnă Savonea, pe data de 15 decembrie 2025, cel mai mare for de magistrați care se poate constitui la nivel european – Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, alcătuită din 17 judecători din diverse state europene – a decis că dvs, făcând parte din secția disciplinară de la CSM care a sancționat un magistrat din România, ați încălcat nu niște drepturi legale, ci chiar drepturile omului”, a postat Danileț, după aflarea deciziei CEDO.

Monica Pană