Zăpadă, râsete și aventuri pe pârtie în tabăra de schi a copiilor cu Alexandra Marcu (GALERIE FOTO)
Spui Straja, februarie, și gândul te duce imediat la munte, zăpadă, schiuri, sănii, telescaune, zile de vacanță și bucurie. Pe crestele munților, omătul este numai bun pentru sporturile de iarnă, iar râsetele copiilor, obrajii îmbujorați și forfota de pe pârtii animează atmosfera.

Pârtia este plină de schiori și snowboarderi, mai mult sau mai puțin avizați, iar printre ei se remarcă și Ale! Vă mai amintiți de fata minune care a cucerit cei mai înalți șase vulcani de pe planetă?
E Alexandra Marcu, acum o tânără mamă, al cărei copil de trei ani – tot o fetiță – învață să-i calce pe urme, dar și pe ale bunicului Dan Marcu, tatăl Alexandrei, de la care a învățat mult din tot ce a devenit până acum.
Cât există condiții de schiat, la munte, pe Alexandra o vezi pe pârtie, cel mai adesea înconjurată de copii. Acolo combină pasiunea pentru munte cu abilitățile unui instructor de schi profesionist.
Cu răbdare și pricepere, îi învață să schieze, începând de la cei care abia merg pe două picioare, la intermediari, indiferent de vârstă, până la cei care vor să se perfecționeze.
Prima zi de vacanță a început cu o sâmbătă fabuloasă, însorită și perfectă pentru schi, dând startul primei serii din vacanța petrecută pe pârtie.
Nouă copii — patru fete, Alessia, Dilara, Ilinca și Teodora, și cinci băieți: frații din Arad, Sebi și Mircea, frații veniți din Germania, români la origine, Ștefan și Augustin, iar din București, Sebastian (Sebi, cel mare), care la doar 12 ani măsoară 1,72 m, dar cu rădăcini în Ardeal, așa cum îi plăcea să spună, au ales să își transforme vacanța într-o experiență memorabilă.
La început au fost priviri stânjenitoare și câteva momente de timiditate, până au prins curaj să vorbească între ei. După nici o oră de acomodare, însă, ziceai că se cunosc de când e lumea-râdeau împreună, se tachinau, își împărtășeau fel și fel de întâmplări haioase și, aproape fără să-și dea seama, deveniseră deja prieteni.
Au urmat patru zile pline, cu emoții la primele coborâri, cu mici căzături depășite cu zâmbetul pe buze, cu ambiție și cu bucuria fiecărui progres. Începătorii au descoperit primii pași pe schiuri și curajul de a prinde viteză, iar cei de nivel intermediar și-au perfecționat tehnica, câștigând încredere la fiecare tură.

Spre seară, spectacolul nocturn a fost cireașa de pe tort: „zborul licuricilor” și drifturile spectaculoase ale giganților numiți ratracuri au spulberat zăpada, spre deliciul unui public impresionant. Se estimează că la eveniment au asistat peste 1.000 de persoane, iar micii și marii spectatori au imortalizat cu entuziasm acest moment anunțat și mult așteptat.
Taberele pe care Alexandra le organizează la cabana familiei Marcu – modestă, pe sistemul unui refugiu montan – pregătesc copiii nu doar pentru schi, ci și pentru viață. Într-un mediu mai puțin confortabil, micii participanți învață responsabilitatea, socializarea și se deconectează de la tehnologia care le fură din copilărie.
După orele petrecute pe pârtie, copiii se adună și coboară spre cabană, unde Masha, ciobănescul inteligent și tovarăș al familiei Marcu, îi așteaptă la căldura sobei. Aici se bucură de ceai, ciocolată caldă sau o gustare, până la masă. Toată lumea e hrănită și mulțumită, pregătită să o ia din nou de la capăt a doua zi.
Dar ce faci când vremea nu mai ține cu exploratorii, așa cum îi place domnului Marcu să le spună micilor învățăcei? Duminică, după o ninsoare frumoasă peste noapte și la primele ore ale dimineții, fulgii s-au transformat în lapoviță, apoi într-o ploaie zdravănă care a ținut aproape toată ziua.
Atât cât vremea a permis, s-a schiat intens, iar restul timpului a fost completat cu activități de interior: „Adevăr sau provocare”, partide de șah, desene, scurte momente de teatru — actul unu și doi — și multe, multe râsete.
Atmosfera a fost animată și de răsfoirea ghidurilor de conversație ale dlui Dan, în rusă, spaniolă și italiană, care au stârnit replici amuzante și voie bună.”
Corturi improvizate între saltelele din dormitor și bătaia cu perne – nelipsită – au fost punctul culminant, mai ales când s-a alăturat și dl. Dan, transformând totul într-o adevărată competiție de gălăgie și hărmălaie, iar Masha a ținut să nu lipsească din peisaj!

Una peste alta, atmosfera a fost copilărească și plină de bucurie sinceră, cu râsete din toată inima și momente care, cu siguranță, vor rămâne în mintea celor mici pentru totdeauna.
În tabără, pe lângă cei nouă cursanți, două fete s-au dovedit de neînlocuit, aducând experiența lor din cadrul Clubului Evoluții, coordonat de Alexandra Marcu. Oana, elevă în clasa a IX-a, visează să devină un monitor de schi priceput și responsabil, iar Alesia, tânăra de 19 ani, pasionată de echitație și care face parte din Școala Marcu încă de la 15 ani, a reușit să se facă auzită și chiar respectată de cei mici.
Cele două au fost puntea de legătură între copii și monitorii Alexandra sau dl. Dan, încurajându-i, sprijinindu-i și făcând ca tabăra să fie nu doar o lecție de schi, ci și o experiență caldă și prietenoasă.
Lunea a început în forță, vremea frumoasă revenise. Așa e la munte, cu toane și surprize meteo, aproape la fiecare ceas. Înghesuiala se simțea încă de dimineață la telescaune: copii mici, oameni mari, tineri sau mai în vârstă, toți așteptau nerăbdători să urce pe pârtie. Costume colorate de schi străluceau în soarele de dimineață, iar oglinzile mari ale ochelarilor de la căști reflectau pe fetele binedispuse.
Aerul era plin de râsete și strigăte vesele, iar schiurile și plăcile scârțâiau și șuierau pe zăpada de sub talpă, promițând o zi plină de aventură și bucurie. Părinții care și-au lăsat copiii în tabără au putut sta liniștiți, nu le-a lipsit nimic. Doar telefonul a fost restricționat-iar surpriza a fost că unii au renunțat chiar și la ora permisă, pentru mai multă joacă.
La mâncare, de toate. Fructe zilnic (pe care acasă sigur le mănâncă după insistențe), biscuiți cu dulceață, clătite făcute de Oana, ciocolată caldă, compot de mere și ceai, mereu la mare căutare.
La mesele principale: ciorbă de fasole, a la grec, de perișoare sau de burtă, mămăligă cu tocănițe, cartofi și carne, fiecare și-a găsit ceva pe gust și pe săturate.
Seara, plimbările erau rezervate urcării spre schitul din Straja. La întoarcere, distracția continua cu tăvăleala și alunecarea prin zăpadă, mereu însoțiți de Masha.
Cum a spus Alessia, care făcea militărie cu băieții, că ultima seară de tabără: „trebuie să fie epică”. Și chiar a fost. Zbenguiala din dormitor a fost totală, cu râsete și energie din plin.

Din păcate pentru cei care au plecat din această minunată tabără, ultima zi a sosit prea repede. Marți a nins din belșug, parcă în ciudă.
După o dimineață mai relaxată și micul dejun, programul a fost dedicat jocului în zăpadă, vizitei la ursul Baloo și unei ultime aventuri la intensitate maximă pe traseul de șine, parcurs cu bobul.
Înainte de plecare, copiii au savurat pizza la restaurant, apoi ne-am luat rămas-bun de la Alexandra și dl. Dan, întâlnindu-ne cu noua serie abia sosită pentru alte câteva zile de aventură și schi.

Cu promisiunea că se vor întoarce, pentru că tabăra a fost mai mult decât o simplă experiență pe pârtie, a fost o aventură trăită împreună, care i-a apropiat și le-a oferit amintiri frumoase. Iar dacă v-a plăcut povestea, noi abia așteptăm să o repetăm — cu râsete, zăpadă și aventuri noi, pentru toți cei care vor să ni se alăture!







































































