17 Octombrie – Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei

Ziua de 17 octombrie a fost declarată, încă din 1992, Zi Internaţională pentru Eradicarea Sărăciei. În alegerea datei s-a ţinut cont de evenimentul din 17 octombrie 1987, când peste o sută de mii de oameni s-au adunat în Piaţa Trocadero din Paris, unde în 1948 a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Gestul a fost facut în semn de solidaritate cu victimele sărăciei extreme, a violenței și a foametei.

De departe, în Africa se află cele mai sărace ţări de pe glob. Fie ca vorbim de Congo, Zimbabwe sau Burundi realitatea e dramatică.

Oamenii de aici trăiesc cu 400 – 500 de dolari pe an.

Și în România, aproape 7 milioane de oameni trăiesc în sărăcie. Patru din zece români primesc mai puţin de 60% din venitul mediu, iar unul din patru nu-şi poate plăti facturile de la o lună la alta.

A eradica sărăcia înseamnă a oferi șansa fiecărui cetățean de a trăi cu demnitate, iar acest lucru se realizează prin politici publice îndreptate către reducerea inegalităților, un sistem corect de redistribuire, o cotă de impozitare progresivă, investiții publice și acces la servicii de sănătate și educație de calitate.

Atâta vreme cât nedreptatea și exploatarea sunt integrate în sistemul economic, social și cultural, sărăcia va devasta în continuare o proporție covârșitoare din populație, fiind în același timp o frână în dezvoltare.

Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei reprezintă o oportunitate de a aprecia efortul şi lupta persoanelor care trăiesc în sărăcie, o şansă pentru ca acestea să-şi facă auzite preocupările şi un moment pentru a recunoaşte faptul că oamenii săraci sunt primii care luptă împotriva sărăciei.

Tema din 2020 privind marcarea Zilei internaţionale pentru eradicarea sărăciei – „Acting together to achieve social and environmental justice for all” / „Acţionând împreună pentru a realiza justiţia socială şi de mediu pentru toţi” – abordează provocarea realizării justiţiei sociale şi de mediu pentru toată lumea.
Recunoaşterea într-o măsură din ce în ce mai mare a multidimensionalităţii sărăciei înseamnă că aceste două chestiuni sunt inseparabil interconectate şi că justiţia socială nu poate fi pe deplin realizată fără a corecta, totodată, şi problemele de mediu. Deşi s-au înregistrat progrese în combaterea sărăciei materiale, nu s-a întâmplat acelaşi lucru în privinţa abordării celorlalte dimensiuni importante ale sărăciei, inclusiv impactul în creştere rapidă asupra mediului.
Oamenii care trăiesc în sărăcie extremă, deseori din necesitate, sunt primii care acţionează decisiv în cadrul comunităţilor lor ca răspuns la sărăcie, schimbări climatice şi provocări de mediu. Cu toate acestea, eforturile şi experienţa lor trec adesea neobservate şi neapreciate; capacitatea lor de a lua măsuri pozitive a fost trecută cu vederea; nu sunt recunoscuţi ca factori de schimbare şi vocile lor nu sunt auzite, în special în organismele internaţionale.
Acest lucru trebuie să se schimbe, arată ONU (www.un.org). Participarea, cunoştinţele, contribuţia şi experienţa persoanelor care trăiesc în sărăcie trebuie să fie evaluate, respectate şi reflectate în eforturile de a construi o lume echitabilă şi durabilă în care să existe justiţie socială şi de mediu pentru toţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *