Patrimoniul care latră românește – Ciobăneștii noștri, la un pas să devină tezaur național

Patru rase de câini românești – Ciobănescul Mioritic, Carpatin, de Bucovina și Corb – sunt tot mai aproape de a fi recunoscute oficial drept parte a Patrimoniului Cultural Imaterial Național.

Prima Gală a Ciobăneștilor Românești, organizată la Senatul României de Asociația HAITA, marchează începutul unui demers care unește iubitorii de animale, autoritățile și comunitățile rurale într-o misiune comună: salvarea unei moșteniri vii.

Un simbol al identității românești

„Gala Ciobăneștilor Românești nu este doar despre căței, este despre responsabilitatea noastră față de ceea ce ne definește ca popor”, a declarat Robert Marius Cazanciuc, vicepreședintele Senatului, în deschiderea evenimentului.

Demersul are ca scop includerea celor patru rase românești în patrimoniul UNESCO, după recunoașterea lor la nivel național.

Câinii care au păzit munții și satul românesc

Ciobăneștii românești nu sunt doar câini de pază. Ei au fost martorii istoriei, ai transhumanței și ai vieții pastorale de secole.
„Nu există păstorit fără ciobăneștii românești”, a spus Bogdan Ștefan Trîmbaciu, din cadrul Ministerului Culturii, subliniind că aceste rase sunt strâns legate de tradițiile de munte.

Dar pericolul este real. Crescătorii avertizează că numărul lor scade.

„Românescul devine rar. Rasele străine ne-au invadat gospodăriile, iar ce era al nostru se pierde ușor”, spune Toni Avram, crescător din zona Muscelului.

Un câine cu suflet de munte și devotament de familie

„Ciobănescul românesc nu mai este doar un câine de stână, ci un companion minunat pentru familie – loial, echilibrat, devotat”, explică , președinta Asociației HAITA.

Evenimentul de la Senat a inclus și o „Stână Urbană”, unde vizitatorii au putut vedea de aproape noblețea celor patru rase.

 O lecție despre rădăcini și responsabilitate

Într-o lume care uită repede, ciobănescul românesc rămâne o constantă. Este dovada că loialitatea, curajul și echilibrul pot avea blană și ochi calzi.
Poate că nu vorbim doar despre un câine, ci despre un simbol. Despre o parte din noi.

„Adevăratul patriotism este responsabilitatea de a proteja ce ne face unici”, spune Cazanciuc.

„Iar ciobănescul românesc face parte din inima acestei țări.”

Și în județul nostru, crescătorii pasionați duc mai departe această tradiție. În gospodării sau la stână, ciobănescul românesc rămâne un paznic al satului, al copilăriei și al sufletului românesc.

sursa foto: facebook