Gesturi din suflet de montaniard. Mobilizare pentru Cabana Gențiana

Vestea că una dintre cele mai iubite cabane montane a ars din temelii a întristat nespus iubitorii muntelui din țară. Mii de mesaje de susținere au apărut de vineri noaptea, atunci când Cabana Gențiana din Munții Retezat a căzut pradă unui incendiu devastator.

Cabanierul și câțiva turiști aflați în zonă au luptat în zadar cu flăcările. Lor li s-au alăturat rangeri ai Administrației Parcului Național Retezat. Salvamontiștii plecați în ajutor au mai găsit doar mormanul uriaș de jar și cenușă: „Este o veste care pică tare greu în sufletul oricărui iubitor al muntelui. Era singura cabană deschisă non-stop, funcțională tot timpul anului, cochetă, a fost renovată recent, amenajată cu interior, exterior, avea panouri solare și tot ce îi trebuie unei cabane de creastă”, spune Ovidiu Bodean, șeful Serviciului Județean Salvamont Hunedoara. „Am fost o echipă complexă azi-noapte acolo: cabanieri, voluntari, salvamont, domnii de la PNR, pompieri și câinele Monti! Din păcate, nu s-a mai putut face nimic”, explică Tiberiu Covaci, un mare iubitor al locului. Când au ajuns pompierii, pe jos timp de trei ore, pentru că autospecialele aveau accesul limitat, au mai putut doar stinge focarele și constata cauza probabilă.

Toți cei care de-a lungul timpului au găsit aici un bun loc de popas, de tihnă sau de odihnă, au lăsat mesaje impresionante pe rețelele sociale. „Azi noapte a ars nu doar cabana, ci și o parte din sufletul meu. Nimic nu va mai fi la fel acasă, în Retezat”, nota deveanca Dorela Murărașu, iar alt iubitor al muntelui, Daniel Morar, se întreba : „Oare unde se duc cabanele după ce ard? Unde or fi acum vechile cabane de la Mălăiești, Omu, Ciucaș, Bâlea, Suru, Pietrele, Buta sau Gențiana? Îmi place să cred că nu dispar cu adevărat, ci se retrag undeva dincolo de crestele văzute, într-un ținut tainic al munților, acolo unde ajung și oamenii care le-au iubit cândva și care au urcat spre ele ani la rând. Poate că există un loc al cabanelor pierdute, unde sobele ard din nou liniștit, ferestrele luminează în noapte, ghidând pașii turiștilor obosiți, iar mesele sunt pline de glasurile celor care au iubit muntele. (…) Am pierdut șirul dăților în care am trecut pe la Gențiana. Uneori nici măcar nu i-am făcut o fotografie, grăbit să ajung mai sus, spre creastă. Alteori am intrat doar pentru un ceai fierbinte și câteva vorbe schimbate la mesele ei de lemn, iar în câteva rânduri am rămas peste noapte, ascultând liniștea muntelui și trosnetul vechi al cabanei în întuneric. (…) Poate că, asemenea Păsării Phoenix și altor cabane renăscute din cenușă, va învia cândva din nou. Însă cabana aceea veche, din bârne înnegrite de vreme și încărcată de poveștile atâtor drumeți, va continua să trăiască doar în sufletele celor care au cunoscut-o.”

Cu fiecare mesaj notat, speranța lua aripi: „Cabana Gențiana a fost cel mai important punct de plecare din Retezat, ieri seara a ars. De aici generații de montaniarzi au pornit în drumeție, pe skiuri, cu coarda în spate sau în alergare să descopere și să exploreze frumusețea acestui munte cu adevărat special. Datorită eforturilor celor care o administrează ne-am bucurat de ospitalitate și căldura cabanei adeseori pe timp de iarnă. Așteptăm următorul pas de la cei de la Floarea Reginei din Valea Jiului ca să știm cum putem ajuta. Suntem alături de voi cu brațul, sufletul și resursele necesare refacerii cabanei. Dacă măcar 1% din vorbele frumoase se vor transforma în practică o să avem iarăși cabana la poarta de intrare în Retezat”, scrie Adrian Vălean.

Cabanieriul Cristian Ghiciuc de la Cabana Buta a oferit și el sprijin : „Vestea despre incendiul de la Cabana Gentiana m-a întors în timp, în primăvara anului 1996. Aveam 4 ani când am privit, de la doar câțiva metri distanță, cum flăcările mistuiau Cabana Buta.  Este prima mea amintire vie: stăteam în brațele bunicii mele care plângea, și îi spuneam să nu mai plângă, că vom face alta din piatră, ca să nu mai ardă. Astăzi, din postura de cabanier la Buta, privesc cu o durere profund familiară spre Gențiana. Știu ce înseamnă să vezi cum munca și amintirile unei familii se transformă în scrum într-o singură noapte. Dar experiența de la Buta m-a învățat că zidurile se pot ridica din nou, oricât de greu ar părea drumul de la cenușă la o nouă fundație. Suntem alături de echipa de la Gențiana. Dacă Buta s-a ridicat din propria cenușă, suntem siguri că și Gențiana va redeveni, într-o zi, adăpostul cald pe care îl iubim cu toții. Multă putere, prieteni!”

Iubitori ai muntelui, organizatori de tabere, evenimente sportive sau drumeții și salvamontiști și-au oferit sprijinul: „O situație similară a fost și la Vlădeasa, în județul Cluj, unde a fost organizată o chetă. Oamenii de munte au venit cu schimbul pentru a da o mână de ajutor, iar astăzi este funcțională”, dă asigurări salvamontistul Andrei Mureșan. Apoi a venit și o ofertă generoasă din partea omului de afaceri Romeo Dunca: „Eu în ultimii 15 ani am aprovizionat locația pe calea aerului cu lemne de foc și alimente. Cunosc toate particularitățile locului și am experiență  în a construi. Acum totul e scrum și un morman de materiale mistuite parțial de foc. Dar natura omului trebuie să fie optimistă, pentru că orice sfârșit poate fi un nou început. Speranța nu trebuie să dispară și amintiri frumoase făcute la Gențiana se pot întâmpla din nou. O cabană nouă asemănătoare ca volum, cu toate materialele, mobilierul și dotările din ea, făcută în așa fel încât pe viitor să nu mai existe riscul de incendiu, costă vreo 200.000 euro. Cu tva cu tot. Cu debarasarea deșeurilor cu tot sunt în jur de 200 tone dus și 50-60 tone de resturi de evacuat, deci 300 de drumuri cu elicopterul. Transportul e extrem de scump, dar cât încă mai pot pilota și îmi pot permite să suport unele costuri, pot ajuta la reconstruirea ei. Jumătate din timpul de zbor necesar îl pot eu sponsoriza. Adunați deci din donații 250.000 + tva de la miile de iubitori de munte care ați trecut pe aici, rezolvați aprobările de la parc și în noiembrie o aveți la loc. Mă pot ocupa de tot, cu proiect cu aprovizionare și cu transport cu tot. Aerian și rutier și cu forța calificată de montaj.”

Dumitru Hulea scrie și el: „A fost construită în 1963, cu scop de refugiu. După anii 90, a fost lăsată în paragină, iar în 1998 a fost cumpărată de către Asociația Montan Club Floarea Reginei Valea Jiului, iar azi noapte a ars. Din cenușă, va renaște!”, iar iubitorii muntelui postează unul după altul: susțin reconstruirea Cabanei Gențiana (1672 m). Să doneze fiecare cât poate!

Donațiile se strâng de către cei de la Asociația Montan Club Floarea Reginei Valea Jiului, în contul RO77RNCB0162019821800002 deschis la Banca Comercială Română, cu mențiunea “donație reconstrucție Gențiana”.

Laura OANA