Promoția ’76 de la Decebal, pași spre o altă tradiție la Deva

Un copac care primăvara viitoare își va deschide florile către cerul Devei, o carte și baloane care au purtat nume spre înalt: promoția 1976 de la Colegiul Național Decebal le propune foștilor absolvenți să pornească o altă tradiție în Deva. Primul pas a fost făcut recent chiar de către cei care au retrăit bucuria revederii după 50 de ani.

Reuniți de pe mai multe continente, după jumătate de veac de la terminarea liceului, aceștia au decis nu doar să își strângă amintirile într-o cărticică, ci și să planteze un copac în Parcul Cetății.

Au ales o magnolie care acum amintește de o generație frumoasă și de dascăli de neuitat. Lângă ea este o plăcuță pe care scrie: Promoția ’76.

„Noi am vrea ca toți cei care reușesc să se adune după decenii de la terminarea liceului să facă acest gest, pe care l-am inițiat în memoria celor care nu mai sunt printre noi”, spune una dintre fostele absolvente Mariana Maximciuc Gavriliu, cea care a bătut drumul din Canada pentru a-și revedea foștii colegi.

Și tot în memoria celor care nu au mai reușit să ajungă la vremea revederii, cei prezenți au decis să lanseze spre cer baloane cu numele dascălilor și ale colegilor pierduți de-a lungul anilor.

S-au strâns în curtea liceului la acest moment plin de emoție, iar cerul le-a dat un semn grozav: când baloanele au început să urce, în jurul soarelui a apărut un halou, surprins de altfel și în fotografii: „Eu în Canada sunt profesoară de matematică – chimie, știu cât de rar este un asemenea fenomen.

L-am considerat cu toții un semn de la cei plecați că ideea noastră a fost bine primită!”

Printre lacrimi și îmbrățișări, bucuria revederii a fost nemărginită. În sala de festivități, foștii elevi au cântat din nou „Gaudeamus Igitur”, imnul absolvenților, sub privirea câtorva dintre dascălii pe care i-au avut la catedră.

Din întreg colectivul de profesori, doar doi profesori au reușit să ajungă la reuniunea promoției 76. Pe lângă „domnișoara Lucia Bunescu”, o profesoară grozavă de limba franceză, la prezidiu a venit, plină de emoții, și Mariana Munthiu: „Am fost profesoara promoției voastre, iar începutul vostru în acest liceu coincide cu debutul vieții mele profesionale.

Am venit direct din facultate la Liceul Decebal … Voi erați emoționați, dar eu eram și mai emoționată, nu dormeam nopțile ca să îmi învăț lecțiile pentru că eram în primul meu an, dar a fost un an în care am avut atâtea bucurii și atâtea împliniri încât am zis după acel an că, orice fac în viața mea profesională, tot la Decebal trebuie să ajung!”

Puțini sunt cei care pot înțelege emoțiile acestor clipe. Copleșiți de amintiri dragi, foști elevii au intrat în liceul care le-a umplut viețile timp de patru ani minunați: „Fizic, după 50 de ani, toți suntem schimbați, dar restul este la fel: aceeași bucurie tinerească între noi. Liceul Decebal este puțin schimbat, dar nu foarte mult : holurile unde șușoteam pe vremuri sunt la fel, curtea care nu ne ajungea să alergăm, castanii…”, murmură  Mariana Maximciuc Gavriliu.

Elevii de ieri au devenit adulții de astăzi, oameni cu cariere trainice și vieți frumoase, modelate în parte și de dascălii din liceu. Foștii absolvenți și-au vizitat acasă alți trei profesori, nume sonore în învățământul hunedorean. „Numai cinci profesori mai avem în viață și fiecare ne-a primit ca și pe copii lor”, spune Iulian Boca, alt membru al promoției 1976. „Am mers după aceea la domnul Iosif Dascăr, care este o legendă vie a matematicii, cunoscut de generații întregi de deveni, am mai mers la doamna Stela Crețu, o profesoară extraordinar de iubită și la doamna Rodica Pîrvan, cea adorată de generații întregi.

Din păcate, dintre toți profesorii noștri, mai sunt în viață doar aceștia cinci. Este și motivul pentru care am decis să plantăm o magnolie în memoria profesorilor și colegilor care nu mai sunt cu noi.”

Pentru unii a trecut jumătate de veac de când un profesor de liceu le-a spus să ia loc în bănci. ,,Dragi absolvenți ai Colegiului Național Decebal, promoția 1975-1976, bine ați venit la întâlnirea de 50 de ani! Timpul trece, dar emoțiile și prieteniile trăite în timpul școlii rămân vii. Să vă bucurați de această zi și să vă reamintiți cu plăcere de clipele frumoase petrecute împreună în timpul școlii!”, i-a întâmpinat profesorul Cosmin Hendrea, directorul adjunct al Colegiului Național Decebal din Deva.

Cei câteva zeci de foști elevi din cele cinci clase ale promoției 1976 nu au purtat în mâini manuale, ci o cărticică care a văzut lumina tiparului tocmai pentru a aduna între paginile ei nume, fotografii și amintiri. „A fost un eveniment deosebit pe care l-am pregătit altfel datorită Marianei. Din ianuarie, tot am colaborat ca să iese ceva frumos și să rămână în inimile noastre.

Am încercat în câteva pagini să punem în valoare fotografii, imagini din anii de liceu sau alte întâlniri. Mariana a muncit mult alături de alți ca să realizeze această cărticică”, povestește Iulian Boca: „Eu am compus o poezioară intitulată „Liceeni de acum 50 de ani”: „Cincizeci de ani și-o viață întreagă,/ Dar clipa asta ne-a adunat,/ Colegi de bancă, frați de suflet, / Sub același nume, niciodată uitat. / Decebal – real, mate, chimie și uman, / O lecție ce n-a apus, / Prietenia nu îmbătrânește, / E ca-n adolescență, / Frumoasă, prețioasă și cât de mult cântărește!”

 

Laura OANA