RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Săptămâna în cinci minute de lectură
LUNI, 24 AUGUST 2026
”Vom mânca iarbă și scoarță de copac”. Mesaj economic viral de la BNR.
Când vine din preajma guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), orice mesaj poartă în el o anumită greutate imposibil de ignorat. Mai ales atunci când se pune degetul pe rană. Pentru că, asta a făcut consilierul guvernatorului BNR, domnul Eugen Rădulescu (foto). Precizând luni că nu e vorba de un mesaj politic, ci doar de unul pur economic, consilierul lui Mugur Isărescu a criticat năprasnic „demența politicienilor” și „inconștiența sindicatelor”. „Încet, dar tot mai sigur, ne îndreptăm spre dezastru. PNRR se va încheia fără ca România să beneficieze de ultimele tranșe. Demența politicienilor a ajuns la paroxism: după ce PSD a îngropat finanțele publice prin politica sa dincolo de iresponsabilă din 2024 și s-a opus cu o îndârjire sinucigașă oricărei reforme cât timp a făcut parte din guvern, acum acționează pentru a fi sigur că S&P ne va coborî în categoria țărilor nerecomandate investițiilor. Întâi a făcut praf legea ANI, iar acum este ferm împotriva legii privind salariile din sectorul public, unde luptă cot la cot cu sindicatele – care vor fi părtașe la îngroparea economiei și a oricărei șanse de mai bine pentru mai bine de un deceniu de acum încolo”, a scris Eugen Rădulescu pe Facebook. Rădulescu avertizează că după ce România nu va mai fi recomandabilă investițiilor, cursul valutar se va prăbuși, iar datoria în valută va crește. „Capitalurile vor ieși din România, spre încântarea decerebraților care vor să rămânem cu industria calului și să mâncăm fructe de pădure. Nu vor mai fi nici de-astea – vom mânca iarbă și scoarță de copac”, a precizat consilierul lui Isărescu. Poate nu chiar scoarță de copac, dar, după cum evoluează lucrurile în România, nu este exclus să ne întoarcem la salamul cu soia. Că am mai mâncat!
MARȚI, 25 AUGUST 2026
Scandalul Pahonțu, ultimul cartuș tras în credibilitatea președintelui Dan.
Până la urmă, cine este președintele Dan Nicușor și de ce este radical schimbat față de candidatul Nicușor Dan? Este Dan un lup ambalat electoral în blană de oaie? Sau doar un ”Nicușor” fricos, o persoană anxios-complexată strivită sub povara funcției prea mari pentru el, înmuiat și timorat total de sistemul care l-a convins că își va rupe dinții în el dacă reformează, dar primește protecție înaltă dacă prestează ce i se ordonă. Iar Nicușor Dan a prestat într-un an copios, fără să cârtească, insuflându-le alegătorilor săi o infuzie amară cu gust de trădare. Ce a reușit într-un an de mandat Nicușor Dan? Să se despartă de electoratul reformist, acei oameni care l-au dus în turul doi la alegeri. Să îngroape relația cu PNL și USR, cele două partide care l-au ajutat să ajungă de două ori primar general și apoi președinte. Să-l transforme pe Ilie Bolojan în marele său rival, în condițiile în care mulți români au votat la prezidențiale un tandem reformist Nicușor Dan – Ilie Bolojan. Să se amestece brutal în viața unui partid politic pentru a forța instalarea unui premier trădător. Să-i reevalueze și apoi să-i numească în noi funcții de conducere pe doi dintre cei mai siniștri capi ai Justiției, pe care el însuși îi critica vehement din postura de primar al Capitalei. Să apere un ministru plagiator. Nu orice ministru, exact politicianul care s-a ocupat de selecția procurilor-șefi. Să se înfrățească taman cu PSD, partidul care l-a înjosit public de câte ori a avut ocazia. Iar acum, bomboana de pe coliva carierei politice a lui Nicușor Dan, să țină partea unui securist, trimis în stradă să apere dictatura ceaușistă în seara zilei de 21 decembrie 1989 exact în locul în care au fost uciși zeci de români nevinovați care cereau libertate. Pentru că, investigațiile Recorder (august 2026) au prezentat documente și mărturii care indică faptul că Lucian Pahonțu — actual șef al SPP din 2005 — ar fi fost ofițer în Trupele de Securitate fiind implicat în reprimarea Revoluției din 21–22 decembrie 1989, zona Intercontinental–Universitate, unde au fost 48 de morți și peste 150 de răniți, precum și în acțiunile împotriva manifestanților în Piața Universității din iunie 1990 (Mineriada). Documentele arată că Pahonțu ar fi fost comandant de pluton la UM 0305 Băneasa, structură subordonată Securității. El a negat implicarea, afirmând că nu a avut contact cu manifestanții, însă mărturii ale altor ofițeri îl contrazic. Nu se va putea dovedi niciodată cine a tras și cine nu la Baricada de la Intercontinental. În acest caz însă, în calitate de comandant de pluton cu misiunea de reprimare cu orice preț a protestului, e incriminantă chiar și existența posibilității ca ofițerul Lucian Pahonțu să fi ordonat ”Foc!” și chiar să fi apăsat el însuși pe trăgaci. Pahonțu a păzit, ca șef al SPP, încă doi președinți înaintea lui Nicușor Dan, pe Traian Băsescu și Klaus Iohannis. Fiind apropiat timp de 20 de ani de vârful puterii, Lucian Pahonțu a acumulat o putere informală enormă fiind o figură greu, dacă nu imposibil de ignorat pe eșichierul marilor decizii politice din România. De ce a izbucnit scandalul acum în mandatul lui Nicușor Dan? O ipoteză ar fi fotografia controversată cu președintele Nicușor Dan, Pahonțu și europarlamentari la Bruxelles care a fost percepută ca nepotrivită pentru un șef al SPP, care ar trebui să fie apolitic. Probabil domnul Pahonțu a dobândit prea multă putere și are ambiții politice necuviincioase care au generat o reacție de restabilire a echilibrului în bucătăria internă a serviciilor secrete. Cum era de așteptat, investigația Recorder a generat reacții notabile în societate. Peste 20 de ONG-uri cer demiterea lui Pahonțu, considerând incompatibil ca un fost ofițer al trupelor represive să conducă SPP. CNSAS a reluat verificările privind posibila colaborare cu Securitatea, după ce au apărut noi documente. Pe contrasens cu propriul său electorat, Nicușor Dan afirmă că „orice persoană care a reprimat nu are ce căuta într-o funcție înaltă”, dar susține că Pahonțu „nu se află în această situație”. De două ori inadecvat președintele. De unde știe Nicușor Dan că Pahonțu nu s-a aflat în situația de killer în slujba dictaturii ceaușiste?! Și doi, o persoană care a reprimat nu numai că nu are ce căuta într-o funcție înaltă, cum zice președintele, dar nu are ce căuta în libertate. Asta era poziția corectă a unui președinte de bună credință. Acoperirea lui Pahonțu de către Nicușor Dan este contestată de istorici și societatea civilă. Oricum, scandalul Pahonțu nu se va putea stinge de la sine, chiar dacă președintele a încercat să arunce mușamaua peste el. Scandalul are implicații majore pe termen lung pentru instituțiile de securitate, pentru Președinție și pentru modul în care România își gestionează trecutul represiv. Faptul că investigațiile Recorder arată că Lucian Pahonțu ar fi fost ofițer în trupele de represiune ale Securității în 1989–1990 pune sub semnul întrebării credibilitatea instituției SPP și modul în care a fost selectată conducerea timp de două decenii. Dacă România mai este o democrație, automat ar crește probabilitatea unei reorganizări interne a SPP, cu schimbări de proceduri, audituri și verificări suplimentare ale personalului. Societatea civilă cere demiterea lui Pahonțu, considerând incompatibil ca un fost ofițer al trupelor represive să conducă SPP. Tot ca efect, se face simțită o intensificarea a verificărilor CNSAS. Instituția a primit noi documente și a reluat verificările după 18 ani de incertitudine privind trecutul lui Pahonțu. Dacă se confirmă elemente de poliție politică, ar fi un precedent major care poate deschide calea pentru verificări extinse asupra altor persoane din instituțiile de forță. Cazul Pahonțu însă are și un impact major în percepția generală asupra moștenirii Securității. Scandalul readuce în prim-plan întrebarea: Cât de mult din vechile structuri au supraviețuit în instituțiile post-1989? Sursele arată că Pahonțu ar fi ascuns în CV perioada 1987–1990, când ar fi fost ofițer în UM 0305 Băneasa, subordonată Securității. Asta înseamnă că se poate declanșa o discuție amplă despre continuitatea instituțională și despre necesitatea unei reforme profunde. Dar până atunci, la zi, dosarul Pahonțu este ultimul cartuș tras în cariera politică a președintelui Nicușor Dan. Domnia sa este presat să acționeze, iar lipsa unei decizii rapide poate declasa la ”junk” încrederea publică de care se mai bucură încă președintele. Dacă nu face nimic, Nicușor Dan devine un fel de președinte ”lame-duck” a sistemului. Din păcate prima reacție prezidențială a fost catastrofală. Dacă președintele Dan alege menținerea lui Pahonțu pe funcție mizând pe contestarea investigațiilor și pe lipsa unei decizii clare de la CNSAS, efectele sunt devastatoare. Deși au văzut-o și Băsescu și Iohannis, ”pisica” sistemului trebuie să-l fi îngrozit teribil pe Nicușor Dan care e mult mai slab de înger. Fără dubiu în acest scandal este că sistemul care l-a menținut 20 de ani în funcție pe securistul Pahonțu, este același care timp de 35 de ani i-a acordat imunitate lui Ion Iliescu pentru crimele de după 22 decembrie 1989 și mineriade. Iar un sistem pentru care violența și crima au fost metode consacrate îl poate paraliza de frică pe un președinte ca Nicușor.
MIERCURI, 26 AUGUST 2026
Legea Salarizării. Atunci când politica prestează împotriva României.
După cum a indicat chiar premierul Bolojan, proiectul Legii Salarizării ar fi trebuit depus cel mai târziu miercuri 26 august, pentru a putea fi adoptat rapid de Parlament și promulgat de președinte în ultima zi a PNRR, 31 august. Acest lucru nu s-a întâmplat. Ratarea Legii salarizării este unul dintre cele mai grave eșecuri politice și administrative ale României din ultimii ani: pierderea sub lumina reflectoarelor a 770 milioane € din PNRR, blocarea unei reforme esențiale și expunerea unor fracturi majore între partide, instituții și societate. România a ratat legea salarizării din cauză că partidele nu au reușit să ajungă la un acord, negocierile au fost marcate de sabotaj politic, lipsă de coerență administrativă și presiune de timp. Negocierile mediate de Administrația Prezidențială între PSD, PNL, USR și UDMR au eșuat în serie, deși discuțiile au durat luni întregi. Partidele au decis să nu depună proiecte separate, asumând împreună pierderea banilor. Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, acuză PSD că a blocat reforma și nu a venit cu propuneri concrete în cei 4 ani și jumătate în care a condus ministerul. PSD răspunde că Guvernul nu a avut sprijin social și politic suficient pentru proiect. Amânările din 2022–2025 au împins subiectul într-o zonă de criză, unde discuțiile au fost purtate „sub o uriașă presiune a timpului”. Ce efecte provoacă ratarea jalonului PNRR? Pierderea a 770 milioane €, bani a căror lipsă înseamnă înghețarea unor proiecte de infrastructură, creșterea nevoii de împrumut public, amânarea modernizării aparatului de stat. Legea ar fi oferit angajaților din sectorul public stabilitate pe 5 ani. Fără ea, inechitățile salariale persistă, iar nemulțumirile sindicale vor crește. Președintele Nicușor Dan a împărțit paușal vina pentru această ratare monumentală între partidele fostei coaliții PSD, PNL, USR și UDMR. Asta deși atitudinea sa a încurajat constant acțiunile politice care au dus la demiterea Guvernului Bolojan și dezagregarea iremediabilă a coaliției. În realitate, distribuirea responsabilității pentru această ratare nu are cum să fie distribuită egal. Principalul pierzător este PSD pentru că a controlat Ministerul Muncii 4 ani și jumătate, deci responsabilitatea administrativă este atribuită în mod natural PSD, sindicatele din educație, sănătate și administrație – tradițional apropiate PSD – sunt profund nemulțumite, iar pierderea a 770 milioane € din PNRR lovește direct în discursul PSD despre „stabilitate și protecție socială”. Efectele pentru PSD sunt pierderi de voturi în rândul bugetarilor, precum și atacuri veridice pe tema „pierderii banilor din PNRR”. Pierde și PNL pentru că a fost parte a negocierilor de la Cotroceni și nu a reușit să impună o soluție. În plus, electoratul PNL din administrația locală este afectat deoarece primarii și funcționarii locali au fost printre cei mai avantajați în proiectul final (creșteri de 20–40%) și, în fine, PNL nu poate capitaliza eșecul PSD fără să se auto-incrimineze. Efectele pentru liberali sunt diluarea sprijinului primarilor și al administrației locale, precum și riscul mărit de fragmentare internă a partidului. Un alt pierzător notabil este președinția. Nicușor Dan a mediat negocierile, dar nu a reușit să obțină consens, imaginea sa de „arbitru al reformelor” s-a încețoșat aproape total, iar în contextul scandalului Pahonțu, ratarea legii amplifică percepția de slăbiciune instituțională la Cotroceni. Nicușor Dan intră în 2027 cu autoritate diminuată, fiind perceput ca un președinte incapabil să gestioneze reforme majore. Principalul câștigător al ratării legii sunt instituțiile publice cu salarii mari ANCOM, ANRE, ASF, pentru că menținerea starea actuală de fapt care le este favorabil. Până la urmă, ratarea legii salarizării nu este un eșec strict politic ci este simptomul unei disfuncționalități sistemice marcat de lipsă de strategie, politizare excesivă, incapacitatea de a gestiona reforme structurale, neîncredere între instituții și societate. Adică, simptomele unui stat (aproape) eșuat.
JOI, 27 AUGUST 2026
Prognoză pe plus. România bate recordul la cultura grâului.
Împotriva celor care defăimează realizările României de azi și pledează pentru o revenire la apă, energie, sapa de lemn și integrarea calului în industrie, cifrele fac o opoziție eficientă. De exemplu, în agricultură. Potrivit datelor Comisiei Europene în acest an producția de grâu va depăși în 2026 pragul de 12 milioane de tone. Cifra arată că fermierii ar putea recolta cu 20% mai mult, raportat la media ultimilor cinci ani, adică o producție medie de 5,46 tone de grâu la hectar.. Se anunță cea mai mare creștere din UE raportată la media ultimilor cinci ani, în contextul în care randamentul mediu pentru statele membre a fost estimat la 5,6 tone la hectar, adică exact cât această medie. Anul acesta agricol, din datele Ministerului Agriculturii rezultă că grâul a fost cultivat pe 2,3 milioane de hectare, cu 1,9% mai mult decât anul anterior, când producția a fost una record, de aproximativ 12,6 milioane de tone. Asta înseamnă că producția ar putea ajunge la 12,8 milioane de tone în 2026, conform ultimei prognoze. Agricultura românească performează și la cultura porumbului. Fermierii au șansa unei producții medii cu 13% mai mari față de anul trecut și cu 11% peste nivelul mediei ultimilor cinci ani.
VINERI, 28 AUGUST 2026
Pe cine nu lași să moară….Președintele Dan l-a executat pe Fritz din prima.
Președintele Nicușor Dan a promulgat vineri, legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității, așa zisa Lege ANI. Drept efect al noii legi, primarul Timișoarei, Dominic Fritz își va pierde mandatul pentru că a fost găsit în conflict de interese. Ultima zi de primar a lui Fritz la Timișoara va fi 29 septembrie, dacă nu va fi modificată legea în Parlament până atunci. Fritz nu mai poate candida pentru alt mandat timp de 3 ani, în baza deciziei ICCJ. Tristă întorsătură a lucrurilor pentru neamț, el fiind cel care anunța în 2025 că USR se leapădă de Elena Lasconi, pentru candidatul ”pro-european veritabil„ Nicușor Dan. Bineînțeles, până a înțeles că Nicușor Dan nu dă o ceapă degerată pe el, Dominic Fritz a rămas unul din ultimii susținători ai președintelui. Până acum! Acum când modelul european și antisistem de președinte al USR-ului de acum doi ani, dl Nicușor Dan, promulgă din voleu o lege care conține în ea germenii clari ai abuzului legislativ al sistemului. Dar, așa-i în politică. Nu ai prieteni, nici dușmani, nici reguli, doar interese, după cum spunea o vulpe bătrână în această meserie grea. Lucru aproape dovedit, interesul președintelui Dan este sincron cu cel al sistemului ticăloșit. A păcălit o țară întreagă, inclusiv pe Dominic Fritz și ai lui din USR. Elegant și cinic, președintele a explicat succint de ce l-a executat pe alesul timișorenilor. Pentru bani. ”Am promulgat astăzi Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității în forma care mi-a fost transmisă de către Parlamentul României. Îmi mențin în continuare argumentele din sesizarea de neconstituționalitate pe care am înaintat-o Curții Constituționale”, a transmis Nicușor Dan printr-un comunicat de presă. El explică, de asemenea, că dacă nu ar fi existat riscul pierderii banilor din PNRR, „ar fi existat timpul necesar pentru dezbatere, aș fi retrimis proiectul în Parlament pentru reexaminare”. Sîc! Au vorbit banii, nu principiile. Lamentațiile lui Dominic Fritz după lovitura primită nu rezolvă problema. Evident că sistemul a tras cu tunul în muște forțându-l pe Fritz să plece de pe funcție, pentru ca, prin ricoșeu, să slăbească forța politică reformatoare născută din asocierea Bolojan-Fritz. Aici pare adevărata miză care a făcut să treacă amendamentul otrăvit al PSD, votat și de AUR, la Legea ANI. Legea ANI este jalon în PNRR, în valoare de 770 de milioane de euro, și trebuia să fie adoptată până la 31 august ca România să nu piardă banii. Acum să vedem dacă chiar îi luăm dat fiind faptul că Legea ANI a fost într-adevăr reformată, dar nu în bine. Oare ne dă UE banii pentru o măciucă legislativă folosită în răfuieli politice?
SÂMBĂTĂ, 29 AUGUST 2026
Cultul personalității. Trump l-a surclasat pe Ceaușescu.
Cu toate mijloacele specifice perioadei, adică radio, televiziune, presă scrisă, dictatorul Ceaușescu își promova obsesiv imaginea ca și continuator ilustru al marilor figuri istorice ale neamului Decebal, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu. Niciodată însă Ceaușescu nu se dădea mare cu gura lui. Aparatul lui de propagandă făcea toată treaba cu ridicatul în slăvi. Din punctul acesta de vedere, Ceaușescu a avut totuși o mică decență. Imposibil de găsit la Donald Trump, actualul președinte al ”celei mai mari democrații din lume”. Marele Blond a publicat pe Truth Social, rețeaua sa de socializare, un top al președinților americani, de la cel mai bun la cei mai slabi. Sistemul de prezentare al topului are o formă piramidală, popular pe rețelele de socializare, în care vârful piramidei e rezervat pentru ”The Greatest” (cel mai fantastic, fenomenal, fără egal de bun președinte), iar baza aparține ”Failures” (adică ratangiilor care au populat Casa Albă). În viziunea lui Trump, la baza piramidei au fost aruncați, alături de Jimmy Carter și alții, ”looserii” Biden și Obama, nimeni alții decât proprii săi rivali din perspectiva funcției. Spre surprinderea multora, Trump l-a ”gratulat” pe fostul președinte Clinton plasându-l pe palierul ”average”, adică președinți așa pe la medie, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Or fi contat experiențele comune consumate în anturajul lui Epstein, poate. În fine, mult deasupra, Donald Trump a decretat clasa președinților ”great”, adică grozavi de buni. Aici îi regăsim printre alții pe întemeietorul democrației americane, George Washington, pe F.D. Roosevelt, pe Lincoln, adică monștrii sacri ai istoriei americane. Dar, unde este El Însuși, Donald Trump! Ei bine, deasupra tuturor, în vârful piramidei, ”The Greatest” al tuturor timpurilor, peste fondatorii Americii, tronează Măria Sa, Donald Trump. Bineînțeles, dacă nu cumva e vorba de afecțiuni și patologie neuro, lista lui Trump nu e altceva decât o exprimare politică jenant de subiectivă. Ierarhia trumpistă diferă radical de sondajele academice obiective realizate de asociațiile de istorici. În evaluările experților, lideri precum Washington, Lincoln și FDR ocupă constant primele poziții datorită impactului lor fondator. De observat că pe listă nu apar mulți dintre președinții de după 1945, adică din timpul vieții lui Donald Trump: Harry S. Truman, Dwight D. Eisenhower, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson, Richard Nixon, Gerald Ford, Ronald Reagan, George H. W. Bush și George W. Bush. E o excludere care frustrează electoratul care poate ar fi fost interesat dacă Donald Trump este mai bun decât a fost Richard Nixon – Watergate.
DUMINICĂ, 30 AUGUST 2026
Rictusul autoritarist la americani. Mii de persoane au manifestat în SUA, la Washington, împotriva reducerii drepturilor de vot şi civile. Marşul are loc după ce Curtea Supremă a slăbit o prevedere cheie a Legii Drepturilor de Vot în acest an, declanșând o serie de bătălii de redistribuire a circumscripțiilor electorale în Sud, legislativele locale conduse de republicani acţionând rapid, în unele cazuri în câteva zile, pentru a redesena hărţile electorale pentru Congres la timp pentru alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.
Monica Pană
