Ajunul Crăciunului prin ochii tradițiilor din Țara Hațegului, Ținutul Pădurenilor și Ținutul Momârlanilor
Pe 24 decembrie, când întreaga creștinătate se pregătește să întâmpine Nașterea Domnului, tradițiile populare din județul Hunedoara își etalează farmecul ancestral, purtându-ne într-o lume unde datinile străvechi se împletesc cu credința și obiceiurile locale.
În Țara Hațegului și Ținutul Pădurenilor, Ajunul Crăciunului nu este doar o zi de pregătiri culinare, ci și un moment încărcat de practici magico‑religioase transmise din generație în generație. În Ajun, gospodinele pregăteau Crăciunița – o pâine specială așezată pe o grămadă de otavă, pentru ca „calul lui Crăciun” să mănânce din ea în noaptea de Ajun, aducând astfel noroc și belșug în anul ce va urma. De asemenea, merelor se puneau la fereastră „să râdă la copii”, iar pe masă se lăsau daruri pentru colindători. În multe sate din Țara Hațegului se credea că, la miezul nopții, sufletele celor plecați din viață se întorc să se ospăteze din merindele pregătite, gest ce simbolizează legătura profundă dintre cei vii și cei adormiți.
În aceeași zonă, din secolele trecute s-a păstrat și credința că este nepotrivit să folosești obiecte ascuțite (topor, cuțit) în Ajun, pentru a nu atrage ghinionul sau accidentele, iar barierele de superstiții și practici orale reflectă o lume rurală unde lumesc și sacralul se întâlnesc.
Pe de altă parte, în Ținutul Momârlanilor, comunitatea păstrează obiceiuri unice, cu rădăcini adânci în tradițiile locale, dar și în memoria vechilor practici dacice. Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Crăciun este Colindul Pițărăilor, un procesiune de colindători condusă de băieți și tineri îmbrăcați în port popular, care merg din casă în casă purtând steaguri împodobite cu clopoței, naframe și ciucuri, simboluri menite să alunge spiritele rele și să aducă urări de sănătate și belșug.
Această practică a pițărăilor este una dintre cele mai reprezentative tradiții locale din Valea Jiului și reflectă nu doar bucuria colindatului, ci și dorința de păstrare a identității culturale în comunitate.
Tradițiile din aceste zone ale județului Hunedoara ilustrează un mod de a trăi sărbătoarea Crăciunului nu doar ca pe un moment religios, ci ca pe un prilej de manifestare a spiritualității, memoriei colective și solidarității comunitare. Într‑o lume modernă în care diversitatea obiceiurilor pare uneori pe cale de dispariție, păstrarea acestor datini străvechi amintește de rădăcinile profunde ale comunităților locale și de legătura lor cu ciclul naturii și cu credința.
Monika Baciu
