Zi de hram și rugăciune, unde dealul urcă spre cer și sufletul spre credință. Furcșoara, cătunul care renaște de Rusalii

Zi de mare sărbătoare și hrană pentru suflet, în a doua zi de Rusalii. Peste vale, pe deal în sus, sunetul clopotelor cheamă fiii satului la hram și închinăciune.

 

Într-un colț de rai pe pământ hunedorean, în satul Furcșoara, ce aparține de comuna Brănișca, a avut loc sărbătoarea hramului bisericii, „Pogorârea Sfântului Duh” și „Întâlnirea fiilor satului Furcșoara” – un pelerinaj organizat de comunitate timp de 15 ani, întrerupt doar în perioada pandemiei.

La rânduiala Sfintei Slujbe, pe platoul întins al bisericii, au participat mulți enoriași, veniți cu mașinile personale sau cu autocarul, în mare parte din localitățile județului Arad, însoțiți de inițiatorul evenimentului de luni, preotul Gabriel Mariș, care slujește la biserica din Aradul Nou și este de asemenea fiu al județului Hunedoara.

Enoriașii împreună cu primarul comunei Brănișca, Adel Ștef, au venit bucuroși de reîntâlnire, chiar dacă temperaturile au sărit bine de 30 de grade. Oamenii bătrâni, sprijiniți de cei mai tineri sau cu ajutorul unui baston, unii adăpostiți sub umbrele sau sub prelata improvizată pentru susținerea slujbei, au rezistat cu stoicism și evlavie să dea ascultare verseturilor din cartea sfântă a Evangheliei.

Printre rugăciuni și smerenie, tanti Ileana era responsabilă cu hidratare, oferind deseori oaspeților veniți la hram câte un pahar de apă. Până și cei mai mici, alături de părinți și bunici, au fost îndelung răbdători, preocupați de joacă în natură.

Trei preoți au slujit la masa altarului, făcut în aer liber, pentru că bisericuța s-a dovedit a fi neîncăpătoare.

După Sfânta Liturghie, preotul paroh Alin Mureșan, împreună cu preotul Claudiu Corhan din Boiu și părintele Mariș din Aradul Nou au ridicat și un parastas de obște pentru ctitorii bisericii și cei adormiți din sat, apoi a urmat Taina Sfântului Maslu.

„Prin anii ’70, în urma unor inundații năprasnice și a lipsurilor tot mai apăsătoare – lipsa electricității fiind doar una dintre ele – mulți dintre credincioșii satelor Furcșoara, Căbești, Bărăști și Gealacuta au fost nevoiți să-și părăsească vetrele natale. Pe vremuri satul Furcșoara, care acum e un cătun, a fost comună și aparținea de raionul Ilia.

Cu durere în suflet, dar cu speranță că viața ar putea lua o formă firească, oamenii au luat drumul Banatului, în zona Timișului sau a Aradului, căutând locuri unde să-și poată clădi un trai mai bun pentru ei și copiii lor, lăsând în pustie casele părintești. Curentul electric, pe Valea Furcșorii a fost introdus abia în jurul anilor 1998”, povestește preotul Mureșan.

Pe vremuri, încă din perioada interbelică actualul cătun număra peste 200-300 de fumuri cu oameni harnici și gospodari, dar chinuiți de biruri. Localitatea mai avea și o școală primară de clasele I-VIII.

Comuna Furcşoara cuprindea satele Furcşoara, Bărăştii Iliei, Căbeşti şi Gialacuta ”, se menționează în Monografia Comunei Brănișca, acum mai sunt până în 10 familii.

„În anul 1925, cantorul Nicolae Munteanu nota pe o tipăritură: „Au venit valea şi au luat 19 şuri şi o casă şi peste 40 grajduri şi cămări.”, se arată în documentele vremii, despre prima inundație, ultima fiind în anul 1980.

Într-un cadru autentic specific satelor amplasate între văi, biserica și cimitirul sunt așezate pe un deal. Drumul care urcă spre locașul de cult, bine amenajat pentru a primi cum se cuvine fiii satului. Monumentul istoric este consemnat că ar data din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, dar în unele înscrisuri, biserica de la Furcșoara ar fi fost adusă, prin anul 1880, din satul Râbiţa.

„Biserica de astăzi din satul Furcşoara are hramul „Pogorârea Duhului Sfânt” şi este aşezată pe o colină, deasupra Văii Furcşoarei, reuşind să se impună, în măreţia peisajului, prin robusteţea clopotniţei, cu foişor în console şi fleşă elansată.”, semnalează autorii în monografia comunei Brănișca: prof. Ioachim Lazăr, Ghe. Laurențiu Dobrei și Laura – Magdalena Dobrei.

De remarcat sunt desenele de pe pereții, care au o frumusețe aparte, înfățișând figuri zâmbitoare luminoase, deosebite față de iconografia existentă în majoritatea bisericilor ortodoxe.

Din nefericire aceste fresce, executate în stil naiv, au ajuns într-o stare gravă de distrugere, dacă nu se va interveni, în cel mai scurt timp, nu se va mai putea distinge nimic, fiind sortite pierii.

Multe dintre cele aproape 200 de persoane venite la eveniment au fost oameni în vârstă care poate doar au copilărit acolo.

Mătușa Floarea, plecată de mult de prin părțile locului, povestește invocând divinitatea: „Mulțămim lu` bunu` Dumnezeu că mi-a mai dat zâle să mai vin odată și să poci urca spre biserică și la mormântu` a lor noști. Să aprind o lumină că s-au dus amândoi. Vin din județul Arad și nu am mai fost de peste 20 de ai. Acu, am 72 de ani și nu se știe de o mai putea!” spune bătrâna resemnată. Acolo, lângă biserică sunt așezați în locurile de veci, părinți, bunici sau frați ai celor care au venit din locuri îndepărtate.

Atmosfera e una de sărbătoare aleasă, unii oameni au venit îmbrăcați în straie populare, autentice, iar vremea frumoasă completează peisajul, dând strălucire evenimentului religios.

Curtea bisericii atât de liniștită, luni de a doua zi a Rusaliilor, a fost animată cum rar s-a mai întâmplat în ultimii ani.

„De mult nu am văzut atâta lume în cătunul nostru. Eu mi-s din satul ăsta, dar m-am măritat în satul vecin și chiar i-am poruncit băietului meu să mă ducă la beserică, că de nu, nu mai vorbeam cu el, că tare fain o fost și ne-am mai văzut cu neamurile. Acu` tăți suntem bătrâni, că nici nu ne-am mai cunoscut bine!”, povestește tanti Lucreția.

Poveștile s-au întins și dulce-amar a fost firul amintirilor care s-au depănat, după ce părintele i-a adunat pe toți enoriașii la o binecuvântată masă, cu bucate pe măsură.