CINISMUL ZILELOR NOASTRE: Lătrători isterici capitalizează politic în România morților discreți

Lumea, după Coronavirus, va rămâne aceeași… și puțin mai rea decât acum. Aceasta este poziția publică a celebrului scriitor francez contemporan Michel Houellebecq, în replică la curentul general de opinie care a propus sentința: „nimic nu va mai fi la fel după Coronavirus”.

Am preluat aici această poziție publică nu numai pentru că este „anti-curent”, ci pentru că ea este însoțită de o perspectivă asupra căreia ar trebui să ne aplecăm mai des și mai serios, dacă vrem să înțelegem ceea ce trăim:

„…niciodată moartea nu a fost așa discretă…”, spune Houellebecq, reflectând asupra statisticilor oficiale cu decese cauzate de Covid-19. „Victimele devin simple unități în statistica de zi cu zi a morților iar angoasa care se răspândește în populație pe măsură ce totalul (morților, n.n.) crește este de un abstract straniu”, mai spune scriitorul francez (preluat de Le Figaro).

«Nous ne nous réveillerons pas, après le confinement, dans un nouveau monde; ce sera le même, en un peu pire»

Michel Houellebecq

În fapt, trăim timpurile în care bântuie moartea discret și abstract, în evoluția unor cifre care ne depărtează de emoție, ne atrofiază sympathia (acea capacitatea de a simți în rezonanță cu ceilalți). Suntem mai săraci sufletește, pentru că, în vârtejul pandemiei ucigașe, moartea primește nume și etichetă umană doar când e vorba de oameni apropiați, toate celelalte victime ale pandemiei pierzându-se în norul statistic al autorităților. Chiar pandemia este aruncată în derizoriu și scenarii tembele.

Dar cea mai dură dovadă a egoismului care paralizează simțurile în aceste vremuri este oferită de protestele debile ale celor care vor să trăim pandemia, așadar moartea, într-un permanent și subuman iureș sinucigaș.

În dispreț definitiv față de viață, lătrătoare și lătrători isterici fac astăzi, în România, capital politic și imagine personală din suferința și moartea semenilor: aici a ajuns cinismul zilelor noastre.