Cu sutele, „Sub semnul lupului” (GALERIE FOTO SPECTACULOASĂ)

„Daciaaaa! Liberăăă!” strigă luptătorii, iar îndemnul se întinde pe Valea Mureşului, până în zare, în pereţii de piatră ai munţilor, către coastele înverzite şi în inimile sutelor de oameni. Din vârful steagului, lupul dacic îşi arată colţii ameninţători, iar coada de balaur flutură printre falx-uri, suliţe, spade, lănci, topoare şi ciomege noduroase. Braţele se întăresc pe arme,  arcurile se încoardă şi vârfurile săgeţilor privesc către duşmani. Disciplinaţi, legionarii romani înaintează cadenţat către mulţimea de războinici daci care se aruncă urlând asupra lor.

Scenele de luptă reconstituite după diverse scenarii sunt atracţia principală a DacFest-ului. Este un festival care a crescut încet, sigur şi frumos de-a lungul celor opt ediţii. Şi dacă, la început, o mână de daci înfruntau un grup de legionari, acum confruntările s-au purtat între sute de războinici. Fiecare tabără are propriile fortificaţii pe platoul de la Măgura Uroiului, cu şanturi de apărare, susţinători dârzi şi prezentatori cu multă imaginaţie.

În acest an, Regele Decebal şi Împăratul Traian îşi conduc trupele şi pun la cale strategia de război. Scenele par desprinse de pe Columna lui Traian şi privitorul îşi poate lesne imagina că s-a întors în trecut, undeva în urmă cu 1.900 de ani. Trupele romane par un uriaş zid din care răsar ameninţătoare gladius-urile ascuţite. De cealaltă parte, dacii răcnesc de te ia spaima, bat tare în scuturi şi flutură armele către legionarii care înaintează uniform, la pas. Din fortificaţie, femeile privesc îngrijorate.

Uiţi că e 2017 şi strângii pumnii. Când sunt îndeajuns de aproape, cele două tabere se aruncă una în alta. Vuietul luptei e teribil – scrâşnetul metalic al armelor nu poate acoperi icnetul luptătorilor loviţi, strigătele de încurajare şi bubuiala lemnului izbit în adversar. Un dac aruncă spada şi strânge sica în pumn. Îşi alege din ochi legionarul şi se repede asupra romanului. În spatele linilor care se ciocnesc cu sălbăticie, câmpul se umple de răniţi sau trupuri ce nu mai mişcă. Romanii se retrag în ritmul tobei, la ordin. Dacii îşi urlă victoria şi, în drumul către castru, mai taie o viaţă.

Micuţii din public sunt îngrijoraţi: „Mami, chiar se ucid aici?!”. Alţi puşti îşi îndeamnă sângeros favoriţii: „Ia-i gâtul!” Prezentatorul face un pustiu de bine şi alungă încrâncenarea din jurul câmpului de bătaie: „Nu călcaţi pe morţi! Vă rugăm, nu călcaţi morţii!”, strigă în microfon şi mai atenţionează un soldat ce dă cu spatele: „Vezi că ai un şanţ acolo”. Toată lumea râde când se aude: ”Un roman bun este un roman mort!”. La final, trupele defilează în aplauzele publicului, pe care îl salută în stil tradiţional: cu armele scoase, războinicii sar să atace spectatorii care se feresc surprinşi de atac.

Astfel, războinicii s-au înfruntat din nou „Sub semnul lupului”. Luptătorii daci şi sarmaţi au provocat legiunile romane, cu strigătul lor de luptă „Dacia liberă!”. A opta ediţie a evenimentului de reconstituire istorică a pus faţă în faţă trupe de daci din toată ţara care s-au luptat vitejeşte cu legionarii romani. Ca să facă faţă dacilor, la DacFest au venit şi legiuni străine, precum cele din Bulgaria.

„Participăm pentru al doilea an la acest festival şi ne place foarte mult. Trupele româneşti sunt formate din profesionişti şi ne înţelegem tare bine. Totul e aşa cum au spus că va fi. Locul de aici este extraordinar, am fost într-o mulţime de locuri, dar aici este perfect!”, spune centurionul Gaius Antonios de la Legio I Italica.

Peste o mie de oameni au urmărit în cele două zile luptele. Turiştii străinii au umplut tabăra curioşi să vadă pe viu crâmpeie din istoria acestor meleaguri. Şi, când au fost poftiţi în ateliere, au fost încântaţi să înveţe vechile tehnici. O tânără din Belgia a preferat să modeleze lutul. „E foarte frumos, dar şi foarte greu. Îmi place festivalul, este un eveniment inedit, special, mă bucur că-l văd. Am venit cu prietenii mei.”

Dintr-o dată, dacii dau explicaţii în engleză şi franceză. „Le-am explicat puţin cum era viaţa dacilor şi a romanilor şi sunt foarte încântaţi de ceea ce au găsit la Măgura Uroiului, sperăm să revină”, spune Silvia Olari, de la Terra Dacica Aeterna. Un grup de canadieni fac fotografii la greu, privesc cu îndoială fiertura din ceaun şi dau năvală pe farfurii, după ce unul are încredere şi degustă tocana. În câteva clipe, vorbesc internaţionala de bucătărie: „Mmmmm…!”

DacFest pe caniculă

Copiii s-au arătat încântaţi de priceperea şi spectacolul gladiatorilor care s-au dezlănţuit în arenă. Un puşti, Luca, îl aşteaptă pe Spartacus şi este convins că îi priveşte pe „colegii lui”. Chiar şi de pe margine, îţi dai seama că e nevoie de trudă pentru a intra în arenă, în 2017, drept gladiator: „Pentru mine personal, e uşor şi plăcut. Asta datorită pregătirii mele dinainte – sunt fost sportiv de performanţă. Pentru alţii, bag seama, că e puţin mai complicat. E şi asta ca o meserie, dacă nu o faci pe îndelete, dacă nu practici şi dacă nu exersezi, în mod eficient şi constant, e foarte greu. Luaţi în calcul simplul fapt că afară este foarte cald, o temperatură de peste 30 de grade, una la care oamenii în mod obişnuit se ascund, caută umbră, beau lichide. Noi trebuie să ne luptăm şi cu căldura, să transpirăm! Am avut spectacole în care am rezistat chiar şi 60 de minute. E coregrafie de luptă între cinci, şase gladiatori, e multă muncă! E un adevărat antrenament”, spune Uwe Dai, un gladiator tip retiarius de la Alba Iulia.

A fost de fapt, cea mai fierbinte ediţie a DacFest, sub cod de caniculă. Duminică, aveai impresia că până şi Măgura Uroiului se va topi sub soarele sfârşitului de iulie. Sub fierul armurilor, cu blănuri şi coifuri, războinicii se luptă cu gradele. După lupte, se reped către ulcele cu apă, iar femeile de-abia reuşesc să le potolească setea. Mureşul de-ar trece prin tabără, ar fi îndeajuns! Câţiva îşi toarnă apa peste cap şi icnesc încântaţi. Pe Daniel Iakob, îl răcoreşte soţia, Cristiana, după modelul: „Ia de-aici”!  Un roman îşi lipeşte sabia de braţul femeii care sare ca … arsă.

Lumea copiilor

Copiii au stat la coadă la atelierele antice – au  meşterit, au învăţat să toarcă, să împletească firele de lână, să ţese sau au pictat pe pietre. Micuţii şi tinerii din tabără poartă cu mândrie costumaţia strămoşilor. Cel mai mic, Luca Dragoş Platinca are puţin peste un an şi se învredniceşte de acum la zale.

Rebecca Iakob îşi însoţeşte părinţii de câţiva ani la evenimentele de reconstituire istorică şi se simte în largul ei printre reenactori: „Acum vin de la jocurile romane, dar am fost şi la lut, am pictat pe pietre, am făcut gherghef”. Este dăciţă ca şi Dara Adam, care cu greu a putut fi luată de pe terenul de tras cu arcul. Şi tot în tabăra dacilor, fata de 10 de la Bac, Iulia Bocaniciu, împleteşte de zor: „Suntem la atelierul de ţesătorie, lucrăm la gherghefe, facem împletituri, brâie. Încercăm să lucrăm exact ca strămoşii daci, cum îşi făceau ei materialele.”

Exact acest atelier a atras atenţia şi Floricăi Zaharia, femeia care a condus ani de zile un departament al vestitului Met, cum este alintat Muzeul Metropolitan al Artei din New-York şi una dintre cele mai renumite specialiste în conservarea textilelor din lume. „Este foarte interesantă şi reconstituirea războiului de ţesut, foarte puţină lume ştie că se ţesea pe verticală. Îmi place foarte mult ce văd aici, peste tot unde ne-am oprit s-au purtat extraordinar. Sunt copleşită de bunăvoinţa şi atenţia pe care fiecare om de aici o arată copiilor”, spune dr. Florica Zaharia al cărei nepot a învăţat să tragă cu arcul, să lupte cu spada şi să se apere cu scutul.

Au poposit şi la atelierul de metaloplastie : „Arătăm oamenilor metodele de prelucrare ale metalelor, noi folosim alamă, pentru că nu ne permitem să lucrăm cu aur. Tehnica se cheamă embosare, se folosesc un fel de dăltiţe sau dornuri, prin care metalului i se dau anumite forme, pe o parte şi alta, prin batere cu ciocanul. Se foloseşte foarte mult tehnica punctului, a liniei şi, ca simboluri, avem cu precădere simbolurile solare, cele din lumea vegetală”, explică Cosmin Duduc, care „joacă” şi rolul Marelui Preot Dac, dar a şi urcat sâmbătă seara pe scenă cu formaţia sa, Ashaena.

Bucătărie antică

La bucătărie, dăciţele fac nişte bucate delicioase, toate cu vechi ingrediente. S-au sacrificat kilograme de ciuperci, doi porci, roate de brânză şi o mulţime de condimente. Cei din Terra Dacica Aeterna(TDA) au şi câştigat sâmbătă concursul de gastronomie cu reţetele lor romane. „Am câştigat concursul cu o masă completă romană. Ca şi gustare am pregătit pâine cu cremă de brânză „moretum” . Este una dintre cele mai faimoase reţete romane. E brânză de vaci cu usturoi, cu rută, un condiment care îi dă o aromă incredibilă, coriandru, sare, piper, pătrunjel, ulei de măsline. Felul principal a fost o tocană de porc cu sos de chimen şi piper. Carnea a fost fiartă în vin! O nebunieee! La asta am adăugat un desert roman – fructe confiate umplute cu seminţe, nuci şi alune zdrobite, glazate în miere, cu sare şi piper. Nu pot să descriu ce arome au fost acolo!”, mărturiseşte Ştefania Săsărman.

În preajma bucătăriei, preşedintele TDA, Paul Cheptea, se asigură că totul merge strună: „Pe oameni îi interesează luptele, dansurile antice, acordurile antice, concertele de seara şi bucătăria. Mă gândesc că oamenii sunt atraşi de asta. Sună bine aşa „bucătărie antică”, gusturi interesante, din alte vremuri.” Miile de vizitatori din acest an au remarcat lipsa kitsch-urilor – spre cinstea organizatorilor, s-au interzis tarabele cu chinezării şi plasticuri. Artizanii au adus veşminte şi podoabe, în timp ce Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva a adus pliante, cărţi şi replici de monede vechi. „Muzeul a fost principalul organizator. E o onoare ca, alături de Primăria Simeria şi cu sprijinul Consiliului Judeţean, să ducem mai departe un festival care a ajuns la a opta ediţie. Trupele care participă în acest an din România şi străinătate se străduiesc să reconstituie cât mai autentic luptele şi scenele din vremurile de demult”, spune Daniel Iancu de la MCDR Deva.

Şi tot ca în vremurile de demult, nu sunt mizerii pe iarbă. Şi cine e atent vede de ce – reacţia unui dac la gestul unui tânăr care îşi mototoleşte sticla de apă şi o aruncă cu nepăsare pe jos, este superbă. „Măăă! Ridică şi las-o unde trăbă!”, spune războinicul cu faţa înnegrită de vopsea, către băiatul care se execută înfricoşat.

Festivalul tuturor

După încetarea luptelor oficiale, locul este împânzit de copii care îşi revendică terenul şi se altoiesc strămoşeşte cu arme de lemn. Duminică seara, un grup organizat de puşti ocheşte berbecul antic de lemn. Băieţi pun mână de la mână şi pornesc vitejeşte să spargă fortăreaţa dacică de unde alţi curajoşi aruncă cu ce le pică mai bine, adică cu paiele din baloţii destrămaţi. Răcnesc cum au văzut la daci şi înalţă cioturile de lemn: „Daciaaaa! Liberăăăă!”

Spre disperarea organizatorilor, doi vrednici încing o luptă corp la corp şi se prăvălesc la jumătate de metru de vatra de foc care încă fumegă. Câteva dăciţe au de lucru cu ei mai abitir decât în timpul zilei. Copiii au uitat cu totul de telefoane şi jocuri video şi degustă bucuria jocului pe teren. În jumătate de oră, pun stăpânire pe câmpul de luptă de la Măgura Uroiului şi aleargă năzdrăvan nestingheriţi de betoane, maşini sau clădiri. „Ne place aici” oftează un băiat care se roagă de părinţi să mai rămână o vreme.

Oaspeţi sau gazde, hunedoreni sau turişti străini, cu toţii spun că locul este cel mai potrivit pentru desfăşurarea unui festival de reconstituire istorică. Platoul şi forma dealului care întruchipează parcă o cuşmă dacică, este pe placul tuturor.

De acolo, Trupa Phoenix s-a auzit perfect duminică seara. „Măgura Uroiului şi tăpşanul de la poalele ei, acolo unde are loc festivalul, este cel mai bun loc din România pentru o astfel de manifestare. Locul este încărcat de istorie, sunt vestigii arheologice pe Măgură şi în jurul ei, acolo au fost filmare porţiuni din filmul „Burebista”, spune Andrei Pogăciaş, vicepreşedintele Asociaţiei Terra Dacica Aeterna.

Celor aproape 100 de reenactori de aici li s-au alăturat cei din Asociaţia Culturală pentru Istorie Vie Alba Iulia, Asociaţia Geto-Dacii din Moldova, Historia Renescita – Grupul Geto-Dacii Sudcarpatici şi Legio I Italica din Bulgaria. Vicepreşedintele TDA Deva, Angelica Bălos spune că nu e deloc uşor să aduci lalolaltă mai multe trupe şi sute de reenactori. „Sper doar că a ieşit bine, mă bucur enorm că a cântat Phoenix la DacFest! Este un vis împlinit!”.

Laura OANĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.