Deficitul bugetar, cinci luni până la impact

Poate mulți dintre români se întreabă de unde vine obsesia asta a autorităților de a nu depăși un deficit bugetar de 3 la sută. Ce mare problemă ar fi dacă România ar înregistra un deficit public de 4, 5 sau chiar 10 la sută? S-ar face gaură în cer?

Ei bine, în cer sigur nu, cu toate că depășirea pragului de 3 la sută deficit are pentru orice țară europeană simbolistica unui necrolog economic.

Sunt două fațete ale acestei norme economice: una formală și una ce ține de economia reală. Cea formală spune că în conformitate cu articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre trebuie să evite deficitele publice excesive. Valoarea de referință de la care un deficit bugetar este considerat excesiv este de 3 la sută din PIB-ul național și este stabilită la nivelul UE. La fel, ca să dovedească sănătatea finanțelor sale publice, o țară UE nu poate avea o datorie publică (datorie guvernamentală + datorie agenții publice) mai mare de 60 la sută din PIB. Pentru a controla încadrarea în acești parametri, Consiliul European dispune de ceea ce se numește procedura de sprijinire la revenirea în poziții bugetare solide (PDE). În cazul în care un stat european se lăcomește la resurse mai mari decât își poate permite și trece granița cheltuielilor bugetare spre desfrâu, la recomandarea Comisiei Europene, Consiliul Uniunii Europene impune țării în cauză un plan de măsuri corective cu termene fixe de îndeplinire. În cazuri extreme de neconformare, UE poate amenda membrul care face praf finanțele naționale din diferite motive. De precizat că în momentul de față nici o țară din UE nu face obiectul unei proceduri PDE. Adică toți membri se încadrează în deficitul de 3 la sută stabilit.

Răul cel mare e altul

Măsurile pe care Uniunea Europeană le-ar putea lua împotriva României în cazul unui deficit în exces netratat sunt cea mai mică problemă pentru noi. O scăpare în haos a deficitului bugetar conduce la o degradare rapidă a economiei. E un ciclu nefast cauză-efect care se declanșează. Atunci când visteria țării e goală, scad investițiile. Când investiții scad, motorul creșterii economice se gripează. Nevoia de a finanța deficitul se acutizează. Creditele pe care România va fi nevoită să le ia pentru funcționarea statului vor fi din ce în ce mai scumpe. Dacă autoritățile continuă să hrănească iluzia prosperității pe datorie, finalul poartă numele generic de criză. Într-o descriere romantică, aceasta înseamnă creșterea taxelor și impozitelor, șomaj, inflație galopantă, foame. Întrebarea care se poate pune acum este dacă există riscul ca România să derapeze economic peste pragul de deficit maxim de trei la sută.

Are rost să ne speriem?

Bineînțeles că nu, deocamdată! Dar lucrurile nu arată deloc bine. La șase luni pe 2019, România ”a păpat” deja din deficitul bugetar permis aproape două treimi, adică 1,94 la sută.  Dacă se iau în considerare tiparele de evoluție semestrială a raportului cheltuieli-venituri bugetare și evoluția istorică a deficitului bugetar în România, economia națională este în prezent setată să încheie anul cu un deficit public care va trece cu mult de 4 la sută din PIB, adică va fi undeva la 4,5 la sută, potrivit aprecierii economistului-șef de la Raiffeisen Bank. Acesta consideră că pentru a se încadra în deficitul legitim de 3 la sută, Guvernul trebuie să facă rost de circa 10 miliarde de lei. Va putea?

Autoritățile vorbesc de belșug, dar încep să acționeze de criză

E conștient Guvernul că mai avem cinci luni până la impact? Sigur că e! Dincolo de retorica optimistă obligatorie, pesimismul din economia reală obligă autoritățile să înceapă pregătirile de evitare a dezastrului. Iar asta, se știe, se poate face numai într-un singur fel în acest moment: scazi cheltuielile și încerci să mărești veniturile. Rectificarea bugetară care se pune la cale exact asta face: reduce cheltuielile, sau mai precis investițiile. Dacă rectificarea va fi aprobată în forma propusă, Guvernul păstrează la teșcherea aproape 6 miliarde de lei. Acești bani erau programați să fie investiți în Infrastructură, Educație și Sănătate. Cu altă ocazie!

În paralel, pentru că 6 miliarde de lei, nu ajung, autoritățile încep să exerseze mărirea de taxe și restructurările de personal. Guvernul lucrează deja la mai multe ordonanțe de urgență prin care cresc accizele la băuturi răcoritoare, tăierea unor sporuri, impozitarea pensiilor și chiar restructurări de personal la nivelul administrației centrale.

Analiștii apreciază că aceste măsuri, care lovesc în dezvoltarea țării, sunt oricum prea soft ca să ieșim la liman cu deficitul. Să ne amintim că Guvernul Boc, ca să facă asta, a tăiat cu 25 la sută salariile tuturor bugetarilor din România. Întrebarea care se pune este una singură: este oare o soluție mai bună la ananghie bugetară? Cred că este, dar asta înseamnă un parteneriat onest cu Bruxelles-ul?

Și bineînțeles, la renunțarea politicii ”cu două fețe”.

Adrian SĂLĂGEAN