Hai, Liberare! Un fotograf din Deva a transformat starea de urgență în artă și umor
Comercializează piese la un magazin auto, dar nu poate fără fotografie! Primul aparat de fotografiat i l-a cumpărat tatăl lui și el pasionat de arta scrierii cu lumină: un Zenit 11, care avea să-i ducă viața înspre fotografie și bucurie. Vreme de câteva săptămâni, deveanul Marius Peptan și minunata lui familie și-au făcut un obicei de a-și amuza urmăritorii, când au decis să se fotografieze în ipostaze care reproduc picturi sau statui celebre.
Ada Beraru: Cum v-a venit idea asta, Marius?
Fotograful Marius Peptan: Chiar după începutul restricțiilor, am găsit pe câteva forumuri rusești îndemnul muzeelor ca fotografii, profesioniști sau amatori, să recreeze momente după tablouri celebre. Și… trebuind fetele să stea în casă, că pe ele oricum nu le-am scos, era necesar să facem ceva… “Fetele”, adică fetițele mele, Ioana, de 13 ani, și Maria, de 11 ani și soția mea, Mihaela.
A.B.: În fotografii lumea a văzut doar fetițele. Nu ai făcut nicio fotografie cu soția ta?
Marius Peptan: I-am propus (râde), dar ea nu vrea să apară!
Hai, Liberare!
A.B.: Cea mai recentă fotografie pe care ați postat-o, reprezintă faimoasa Statuie a Libertății, din Statele Unite. Ați recreat-o folosind o lanternă și o tablă magnetică pentru copii…
Marius Peptan: Da… Pe aceea am făcut-o legat tocmai de ziua de astăzi, 15 mai 2020. E vorba de simbolul libertății, de această eliberare pe care am așteptat-o cu toții. Nu ne-a fost ușor… Voiam să merg să iau o pâine, o sticlă de lapte, o sticlă de suc și, când să ies pe ușă: “A, stai, declarația!”
A.B.: Ai și multe fotografii cu peisaje, iar unul dintre locurile de unde ai postat recent este Dumești, un sat celebru pentru ondulațiile sale deal-vale și mult îndrăgit pentru fotografiile pe care le dăruiește pasionaților mai ales… ceața. Când și cu cine ai evadat?
300 de kilometri pentru un răsărit!
Marius Peptan: N-am mai rezistat weekend-ul trecut și am evadat! Am fost cu încă doi băieți, care au spus, și ei: “Hai să mergem, că nu mai putem!”. Nu am stat toată ziua. Am mers pe la 6 dimineața și pe la ora 11 eram, deja, acasă. Un drum de aproape 300 de kilometri dus-întors, Deva-Dumești, doar pentru răsărit. De data asta n-a fost ceață, așa că nu aveam pentru ce să fi stat mai mult. Am stat până la ora 9 și, apoi, am întins-o acasă!
A.B.: În ce privește operele de artă pe care voi le-ați recreat acasă, la Deva, cât durează să pregătiți o astfel de fotografie și, apoi, să o realizați?
Marius Peptan: Depinde… Depinde de pictură, dar ne cam pregătim o zi întreagă. Azi ne gândeam pentru mâine: alegeam tabloul, căutam accesoriile… Durează între una și trei ore.
A.B.: Asta doar pentru pregătirea fotografiei. Intuiesc că, la intervalul ăsta, se adaugă și timpul necesar pentru alegerea celei mai bune fotografii.
Marius Peptan: Sigur că da. O jumătate de oră, cel puțin, până nimerim una care să le placă tuturor. Pentru că… nu decid eu singur.
A.B.: Pe lângă tine, cine are un cuvânt de spus, la alegerea fotografiei pe care o lansați în mediul online?
Marius Peptan: Fetele și soția. Ea era cu aranjatul fetelor, cu hainele, mai venea cu idei… Chiar dacă nu apare în fotografii, tot am colaborat (râde).
“Nu știu să mai fi făcut așa ceva vreun fotograf din România!”
A.B.: În ce fel crezi că a contat acum și în ce fel crezi că va conta peste ani ceea ce ați făcut voi pe perioada stării de urgență?
Marius Peptan: Chiar azi mă uitam la o fotografie cu Maria, când avea 4 ani. Se mira și ea ce mica e! Alte fotografii cu Ioana… Ne place, așa, să ne uităm la fotografii, peste ani… Acum, într-adevăr, am făcut ceva mai deosebit. Unic, cumva. Cu toate că mai fac și alții! În țară nu știu să fie cineva care să mai fi făcut. Eu în grupurile de fotografi ruși am mai găsit și acolo mi-am și postat fotografiile.
A.B.: Ați recreat, printre altele, “Portretul doamnei Alymova”, pictat de Dmitry Levitzky “Țipătul” lui Edvard Munch, dar fiica ta i-a dat viață și faimoasei artiste Frida Kahlo. Cum v-ați ales scenariile fotografice?
Marius Peptan: Ori de pe Wikipedia, ori ne gândeam noi la tablouri celebre, apoi căutam să vedem dacă am avea cu ce le reproduce. Că, na, îți dai seama!, nu pe toate le poți face… Nu poți alege orice… Am apelat la lanternă, tăblițe magnetice, fotolii, iar pentru Statuia Libertății a confecționat soția coroana, dintr-o cordeluță, cu conuri de hârtie. De data asta a fost mai mult de muncă.
A.B.: Cât de greu a fost să găsiți prin casă obiectele de care ați avut nevoie pentru recreerea scenariului?
“Am ales să fiu precaut”
Marius Peptan: N-a fost chiar așa de greu. Nu am vrut, neapărat, să reproducem tabloul întocmai, printr-o fotografie. Ideea e să fie și haios rezultatul!
A.B.: Cum ați trecut prin perioada asta? Cât de mult ați simțit apăsarea restricțiilor?
Marius Peptan: A fost greu. Eu am mai stat, am mai lucrat, dar pentru fete a fost foarte greu. Ar mai fi ieșit și ele afară, cu prietenele cu rolele…
A.B.: Totuși, pentru un pic de mișcarea fizică, activitatea ar fi fost permisă…
Marius Peptan: E drept, însă, am încercat, cât am putut, să nu le expunem.
A.B.: Cum te poziționezi, Marius, față de tot ce s-a întâmplat legat de pandemia cu virusul ăsta? Sunt unii extrem de speriați și foarte precauți, alții par a fi relativ echilibrați, în timp ce o bună parte dintre oameni cred că virusul nici măcar nu există și că totul este o făcătură, mergând înspre a da credit teoriilor conspiraționiste.
Marius Peptan: Sincer, eu cred că există ceva. Tocmai de aia am fost, și eu, precaut: mască, dezinfectant de mâini de n ori la serviciu, pentru că la magazinul de piese auto lucrez cu bani, cu oameni, am păstrat distanța… Na, am luat măsuri, nu zic nu… La început nici eu nu prea credeam, dar, apoi am ales să fiu precaut. Bine, e și amplificat efectul. Eu zic că e jumi-juma…
“Îmi place să lucrez cu grijă și cu atenție!”
A.B.: Toată povestea asta cu fotografia din viața ta, când a început?
Marius Peptan: La 12 ani, când am primit de la tatăl meu un aparat Zenit 11. Am avut și Smena, că și tata era pasionat. Fotografia îți aduce o stare de relaxare, de bine, de mic copil am participat și la concursuri foto, ateliere, iar acum patru ani am deschis firma foto, pe care și vreau s-o dezvolt, în viitor.
A.B.: Ce-ți place să fotografiezi cel mai mult?
Marius Peptan: Peisaje. Peisaje, evenimente: concerte, defilări, spectacole…
A.B. Mulți fotografi amatori sau profesioniști aleg, pentru a avea un venit în plus, să furnizeze servicii foto la evenimente private (nunți, botezuri), însă percep asta ca pe o corvoadă, în comparație cu fotografia din turele foto, făcută din și pentru pura plăcere. Te numeri și tu printre fotografii care fac fotografie de eveniment. Cum te raportezi la munca aceasta care, după o vreme, devine una de rutina, ba char plictisitoare?
Marius Peptan: Mie-mi place! Îmi place să le fac! Poate că îmi ia un pic mai mult timp, dar îmi place să le fac cu grijă și cu atenție, să nu le fușeresc. Decât să le fac repede-repede să le dau omului, numai să zic că le-am făcut, mai bine nu mai fac deloc! Pentru mine, fiind o pasiune, e important să fie clientul mulțumit. Și pe vremuri, când lucram în presă, mergeam la nunți cu Zenitul. N-am reușit să mă mai las (râde). Odată ce iei virusul ăsta (n.r. dragostea de fotografie), nu mai scapi!
A.B.: Acum ce aparat folosești, Marius?
Un Nikon Z6 și un Nikon Z 50. De când am trecut pe digital, ăsta a fost primul aparat și m-am menținut. Fiecare are accesoriile lui, obiectivele lui și e cam greu să te mai schimbi. Sigur, unii preferă Sony, alții Canon, dar nu poți să zici că unul e mai bun ca altul. E vorba de omul care le manevrează, până la urmă… Că și cu un aparat mai slab, dacă ești un fotograf bun, poți să faci niște poze extraordinare. Fotografii bune poți să faci și cu telefonul.
Mai rapid decât viteza sunetului!
A.B.: Mi-ai intuit următoarea întrebare! Exact asta voiam să te întreb. Sunt multe persoane cărora le place să facă fotografie, care devin pasionate… tineri, adolescenți… Pentru cei care ai vrea să treacă la următorul nivel, ce aparat de fotografiat le-ai recomanda?
Marius Peptan: În primul rând, trebuie să fie convinși că le place și că vor să facă asta. Nu trebuie să fie unul extrem de scump! Așa, ca entry-level, ar putea începe cu entry-level-uri de aproximativ 2.000 de lei. Sigur că, după ce treci la un DSLR, îți vor trebui 2 obiective, un all-around, un 18.55, plus un teleobiectiv. Și, de aici, începe discuția cu fel și fel de obiective fixe, wide, blitz-uri, filtre, trepid, tot felul de accesorii… Pe măsură ce înveți mai multe, descoperi că mai vrei, sau ai nevoie, poate și de o lampă, de o lumină… Tot felul de accesorii mărunte, dar care se adună.
A.B.: Care sunt momentele de neuitat pe care ți le-a adus fotografia?
Marius Peptan: Turele foto cu ocazia de a fotografia peisaje splendide. Faptul că legi prietenii printre fotografi… Am prieteni nu doar din țară, din București, Timișoara, ci chiar din lume. Am avut cunoștințe cu care ne-am întâlnit, spre exemplu, la air-show în Austria. Când sunt evenimente de genul ăsta la Timișoara, am acolo un amic de la TAROM cu care mă întâlnesc de fiecare dată. Am fost la workshop-uri în Maramureș, cu Sorin Onișor, la Brașov, cu George Grădinaru… În Austria, de exemplu, am reușit să fac fotografie unui avion care a spart bariera sunetului…
A.B.: Când crezi că veți putea participa la următoarea tură foto?
Marius Peptan: Sincer, de abia aștept, așa că, dacă noile reglementări vor permite, va fi în week-end-ul care urmează! Dar, să vedem… Cu o zi înainte decidem. Ne scriem seara pe grup: “Băi, hai! Mergem?” “- Hai” sau, plecăm spre Câmpu lui Neag, încolo, și vedem unde ajungem… În fiecare început de an, în intervalul 3-5 ianuarie, facem desarmalizarea! (râde) Trei-patru zile, de vreo cinci ani încoace, urcăm la stână la Scorota.
“Vreau să organizăm mai multe tabere de fotografie!”
A.B.: Acum, de când cu reproducerile acestea de artă, le-ai implicat și pe fetițe. Pe dealuri le-ai luat vreodată? Vor să vină?
Marius Peptan: Le-am mai luat și intenționăm să ieșim și mai mult, de acum. Sigur, ele spun că își doresc asta. Așa că acum, că au mai crescut, vom vedea cât vor rezista. Oricum, vrem să organizăm în această vară o tabără foto cu copiii. Vrem să mergem în Apuseni. Să ne organizăm, noi, fotografii și să mergem cu familiile. Închiriem o cabană-ceva și facem o tabără foto. Eu cred că se va putea relua turismul… Oricum nu vom merge unde e aglomerație. Noi mergem în Apuseni, unde sunt niște peisaje minunate: o casă aici, o casă dincolo…
A.B.: Noi, hunedorenii, avem șansa de a fi înconjurați de munți care oferă pasionaților de fotografie peisaje minunate: Retezat, Apuseni, Parâng, Munții Poiana Ruscă, Șureanu…
Marius Peptan: Șureanu! În Șureanu îmi place, la Iezeru Șureanu, unde mergem noi de ani de zile. Acolo e un loc cu un aer curat și o liniște… locul meu de suflet! Sigur, îmi place și Retezatul, și Parângul și Apusenii, dar în Șureanu îmi place cel mai mult și m-aș duce cel mai des! De altfel, mergem și vara, și iarna, facem ture foto acolo…
A.B.: Care e visul tău neîmplinit legat de fotografie? Ai spus că vrei să dezvolți partea de fotografie. E un loc unde ai vrea să faci fotografii, dacă ai putea? Orice loc de pe lumea asta…
Marius Peptan: Himalaya.
A.B.: Vezi visul ăsta ca pe unul realizabil sau el este și rămâne doar un gând răzleț?
Greu. E realizabil, dar greu!
A.B.: Ce planuri legate de fotografie mai ai pentru proiectele viitoare?
Marius Peptan: Intenționăm, împreună cu un prieten fotograf, să inițiem mai multe tabere foto pentru amatori și copii, inclusiv începători, oameni care nu știu nimic despre fotografie și pe care îi vom lua de la zero.
A.B.: Nu are legătură cu fotografia, dar încerc să ajung la inima ta… Care a fost momentul cel mai greu din viața ta?
Marius Peptan: A fost un moment greu, dar nu aș vrea să vorbesc despre el. Sper să mă înțelegi…
A.B.: Atunci, ca să încheiem pe un ton optimist… care a fost cel mai fericit moment al vieții tale?
Marius Peptan: Nașterea fetițelor, fără îndoială! Ele sunt bucuria mea!
Ada BERARU
GALERIE FOTO
