Hunedoara, județul în care orașele mici din zone extractive și defavorizate se confruntă cu mari provocări de dezvoltare
La nivel național, analiza recentă a situației orașelor mici relevă o realitate complexă, cu implicații directe asupra dezvoltării locale. Din totalul de 213 astfel de orașe, doar aproximativ o treime – 59 – sunt integrate în interiorul zonelor urbane funcționale, în timp ce restul de 154 se află în afara acestora. Această distribuție susține teoria locurilor centrale, potrivit căreia orașele mici funcționează ca noduri urbane locale pentru satele din proximitate, însă conectivitatea redusă cu centrele urbane mari reprezintă un impediment major în calea progresului economic și social.
În ceea ce privește specificațiile socioeconomice, datele arată o diversitate geografică și funcțională semnificativă. Doar un oraș mic este situat în zone agricole, în timp ce șase orașe sunt amplasate în zone extractive, iar 50 – aproximativ un sfert – se află în zone turistice. Un segment important, 35 de orașe, sunt încadrate în zone defavorizate. Din această categorie, județul Hunedoara atrage atenția prin faptul că aici există trei orașe mici situate simultan în zone extractive și defavorizate, reflectând o situație socio-economică cu multiple provocări.
Aceste date subliniază nevoia unor politici publice adaptate, care să vizeze în mod prioritar zonele precum cele din județul Hunedoara, unde impactul tranziției economice, declinul industriei extractive și condițiile sociale dificile impun măsuri coerente de sprijin și dezvoltare. Consolidarea infrastructurii de conectivitate, atragerea investițiilor și diversificarea economiei locale sunt pași esențiali pentru revitalizarea acestor comunități.
În concluzie, județul Hunedoara rămâne un punct critic în peisajul orașelor mici din România, cu multiple provocări care reflectă evoluția și transformările profunde ale regiunii, dar și cu potențialul unor soluții bine țintite pentru redresare și dezvoltare durabilă.
Monika BACIU
