Pipăi cu degetele gândurilor cuvintele doamnei Ileana, ca să modelez din ele, asemenea unui lutier, cântecul unei povești adevărate… Îmi doresc  ca povestea lor să fie mai mult de o știre, cum că doi hunedoreni, ajunși astăzi la o vârstă respectabilă, au împlinit 65 de ani de căsnicie! Am vrut, poate, un reportaj, mai mult decât o relatare, mă gândisem la un interviu… Am avut șansa să le fiu alături: fiicele lor au dorit să marcheze momentul acesta, atât de special… Și nu pot să nu mă întreb: câți dintre noi ajung măcar la nunta de aur?!

Doamna Ileana Ecard a fost profesoară. Lucidă și limpede la fel ca în anii tinereții, de la ea a venit spre mine povestea nu doar a unei vieți, ci și a unei căsnicii care a învins timpul. Când scrii, alegi, cumva, din toate sensurile cuvintelor care vin spre tine și recompui, ca un puzzle subiectiv, istoria unei  întâmplări, a unui om, a unei vieți. Doamna Ileana Ecard, mireasa de acum 65 de ani, stă pe scaunul ei de onoare ca o școlăriță cuminte și puțin timidă. Imi povestește despre primii ei ani de viață, despre o copilărie trăită în plin război, despre lipsuri și încercări de tot soiul… Când avea 5 ani, familia a rămas fără casă din cauza regimul politic al vremurilor, așa că fetița de atunci și părinții au rămas doar cu hainele de pe ei. S-a pregătit singură pentru admiterea la facultate și a depășit zeci de alți concurenți, pentru a obține locul mult dorit. Zice că îmi spune doar mie, să nu scriu nimic, pentru că doamna Ileana vrea să păstreze doar binele și frumosul! Greul a fost, a trecut, în această zi luminoasă rămâne doar bucuria!

Secretul longevității acestei căsnicii? Să îl accepți pe celălalt exact așa cum este, să renunți, uneori, la tine, să faci (din) Binele tău, un Bine mai mare, Binele familiei tale. Copiii, cele două fete, Iuliana și Toni, le-au fost alături și în zi aniversară, la fel ca în ultimele șase decenii și le-au pregătit o surpriză: o ieșire la restaurant, după ce, vreme de luni și luni, pandemia i-a ținut pe cei doi în casă. Balerinele orașului, pregătite de fosta balerină venită la Hunedoara tocmai din Crimeea, Olena Musiychuk, au dansat pentru cei doi soți, care au avut parte și de un minispectacol de muzică populară.

Ce rămâne la finalul unei asemenea zile: bucuria! E bucuria și energia copiilor și a nepoților, care au făcut din această aniversare o sărbătoare, e bucuria unei comunități care învață să își prețuiască seniorii. Și să învețe de la aceștia perseverența, fidelitatea și… dragostea pentru   prima ta țară, chiar dacă cea mai mică dintre ele, patria care îi adună pe cei mai dragi și pe cei mai iubiți, și căreia-i spunem familie.

La mulți ani binecuvantați, Ileana și Alexandru Ecard!