Ioan Valeriu Achiriloaie: ”Visez la un loc în primii 30. Cam ăsta ar fi obiectivul pentru Olimpiadă”

Își dorește, la 27 de ani, să fie în primii 30 de schiori ai lumii, la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud, care vor avea loc în luna februarie, anul viitor. Ioan Valeriu Achiriloaie, reprezentant al Clubului Corona Brașov, tocmai s-a întors de la etapele din Canada și America, din cadrul Cupei Mondiale de Schi Alpin. A oprit și în Deva, pentru un interviu. Ne-a vorbit despre planurile sale și despre cât mai avem noi, ca țară, pentru a-i ajunge din urmă pe zeii schiului alpin. Până atunci însă, Ioan Valeriu Achiriloaie este pionerul, cel care ne arată că, dacă ai pasiune și îți dorești cu adevărat, te poți întrece cu legendele unuia dintre cele mai frumoase sporturi de iarnă; și poți chiar deveni una.

Reporter: Te-ai întors de la etapele din Canada și America. Cum a fost pentru tine anul acesta acolo?

Ioan Valeriu Achiriloaie: A fost o experiență foarte bună. Sunt mulțumit. Este un progres vizibil, care poate fi observat atât de oameni care cunosc mai multe despre schi, cât și de oameni care nu sunt atât de familiarizați cu acest sport. Cred că evoluțiile mele, pe care le-ai urmărit, au arătat un progres față de anul trecut. Cu siguranță, au fost niște cantonamente și niște concursuri benefice.

Reporter: Care sunt cursele viitoare pe care vrei să le bifezi în acest sezon?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Bormio cu siguranță, între Crăciun și Revelion. Apoi urmează vestita cursă de la Wengen, cea mai lungă cursă din lume. Va fi foarte solicitantă. Iar apoi Kitzbühel, Streiful, care este, după cum știm, energia.

Reporter: Și coșmarul tuturor…

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da, coșmarul tuturor. Și energia schiului alpin în același timp.

Reporter: Mai apoi Jocurile Olimpice de Iarnă, în februarie?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da. Urmează, după Kitzbühel, Jocurile Olimpice. O pauză de câteva zile de odihnă și de antrenament, iar apoi, pe 31 ianuarie, urmează să zbor la Jocurile Olimpice, către Coreea de Sud. Probele mele vor avea loc pe 11 și pe 15 februarie.

Reporter: Care sunt obiectivele tale, până la sfârșitul Cupei, dar și pentru Olimpiadă?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Îmi doresc o clasare cât mai apropiată față de primii, bineînțeles. Îmi doresc acum, ca obiectiv, undeva la cinci secunde la Kitzbühel, iar la Jocurile Olimpice o clasare undeva la patru secunde. În funcție de cine este pe lista de start în momentul ăla, este foarte greu să spui acum și un loc. Visez la un loc în primii 30 sau un loc de 30 și ceva. Cam ăsta ar fi obiectivul pentru Olimpiadă. Dar, din nou, trebuie să așteptăm lista de start.

Reporter: Care este diferența dintre un schior român și unul din celelalte state? Ce îi lipsește schiorului român? Ce îți lipsește ție?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Nu cred că ai timp să îți povestesc…

Reporter: Ba da. Hai să facem un rezumat.

Ioan Valeriu Achiriloaie: Sunt foarte multe lucruri, care țin de logistică. Sunt foarte mulți oameni în jurul unui schior din țările ”civilizate”, din punct de vedere al schiului alpin. Nu există schior care să nu aibă service man, doctor, fizioterapeut, nutriționiști și alții pe care nu-i vezi. O echipă de antrenori, o echipă de tot ce se poate.

Reporter: Din ceea ce ai enumerat până acum, ce îți lipsește ție?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Mie îmi lipsește cu desăvârșire aproape totul.

Reporter: Și atunci cu ce se duce Ionică Achiriloaie la competiții? Și cu cine?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Cu un domn antrenor, din partea Federației Române de Schi, domnul Marcel Frățilă, căruia îi mulțumesc că și-a luat din timp să vină cu mine. Dar, cu siguranță, nu este suficient. Lucrul care îmi lipsește cel mai mult este service man-ul. Este acela care să stea în fiecare zi să îmi prepare schiurile, trei-patru ore, și nu eu.

Reporter: Tu îți pregătești singur schiurile?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da. Eu mi le pregătesc. Eu iau toate deciziile legate de ceară, de tot ce se poate. Da, eu.

Reporter: Strategiile de abordare a curselor cu cine le stabilești?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Le discut cu domnul Marcel și, câteodată, mai primesc indicații de la alți antrenori străini, cu care am mai lucrat și care sunt destul de drăguți – cu toate că nu sunt sportivul lor – să mă ajute și pe mine. Dar, în principiu, este o chestiune pe care o fac tot singur sau după o discuție cu domnul Marcel, după o analiză video… Nu este totul după ureche, însă înțelegi ce vreau să spun.

Reporter: În cât timp crezi că vom reuși să îi ajungem din urmă la schi alpin pe germani, austrieci, pe norvegieni? Și ce ne trebuie pentru asta?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Depinde.

Reporter: Depinde de?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Depinde dacă voi rămâne în schi. Dacă nu, nu. Glumesc. Ne trebuie foarte multe lucruri. În primul rând, ne trebuie un manager. Ne trebuie un om care să se ocupe de toate lucrurile de care ți-am spus mai devreme. Să se ocupe să aducă antrenori la echipa națională, să creeze o echipă națională, să creeze un program. Noi, la schi alpin, nu avem așa ceva. Trebuie o nouă educație a antrenorilor, sistemul de formare trebuie să fie altfel. Am foarte multe idei și foarte multe lucruri pe care le-aș implementa, dar nu sunt încă în măsură și nu știu dacă o să fiu vreodată, dacă o să vreau să rămân în fenomen după.

Reporter: Ce simți acum? Ai vrea să rămâi?

Ioan Valeriu Achiriloaie: În momentul ăsta îți spun că vreau, dar se pot schimba multe în câțiva ani.

Reporter: Câți ani te mai vezi schior de performanță? Ai 27 de ani acum.

Ioan Valeriu Achiriloaie: Voi merge până în minim 2022, când voi avea 31 de ani. Iar dacă totul va merge bine, poate și mai mult. Cine știe?

Reporter: Alții sunt și la 36 de ani în competiții.

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da, așa e. Se poate și mai mult, însă pentru asta trebuie să văd și progresul, trebuie să văd susținerea care continuă din partea Federației, a clubului, a sponsorilor și a altor parteneri pe care îi am. Nu-mi place să le spun sponsori, eu consider că toți cei care sunt alături de mine, de la club, de la Federație sau alții, sunt parteneri de-ai mei pe acest drum.

Reporter: Cum arată o săptămână de antrenament de-a ta?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Îți spun cum arată o zi dintr-o săptămână, dacă dorești. Trezirea este în jur de 5:00, pe pârtie ajung undeva la 7:00, după o înviorare, un mic dejun ori ce mai e de făcut de dimineață. Antrenamentul efectiv începe în jur de ora 8:00. Urmează trei-patru ore de schi, apoi prânzul. Când sunt în cantonamentele de schi, pregătirea fizică este un factor pe care eu nu pot să îl fac.

Reporter: De ce nu?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Nu am timp, pentru că urmează după aceea trei ore pe care trebuie să le petrec la schiuri, pentru a le putea pregăti pentru a doua zi.

Reporter: În ce constă pregătirea fizică de care vorbești?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Într-o alergare scurtă, niște mobilitate, stretching. Aceste lucruri pot să le fac, dar nu altceva. Cu siguranță nu altceva. E ori una, ori alta.

Reporter: Dacă ai avea un om care să se ocupe de schiuri, iar tu de pregătirea fizică, cât de mult crezi că ți s-ar îmbunătăți rezultatele?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Este un factor foarte important. Să spunem că nu fac antrenamentul de după masă, pentru că mi-e lene, dar și faptul că nu mai stau în picioare alea trei-patru ore și stau liniștit, culcat, e o recuperare mai bună decât ceea ce fac acum. Eu sunt convins că aceștia sunt factori care vor contribui mai mult la rezultatele mele.

Reporter: Te-ai gândit la ce vei face sezonul următor?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Sezonul următor? Cu toate că nu ar trebui, deja am foarte multe idei legate de cum vreau să arate anul viitor. Însă este totuși decembrie, mai avem patru luni de competiții, încerc să nu mă gândesc la asta foarte mult. Cu siguranță, totul va fi mai bine, mai profesionist, mai avansăm niște pași.

Reporter: Bani pentru schiul alpin sunt?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da. Cu siguranță. Trebuie să se vrea.

Reporter: Și se vrea?

Ioan Valeriu Achiriloaie: Da. Am plăcerea să îi am alături de mine pe cei din Federația Română de Schi, Clubul Corona Brașov, care aparține primăriei. Și Ministerul Sportului a început să ne susțină, să se uite mai mult către noi sau către mine în cazul de față. Strâng alături de mine din ce în ce mai mulți parteneri care mă ajută tocmai să îmi umplu aceste goluri. Sper ca anul viitor să nu mai vorbim despre faptul că nu am service man. Sper să îți pot povesti despre cât de bine e cu service man, spre exemplu.

Interviu realizat de Anamaria NEDELCOFF

Anamaria Nedelcoff

anamaria.nedelcoff@gmail.com

nedelcoff has 423 posts and counting.See all posts by nedelcoff

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *