Momârlanii din Valea Jiului petrec la agapele tradiționale

Obiceiuri preluate de la Imperiul Bizantin sunt păstrate cu sfințenie în rândul momârlanilor din Valea Jiului. Sărbătorile de Paşti coincid cu sosirea primăverii, poate cel mai frumos anotimp, anotimpul trezirii la viaţă a naturii, anotimpul revigorării. Gospodarii îşi făceau curăţenie şi rânduială prin curţi, ogrăzi, grădini şi prin case. Imediat după sărbătoarea Învierii, momârlanii din Valea Jiului dau startul nedeilor sau a agapelor tradiționale. Nedeia e o sărbătoare strălucită, zi mare de bucurie, împreună cu jocuri, praznice şi prânzuri la care vin toţi cunoscuţii şi neamurile chiar şi din cele mai îndepărtate sate. Preoții spun că aceste obiceiuri datează de pe vremea Imperiului Bizantin, iar în Valea Jiului aceste petreceri câmpenești se organizează cu sfințenie, imediat după Paște.

”Nedeia Paștelor este o reminiscență din imperiul bizantin, bazată pe argumente aduse de academicianul Emilian Popescu, care spunea că în zilele de Paște, bizantinii invitau populația, în special din Constantinopol, și mergeau la mormintele predecesorilor unde ofereau o masă în cinstea lor. Era o masă de bucurie în zilele de Paști și produsele care se ofereau atunci erau tot pe bază de oaie, le ofereau pentru că nu toți oamenii își permiteau să aibă miei acasă. Mai mult decât atât, știm că după ce Constantinopolul a fost cucerit de turci, multe din obiceiurile pe care le aveau locuitorii de acolo, le-au preluat domnitorii din țările române și nedeile de Paște sunt o reminiscență a acelor nedei pe care le făceau bizaleii bizantini la mormintele predecedorilor. Multe din tradițiile pe care le-au avut ei le-am preluat și noi, cei din Valea Jiului. În nordul țării nu se mai păstrează, doar în Valea Jiului. Momârlanii și toți locuitorii fac ca sărbătorile să capete o altă conotație”, ne-a spus preotul Nicolae Tănase.

Nedeile se țin în curtea bisericilor. Bucătarii se trezesc dis-de-dimineață pentru a se apuca de gătit. Bărbații sunt cei care pregătesc bucatele tradiționale. Secretele le-au primit moștenire de la strămoși.

“Nu am niciun secret, am doar o moștenire de la tatăl meu. Eu sper să las moștenire fiului meu aceste tradiții. Dacă e bunăvoință e vine. E greu de preparat și necesită timp și o cunoaștere anume pentru a pune ingredientele. E foarte veche tradiția, se moștenește din tată’n fiu”, ne-a spus Ioan Burdea, unul dintre bucătari.

Mâncărurile servite sunt tradiţionale. Ele sunt preparate în ceaune mari, la foc mic, fiecare dintre mâncăruri fiind preparate numai de bucătari bărbaţi. În vechime la pomeni, mâncarea era servită în castroane de argilă, apoi în cele din lemn. Au urmat castroanele din aluminiu şi în cele din urmă din tablă cu smalţ. Masa în astfel de cazuri era servită afară, la iarbă verde, acolo unde se desfăşurau nedeile. Preparatul la cazan dă un gust deosebit alimentelor. Primul fel, ciorba este făcută din carne de oaie, berbec sau mânzat. Carnea este tăiată în bucăţi mici, fiartă în apă, îndepărtându-se tot timpul spuma de deasupra fiertului. Se adaugă mirodenii, cum ar fi cimbru, piper şi altele. La sfârşit se face rântaş cu grăsime, ceapă şi boia. Felul doi constă în varză acră sau curechi, cum spun oamenii locului. Varza se pune la fiert tocată mărunt cu apă şi unsoare, împreună cu diverse condimente şi diverse mirodenii din care nu lipsesc foile de dafin. Din rântaşul făcut pentru ciorbă se adaugă şi la varză. Al treilea fel îl constituie tradiţionalul păsat cu brânză de oaie. Porumbul măcinat mare, se pune la înmuiat în apă de seară până dimineaţa, apoi se pune la fiert cu ulei şi apă într-o căldare. În timpul fiertului se înlătură spuma şi pleava rezultată deasupra. Se amestecă cu o spatulă din lemn tot timpul pentru a nu se prinde de căldare. Când e fiert, se adaugă 20-30 pachete de unt sau margarină. Când se opreşte fiertul se ia de pe foc se adaugă brânză de oaie frământată până se albeşte păsatul. Păsatul este atât de bun încât constituie sare şi piperul gastronomic al nedeii.

“Pregătim bucate tradiționale, varză scăzută, o ciorbă de oaie și berbec bun printre ele și păsatul. Tinerii nu ne mai ajută, majoritatea sunt plecați, iar cei care sunt acasă nu vor să mai învețe. Numai bărbații gătesc la nedei. Eu am învățat rețeta de la un unchi și o păstrez cu sfințenie”, ne-a spus Petrică Daj, celălalt bucătar.

În vechime, momârlanii mergeau la nedei îmbrăcați în straie populare. Acum puțini mai respectă acest obicei. Bătrânii sunt cei care poartă costumul momârlănesc.

“Părintele Pătrașcu ne-a spus un lucru: “Nu știu cât o să mai puteți să țineți altele, dar la nedei să nu renunțați.”A fost ca un testament al părintelui Pătrașcu pentru noi, pentru preoți, să nu lăsăm rânduiala nedeilor. Oamenii s-au mobilizat și au pregătit produse bune”, ne-a mai spus preotul Nicolae Tănase.

La Petroșani, autoritățile locale susțin aceste obiceiuri. Păstrătorii de tradiții sunt premiați.

“E o tradiție, care din fericire se păstrează, iar noi ca administrație încurajăm ca aceste tradiții să se păstreze și să se transmită din generație în generație pentru că dacă noi nu o facem, în special momârlanii, cu siguranță aceste lucruri se vor pierde și ar fi foarte mare păcat. E una dintre trăsăturile identitare ale comunității noastre și ale Văii Jiului. La Petroșani este cea mai puternică tradiție din acest punct de vedere din toată Valea”, spune Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petroșani.

Momârlanii din Valea Jiului păstrează, cu sfințenie, vechile obiceiuri, iar nedeile sunt unele dintre acestea. Petrcerile câmpenești serbează reînvierea naturii sau cinstesc anumite sărbători religioase ale anului bisericesc.

 

Monika BACIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *