O MOȚIUNE DE ISTORIE: Mitul ciocoismului comunist indestructibil e pe cale să se destrame

Cu mari emoții și eforturi incredibile, domnia umilitoare a hoțo-prostiei pesediste Dragnea-Dăncilă s-a sfârșit. Și, pentru cei care se zdrobesc de grijă, înspăimântați strategic în ideea „și acum cine va veni, ce va face? Vai, vai, ce ne așteaptă!”, există cel puțin un adevăr simplu: orice variantă politică vine la putere în România, de acum încolo, este cu mult mai bună decât domnia rușinoasă și analfabetă Dragnea-Dăncilă/ PSD-ALDE.

Să nu uităm!

Oameni buni și îngrijorați teoretic: să ne revenim și să ne amintim unde suntem. Să ne amintim că devenise insuportabilă rușinea României și a românilor de a fi îngenunchiați și guvernați de o ceată de ciocoi nerușinați, având în frunte cel mai prost alfabetizat lider politic român de după Elena Ceaușescu, Viorica Dăncilă. Devenise penibilă situația României în Uniunea Europeană, situația de țară umilită de o social-democrație contestată chiar de social-democrații europeni, o țară condusă de o alianță sordidă, PSD-ALDE, care a ținut în frunte un viitor pușcăriaș, înlocuit apoi de o catastrofă intelectuală și profesională… O țară care, prin conducătorii aleși, a trimis paraziți ca propuneri pentru funcții în fruntea UE, paraziți întorși din drum de lumea civilizată… O țară blestemată, parcă, să fie condusă de politicieni venali, duhnind a analfabetism și proastă creștere. Sper că aceste amintiri ale zilei de ieri să șteargă emoțiile că ziua de mâine va aduce ceva mai rău: ceva mai rău nu se poate!

Dincolo de considerații mai degrabă emoționale, să facem, totuși, la cald, și câteva incursiuni de analiză a momentului politic 10 octombrie 2019.

Ce-și face pesedistul cu mâna lui

Mitul ciocoismului comunist românesc indestructibil e pe cale să se destrame. Merge greu, e adevărat: uitați-vă doar ce chin a fost la moțiunea asta, o moțiune care nu ar fi trecut dacă nu erau comuniștii ușor luminați și direct interesați ai lui Ponta, dar și disperații fără viitor și sugrumați de propriul lider de la ALDE. Dar schimbarea se produce, iar asta este bine.

PSD a fost învins și pentru că, paradoxal, împotriva lui a fost mai ales PSD. Nu e vorba doar de câțiva pesediști care au votat moțiunea. Este vorba de pesediștii care, plini de silă, au plecat din PSD-ul lui Dragnea, din PSD-ul lui Dăncilă… Și, în mod special, e vorba de pesediștii care i-au ținut în frunte și pe Dragnea, și pe Dăncilă, în ciuda faptului că era vizibil că amândoi distrug partidul.

Dar PSD a fost învins și pentru că politica românească a primit, în ultimii ani, aer proaspăt, un vânt al schimbării care s-a întețit de la an la an și a ajuns, în mai 2019, să devină furtună.

Șocul viitorului

Dacă e să respectăm firul istoriei recente, prima lovitură dură dată PSD a fost cea a USR, un partid nou, cu tempo tineresc, care a reușit, fulgerător, să schimbe cutumele politice românești de până la apariția sa. Șocul politic userist a reușit nu numai să sperie legiunile pesediste, ci și să trezească, brusc și benefic, PNL – partid care a dormit, totuși, prea mult în ultimii ani, iar rezultatul a fost o ascensiune înfiorătoare a PSD. Așa se face că 26 mai 2019 – momentul alegerilor europarlamentare – a produs un prim cutremur politic, iar PSD și-a cumpărat, obligat de împrejurări, prima cârjă.

10 octombrie 2019 este momentul celui de-al doilea cutremur politic românesc: o moțiune de cenzură adună tot ce nu e PSD pentru a pune capăt domniei impuse de un infractor și o semialfabetizată.

Încă două cutremure, care vor mai rupe din puținele legături în care se mai ține PSD, vor avea loc în 10, respectiv 24 noiembrie 2019, la primul și al doilea tur de scrutin din alegerile prezidențiale.

Cutremure ar fi destule, proasta strategie a PSD ajută și ea la cădere, mai rămâne să vedem cu ce se umple golul lăsat de aceste mari operațiuni de asanare politică.

Drumul speranței

Pentru a deveni principala forță politică a României, cu putere de atracție a unor aliați solizi, cu care să guverneze eficient, PNL are nevoie de mult mai mult decât spitalizarea la reanimare a PSD. Are nevoie de marile confirmări de la alegerile locale și alegerile parlamentare din 2020, confirmări care să arate că victoria din 26 mai 2019 nu a fost rezultatul unui impuls emoțional conjunctural.

Pentru a obține victoriile necesare în alegerile din 2020, PNL are nevoie, cum spuneam nu cu mult timp în urmă, și de capacitatea de a se autoexamina onest și de a lua decizii corective dificile. În paralel, dar legat de/ împreună cu aceste decizii grele, PNL va trebui să demonstreze că poate gestiona, începând de acum, până la viitoarele alegeri locale și generale, o structură de putere care să genereze încredere și speranță: lucru extrem de complicat, având în vedere mizeria economică și socială preluată de la PSD.

Evident, nucleul de putere pe care l-ar putea gestiona PNL are șanse de supraviețuire doar într-o coaliție politică inteligentă, ceea ce înseamnă că partenerii de drum trebuie să fie și ei animați de ideea unei schimbări de mentalitate politică în spațiul românesc.

Cel puțin până la alegerile parlamentare de la sfârșitul anului viitor (dacă nu sunt provocate alegeri anticipate, cumva), PNL, USR, PMP și UDMR sunt partenerii plauzibili ai unei coaliții de putere cu dublu scop: sufocarea intențiilor de recăpătare a puterii de PSD și menținerea apetenței electorale pentru o guvernare mai degrabă de dreapta.

Provocarea bunei înțelegeri

Lucrurile nu sunt deloc simple, pentru că tabăra social-democrată s-ar putea consolida violent, prin acceptarea planului de comasare sub steagul lui Victor Ponta, cel pentru care Pro România este un instrument, nu un scop.

Ca satelit pustiu, ALDE este decimat, are ușile înspre PSD și înspre PNL închise, astfel încât membrii săi vor fi nevoiți să migreze, în grup sau individual, cu mult înainte de croirea listelor pentru alegerile locale din vară, adică acuși-acuși. Și tot „mărinimosul” Ponta și-ar face milă de situația lor. Or, un PSD săpunit, spălat și recroit sub singurul social-democrat victorios în ultima vreme, Victor Ponta, nu va fi un adversar dezarticulat, precum PSD-ul lui Dăncilă, ci unul capabil să refacă legătura cu un electorat mare, acum debusolat.

Împotriva unei astfel de regrupări social-democrate, și PNL, și USR, și PMP – ținând aproape și UDMR – au nevoie nu numai de creștere electorală consistentă, cât mai ales de inteligența de a găsi căile potrivite pentru a lucra împreună. Cred că aici, în capacitatea de a uni eforturi pozitive, este partea cea mai complicată din efortul politic de a crea o alternativă puternică și credibilă la pesedism. Primele semne ale faptului că partidele înțeleg aceste lucruri (sau nu!) le vom vedea foarte repede, pentru că situația complicată de acum reclamă soluții rapide și coordonare în parteneriat.

Vom trăi și vom vedea!

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.