PARTEA TRISTĂ A SĂRBĂTORII: 1 Decembrie și patriotismul de grotă
Da, e convenabil să fii român fără nicio obligație în acest sens, dar e întocmai cu a trăi pe spinarea altuia, a fura identitatea unui om cinstit și a-l umili apoi în fiecare clipă.
Numărul uriaș al vorbitorilor semialfabetizați de limbă română, mulțimea absolvenților de facultate care nu știu să scrie în limba română, disprețul generalizat cu care sunt priviți cei care încearcă să corecteze greșeli de exprimare sau scriere în limba română, potopul umilitor de funcționari din administrație și instituții ale statului profund analfabeți, numărul înspăimântător al politicienilor români analfabeți cu strigături, toate acestea sunt motive suficiente pentru a te îndoi de existența patriotismului în România. Pentru că patriotismul înseamnă, fundamental, respect profund pentru limba română.
Numărul uriaș al conaționalilor care consideră golăneala, șmechereala, mica escrocherie, corupția generalizată drept un dat românesc, aproape o obligație existențială, mulțimea de locuitori ai acestui pământ care batjocoresc istoria și moștenirea culturală românească purtând tichii ale minciunii și falsului grotesc, numărul înspăimântător al politicienilor români care trăiesc pentru a înșela și a-și umple burdihanele din buzunarul românilor necăjiți, toate acestea sunt motive suficiente pentru a nu-mi dori să fiu patriot în sensul dat patriotismului de lichelele amintite.
Da, e convenabil să fii român fără ai să nicio obligație în acest sens, dar e întocmai cu a trăi pe spinarea altuia, a fura identitatea unui om cinstit și a-l umili apoi în fiecare clipă.
Pentru că nu își asumă nicio responsabilitate față de țară, față de limba română – purtătoarea de substanță și înțelegere a valorilor nației și a celor mai profunde trăiri românești -, față de moștenirea culturală autentică, falsul patriot român se simte îndreptățit să mutileze istoria după bunul plac și să măsluiască mizerabil nu numai trecutul, cât mai ales prezentul și viitorul României.
Pentru a mutila prezentul și viitorul după chipul și asemănarea sa, falsul patriot al României zilelor noastre se simte îndreptățit să-și oblige semenii să trăiască în aceeași mizerie morală, în același analfabetism în care se simte el confortabil. Și face asta vărsându-și public ura față de valoare autentică, ura față de educație, față de oamenii onești, instruiți și inteligenți, ura față de morală, lege și ordine. Și, mai rău, face asta ridicând împotriva României oamenilor cinstiți și educați o Românie a periferiilor, a vulgarității, a analfabetismului, a hoției, a mizeriei umane. Falsul patriot face din neputința sa integrală o armă a prostiei care, prin vot al viscerelor, aduce în fruntea țării indivizi care să-i semene.
Patriotismul ar trebui să fie supremul argument moral și spiritual al unității românilor. Falsul patriotism trâmbițat de mulțime de politicieni și turmele lor de agenți ai analfabetismului și ciocoismului promovează dezbinarea și ura, existența a zeci de Românii, una mai sinistră decât cealaltă. Cum să mai fii fericit sau mândru de Ziua Națională? Cum să nu fii înnegurat când nici măcar amenințarea bolii și a morții nu mai reușește să adune românii într-o singură tabără, într-un singur gând al solidarității salvatoare?
Ce putem face? Multe, începând cu promovarea temeinică a limbii române ca obligație morală a fiecăruia dintre noi. Și mai putem face efortul, etapă cu etapă, scrutin după scrutin, de a curăța mizeria din fruntea țării.
Mai sunt câteva zile și sunt alegeri parlamentare, în 6 decembrie 2020. Oameni buni, mergeți la vot și încercați să opriți asaltul falșilor patrioți, asaltul analfabeților și neputincioșilor, asaltul urii și minciunii. Cea mai profundă dovadă de patriotism, acum, este votul pentru o Românie condusă de oameni întregi, o Românie care să unească. Altfel, degeaba fluturăm steagul tricolor și sufletul românesc ca pe moșteniri care ni se cuvin: nu le merităm.
