Pensiile speciale, diferența cea mai stridentă dintre ”Unter și Über” români

”Untermensch” (suboameni – din germană) și ” Übermench” (supraoameni – din germană) sunt mărci infame ale propagandei naziste prin care autoritățile Celui de-al Treilea Reich împărțea societatea în ”super” și ”sub„ cetățeni. Era o discriminare oficială făcută chiar de statul german nazist pe criterii devenite clasice cum ar fi rasa, naționalitatea, orientarea sexuală, sau gradul de handicap. Există însă un criteriu de discriminare la care nici măcar naziștii nu s-au gândit; criteriul profesional. Iar modul cel mai flagrant de manifestare al lui în România de azi este ecartul necinstit dintre pensiile speciale și pensiile simplilor cetățeni. Fiecare dintre noi înțelege că unele meserii incumbă calificări și aptitudini speciale pentru a fi practicate și deci trebuie plătite mai bine. Este la fel de normal și uman ca salariații să se retragă din activitate mai repede, acolo unde meseria produce o uzură fizică sau psihică mai mare. Este însă o totală nedreptate ca o parte din români să plătească pentru ca alți români să își umfle pensiile necuvenit după retragerea din activitate. Această nedreptate poartă la noi numele de ”pensie specială”.

De ce este nedreptate

Explicația nu este complicată. Fiecare pensionar este plătit dintr-un buget pe care tot el l-a adunat de-a lungul vieții active. Cum? Plătind cotă din salariul său ca și contribuție la fondul de  asigurări  sociale. După 35 de ani de cotizare la fondul de pensie și împlinirea limitei de vârstă (65 de ani), principiul ”contributivității” nu îi permite pensionarului român să primească mai mult decât i se cuvine, proporțional cu suma cu care a contribuit el la fondul de pensii. Singurii care primesc mai mulți bani decât au contribuit sunt românii din clasa privilegiată a celor cu pensii speciale. Legislația și terminologia aferentă, cu fereală, nu include termenul ”pensie specială”. Ea se numește oficial ”pensie de serviciu”, sau ”indemnizație pentru limită de vârstă”, iar neoficial ”pensie nesimțită”.

De serviciu, pentru limită de vârstă sau nesimțite, pensiile despre care vorbim sunt totuși cu adevărat speciale. Se evidențiază prima oară prin modul în care se calculează baza lor de calcul. Beneficiarii sunt răsfățați pentru că sunt luate în considerare, ca regulă, ultima perioadă de activitate. Aceasta coincide cu cele mai mari venituri, pentru că, în acești ultimi ani de muncă, salariile ajung la cel mai înalt nivel pe baza funcțiilor și a vechimii. O pensie specială se evidențiază totodată prin generozitatea procentului oferit din baza de calcul, adică 80 la sută sau 85 la sută din veniturile obținute în perioadele cele mai prospere. Un alt avantaj este că pensia specială vine mai repede pentru că legislația permite exitul la o vechime mai mică, decât la pensiile bazate pe contributivitate, adică 25 față de 35 de ani.

Însă culmea nedreptății la pensiile de serviciu, alias pensii speciale, este că ele nu se bazează pe principiul contributivității. Diferența dintre ce s-a contribuit și valoarea pensiei speciale se suportă din bugetul de stat, adică din banii plătiți de români prin taxe și impozite. Rezultatul este că pensiile speciale sunt mult mai mari decât cele pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale. Nedreptatea maximă este că ele sunt plătite chiar din banii celor cu pensii mai mici.

Scurtă istorie a legilor speciale

În România, primesc pensii speciale judecătorii, procurorii, militarii, polițiștii, jandarmii, angajații Curții de Conturi. Mai nou, primesc și parlamentarii și primarii.

Militari. În cazul pensiilor militare de stat, acestea au fost amorsate printr-o lege din 2015, inițiată de Gabriel Oprea, vicepremier în Guvernul Ponta la acea vreme. Legea stabilea ca bază de calcul pentru pensiile militare de stat media soldelor sau salariilor medii brute realizate în șase luni consecutive din ultimii cinci ani de activitate. Pentru cei care au 25 de ani de vechime, pensia ”de serviciu”  (specială) se calculează la 65% din baza de calcul. Pentru fiecare an de vechime în plus se adaugă la pensie unu la sută. Există un articol de lege care creează posibilitatea ca pensia să crească de la 65 la 85 la sută din baza de calcul (grad de invaliditate dobândit în exercitarea meseriei).

Magistrați. Au obținut legea de la Guvernul Năstase în 2004. Pensia se calculează la 80 la sută din ultimul salariu cu tot cu sporuri. Parlamentul, în 2017, a modificat Legile Justiției, una din modificări fiind acordarea judecătorilor și procurorilor dreptul de a ieși la pensie după 20 de ani de magistratură, fără atingerea vârstei de pensionare de 60 de ani. Măsura a fost însă prorogată până acum din cauza riscului deficitului de personal care ar rezulta ca urmare a valului de pensionări din sistem.

Grefierii și criminaliștii. Au pensii speciale din 2015, 80 la sută din media venitului brut încasat cu un an înainte de pensionare, cu o vechime de minim 25 de ani în domeniu.

Diplomații. Printr-o  lege din 2015, diplomații cu o vechime de cel puțin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe se pot pensiona la cerere la vârsta de 60 de ani. Pensia lor se calculează la 80 la sută din salariul brut la care se adaugă indemnizațiile și sporurile din ultima lună de activitate.

Curtea de conturi. Experții auditori au fost incluși în casta privilegiaților în anul electoral 2016. Primesc 80 la sută din ultimul salariu, incluzând sporurile, cu o vechime necesară de 14 ani.

Aviatorii civili. Legea este din 2007, a fost modificată în 2017,  și prevede o pensie de 80 la sută din veniturile brute plus sporuri, din anul precedent pensionării.

Parlamentarii și funcționarii de la Parlament. Legea a fost adoptată în anul 2015, tot pe vremea Guvernului Ponta. Ea stabilește în cazul parlamentarilor că pensia, denumită ”indemnizație pentru limită de vârstă”, se acordă în limita a trei mandate și se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat cu 0,55 la sută din indemnizația brută lunară aflată în plată.

Primari, consilierii județeni, locali sau comunali. Potrivit actului normativ, publicat de Ministerul Dezvoltării în timpul Guvernului Dăncilă, toate persoanele care, ulterior anului 1992, au deținut cel puțin un mandat în funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al Consiliilor județene au drept la o indemnizație lunară, calculată la nivelul a 0,4% din venitul lunar înmulțit cu numărul de luni de mandat, dar nu mai mult de 144 de luni (12 ani).

Pensiile speciale în cifre

Cheltuielile cu pensiile speciale sunt de aproximativ 9 miliarde de lei (cca. 2 miliarde de euro) pe an. Circa 8 miliarde de lei din acești bani sunt absorbiți de pensiile speciale militare. În România sunt în jur de 185.000 de persoane care primesc pensii speciale. Dintre acestea, peste 9.000 sunt civili (foști parlamentari, magistrați, grefieri şi personal auxiliar din instanțe şi parchete, foști piloți ai Aviației Civile, foști diplomați şi foști angajați ai Curții de Conturi), aproximativ 75.000 sunt militari, iar restul de o sută de mii – polițiștii şi angajați din alte structuri.

Pensia medie la MApN – 3.800 lei, MAI – 4.700 lei, magistratură – 18.180 lei, foști angajați în instanțe judecătorești și parchete – 4233 lei, personal aeronautic – 10.875 lei, auditori Curtea de Conturi – 7747 lei, foști parlamentari – 4451 de lei, foști diplomați – 5531 lei.

Pensia medie a românilor ”simpli cetățeni”, acordată potrivit principiului contributivității,  a fost la nivelul anului 2019 de 1187 lei.

Pensia specială, doar un fel de taxă de protecție

Cei care promovează și apără pensiile speciale invocă de regulă importanța muncii celor care le primesc și tradiția. De exemplu, se spune, pensiile militare au fost acordate în România încă de pe vremea lui Cuza. Așa este numai că pe atunci pensia specială constituia o recompensă pentru cei care deveneau infirmi în luptă, iar dacă mureau în exercitarea funcțiunii aceasta se transmitea familiei.

Nu există nici o rațiune logică sau morală ca să obligi milioane de români să plătească pensie specială reprezentanților unor instituții cheie ale statului. Dacă statul consideră că rolul și munca acestor oameni merită recompensată mai mult, calea corectă de a face asta nu este pensia specială plătită din banii celor cu pensii mici. Pentru că, nu este corect să primești la bătrânețe mai mult decât ți se cuvine.

Este imposibil de crezut că pensiile speciale au de a face cu recunoașterea unor merite profesionale deosebite, sau a unor activități de prestigiu în slujba statului român.  Dacă ar fi așa, primii români care ar fi trebuit să primească pensii speciale de mii de lei sunt veteranii de război. Câți veterani de război români au primit, primesc, sau vor primi, pensii speciale în România? Mulțimea vidă! Prin urmare, nu e greșit dacă ne gândim la pensia specială ca la un fel de taxă de protecție pe care, pe spatele amărăștenilor, autoritățile o plătesc instituțiilor cheie în menținerea puterii. Adică, este diferența rușinoasă dintre statutul de sub-români și cel de supra-români, dubla-măsură prin care statul român își tratează cetățenii.

 

Paul Munteanu

SURSE: Institutul Național de Statistică, economica.net., Casa Națională de Pensii