Pericolul din iarbă: o treime dintre hunedorenii testați, depistați cu boala Lyme

“Am ieșit o zi în week-end la iarbă verde duminică, că a fost frumos afară, iar a doua zi am descoperit două căpușe pe cățelul nostru”, spune Lavinia. Câteva zeci de cazuri de borelioză Lyme au fost depistate la oameni, în ultimii ani, în judeţul Hunedoara, iar medicii ne reamintesc că “boala cu o mie de feţe” poate duce chiar la paralizii, aşa că ar trebui să intervenim în regim de urgenţă, în cazul înţepăturilor. Asta mai ales în condiţiile în care testele arată că mai bine o treime până la aproape o jumătate dintre hunedorenii cărora li se recoltează analize pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei spirochetului care produce boala Lyme sunt, într-adevăr, infectaţi. În 2012, spitalele din judeţul Hunedoara au făcut 63 de teste pentru depistarea boreliozei Lyme, iar 25 de probe au fost confirmate, în 2013 au fost recoltate 42 de probe, iar dintre acestea, 15 au fost confirmate, iar în 2014, din 56 de probe au fost confirmate 20. Anul trecut în județul Hunedoara au fost recoltate probe de la 99 de persoane în cazul cărora medicii au suspicionat borelioza Lyme, iar dintre acestea 53 au fost confirmate. Anul acesta, din 16 probe au fost confirmate 6. Asta înseamnă că mai bine de o treime dintre hunedorenii care sunt suspicionaţi de medici sau se bănuiesc singuri a fi infectaţi şi ajung la medic, sunt, într-adevăr, purtătorii periculosului spirochet, care poate produce encefalita de căpuşe.

Căpușa: poate trăi 1 an și 7 luni fără hrană

Căpuşele fac parte din familia acarienilor. Ele parazitează nu doar câinii şi pisicile, ci şi reptilele, păsările, dar şi alte mamifere. Sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge, însă modul lor de hrănire este intermitent. Biologii spun că o căpuşă, a cărei durată de viaţă poate fi de aproximativ trei ani, poate trăi un an şi şapte luni fără să „guste” nicio picătură de sânge. Din nefericire, o singură înţepătură de căpuşă poate determina iritaţii ale pielii, unele specii pot provoca paralizii, iar altele sunt purtătoare ale bolii Lyme. În lume exis­tă aproape 900 de specii diferite de căpuşe, printre care argasidele (căpuşele moi) şi ixodidele (căuşele tari). Din cele aproape 900 de specii de căpuşe care trăiesc pe glob doar 27 pot fi întâlnite şi în România. Cu toate acestea, riscul de infectare şi îmbolnăvire, rămâne la fel de mare. În ţara noastră singurul loc unde ne putem consi­dera feriţi de căpuşe este zona montană, cu o altitudine de peste 1.200 de metri, deoarece căpușele nu suportă temperaturile scăzute. De aceea, nu vom întâlni niciodată căpușe iarna. De asemenea, căpușele sunt afectate de secetă. În perioadele ploioase, însă, căpușele proliferează.

Bibilica ține departe căpușele

Aceste insecte fără cap, dar cu o “trompă” sub formă de ferăstrău, sunt, de fapt, cei mai mari acarieni: ele pot ajunge la o lungime de 3 centimetri. Pe parcursul celor trei ani de viaţă, timp în care parcurg fazele de nimfă, larvă şi adult, căpuşele se hrănesc mai puţin de o săptămână pe parcursul fiecărui an. Când sunt mici, ele sunt luate de vânt şi purtate de colo, colo, până nimeresc pe trupul unei gazde din care se vor înfrupta cu sânge. Căpuşele proliferează mai ales atunci când au parte de căldură şi umiditate. Iernile reci, cu temperaturi sub -20 de grade le ucid, la fel şi seceta. Anul acesta, însă, după iarna blândă pe care am parcurs-o și după ploile abundente din ultima vreme, terenurile înierbate sunt pline de acarienii minuscule, la început, care ne infestează animalele de casă, dar le putem găsi înfipte şi în propria noastră piele. Dacă staţi la curte, ar fi bine să ştiţi că bibilica este mare amatoare de căpuşe: o singură bibilică poate curăța, într-un singur an, aproape un hectar infestat cu insectele periculoase. De asemenea, biologii ne spun că şi viespile se numără printre duşmanii naturali ai căpu­şelor: anumite specii de viespi îşi depun ouăle în trupul căpuşelor, iar larvele de viespe îşi mănâncă gazda, dinspre interior.

Ciocul-ferăstrău ține căpușa atașată de piele

Căpuşele îşi depun ouăle pe suprafaţa pământului sau pe „burta” lor. Cînd sunt foarte mici, ele sunt purtate de vânt, asemenea prafului sau frunzelor, până acolo unde căpușa întâlnește o gazdă cu sângele căreia se poate hrăni. În România, bolile transmise de căpuşe sunt menţionate încă de la sfârşitul anilor 1.800. Au fost raportate cazuri de infecţie cu virusul encefalitei de căpuşă, febră butunoasă, borelioză Lyme, dar şi virusul febrei hemoragice sau tularemie. Din cele 27 specii de căpuşe care parazitează reptilele, păsările şi mamiferele, 13 pot fi găsite pe vite, iar oile sunt cele mai afectate, fiind şi cele mai frecvente gazde. Omul, pe de altă parte, este parazitat de patru specii de căpuşe. Pentru că are un „cioc-ferăstrău” asemănător cu un cârlig de pescuit, căpuşa este dificil de scos, odată ce a perforat pielea. Dacă doriţi să aveţi acasă un dispozitiv special pentru scos căpuşele, pe care îl puteţi folosi şi pentru pisicile sau câinii dumneavoastră, aţi putea întreba la farmacii, chiar şi la cele vete­rinare. Asta deoarece încă din 1994 un medic veterinar francez a inventat un dispozitiv de scos căpuşe cu uşurinţă şi în siguranţă.

Cum ținem la distanță căpușele

Odată cu încălzirea vremii, atunci când fiecare dintre noi își dorește să petreacă mai mult timp în mijlocul naturii, fie în propria grădină, fie la ieșiri la un picnic sau la un grătar, ori în drumeții montane, ne putem confrunta cu efectele neplăcute şi uneori grave ale înțepăturilor/ mușcăturilor de căpușă. Astfel, este recomandată evitarea, pe cât posibil, a zonelor infestate cu căpuşe. Dacă, totuşi, ieşim în parc sau în spaţii deschise, este bine să purtăm haine de culoare deschise care să protejeze braţele şi picioarele. Culoarea deschisă ajută, prin contrast, la identificarea uşoară a căpuşelor. Se recomandă, de asemenea, purtarea pantalonilor lungi, tricouri, bluze sau cămăşi cu mâneci lungi şi este indicat ca încălţămintea să nu fie prevăzută cu decupaje. De asemenea, medicii ne recomandă aplicarea repetată a unui spray repelent pentru insecte (cu dietiltoluamidă) pe pielea expusă (mâini, braţe, antebraţe, ceafă) sau a unui insecticid (cu permetrin) pe pantaloni, manşete, ciorapi şi pe mâneci. În cazul unei activităţi lucrative sau recreative într-o zonă cu risc (cu animale care pot fi parazitate de căpuşe, cum sun toile, de pildă, cu arbuşti şi vegetaţie bogată), medicii ne recomandă examinarea la câteva ore a întregii suprafeţe a corpului, fără a neglija zonele cu păr, pentru a observa căpuşe ataşate de piele. Căpuşele se pot ataşa şi fixa oriunde pentru a se hrăni cu sânge, fără a provoca întotdeauna disconfort sesizabil, în momentul ataşării de piele sau în timpul hrănirii.

Scoateţi căpuşa imediat!

Pentru îndepărtarea căpuşelor este recomanda să mergem la un cabinet medical. Căpuşele trebuie scoase fără întârziere, evitând strivirea acestora. Asta deoarece pentru a dezvolta boala Lyme trebuie să fi fost înţepaţi de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore, timpul necesar migrării bacteriilor din intestinul căpuşei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind introduse, odata cu saliva, la locul înţepăturii. Astfel, o căpuşă îndepărtată imediat după înţepătură scade substanţial riscul de a dezvolta boala! De regulă căpuşele sunt foarte mici, fiind în stadiul de larvă sau de nimfă. Ele se scot trăgând uşor cu o pensetă aplicată cât mai aproape de piele, astfel încât să se evite rămânerea de părţi ale aparatului bucal al căpuşei în piele. Dacă nu aveți la îndemână o pensetă care să permită extragerea căpușei fără strivirea acesteia, puteți încerca să o îndepărtați folosind un laț din ață aplicat chiar în zona unde căpușa s-a fixat pe piele cu ajutorul aparatului bucal. În acest fel veți limita introducerea bacteriilor căpușei în piele. Când se îndepărtează căpuşele, mâinile trebuie protejate cu mănuşi, ori cu părţi din îmbrăcăminte, cu o pânză sau tifon. De asemenea, spălaţi imediat zona afectată după extragerea căpuşei cu apă şi săpun şi dezinfectaţi zona cu alcool sanitar (spirt). Se poate aplica şi un unguent cu antibiotic cu spectru larg. În cazul apariţiei unei pete sau induraţii de culoare roşie de peste 5 centimetri diametru, care se extinde în inele concentrice, cu stare de rău, dureri musculare, febră, dureri de cap, senzaţie de ceafă şi gât înţepenit, dureri la nivelul articulaţiilor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului, pentru că s-ar putea să aveţi boala Lyme.

Animalele, gazde de hrănire

Encefalita de căpușe, cunoscută şi sub denumirea de borelioză, cauzată de spirochetul Borrelia burgdorferi, care are mai multe serotipuri. Infecţia apare prin înţepătura căpuşelor infectate, adulte sau nimfe, din genul Ixodes. Principalele gazde ale spirochetului Borrelia burdogferi sunt rozătoarele mici, omul fiind gazdă accidentală. Specialiștii spun că animalele mari sunt şi ele gazde de hrănire a căpuşelor, dar nu joacă rol în menţinerea virusului. Transmiterea lui se face pe cale cutanată, prin muşcătura de căpuşă infectată, pe cale digestivă prin consum de lapte şi produse lactate neprelucrate termic provenite de la animale parazitate de căpuşe infectate ori pe cale respiratorie sau digestivă, prin inhalarea sau ingestia accidentală a prafului cu dejectele sau resturile uscate ale căpuşelor infectate. Transmiterea infecţiei de la omul infectat la noi gazde sau transmiterea interumană este neobişnuită, dar poate fi posibilă transmiterea de la mamă la făt. Cele mai multe infecţii la oameni apar prin înţepătura nimfelor. Multe specii de mamifere pot fi infectate, iar cerbii şi oile reprezintă un rezervor de infecţie important. Dacă aţi descoperit căpuşe pe îmbrăcăminte dezinfectaţi, înmuiaţi, spălaţi şi uscaţi rufele cu mare atenţie.

Insecte mici, pericol mare!

Medicul Cecilia Birău, reprezentanta Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Hunedoara recomandă, pentru prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăviri cauzate de insecte, pe lângă cele enumerate mai sus desecarea bălţilor de apă din jurul gospodăriilor, dar și îndepărtarea recipientelor de apă stătută și a gunoiului menajer. “Leziunile precoce au forma unui inel extins, frecvent cu o zonă centrală clară. Febra, frisoanele, mialgia şi cefaleea sunt simptome obişnuite. Poate urma şi afectarea meningelui. Afectarea sistemului nervos central şi alte complicaţii pot să apară după câteva săptămâni sau luni de la debutul bolii. Artrita se poate dezvolta în 2 ani de la debut”, explică medical Cecilia Birău. Există focare de borelioză în zonele forestiere din Asia, Nord-Vestul, Centrul şi Estul Europei şi în SUA. Potrivit reprezentanților Direcției de Sănătate Publică a județului Hunedoara boala Lyme este o afecțiune bacteriană produsă de spirocheta Borrelia burgdorferi, de unde si denumirea sinonima de borelioza Lyme. Numele propriu Lyme vine de la denumirea orășelului american în care au fost depistate în anii ’70 primele cazuri. Boala este produsă de înțepătura unei căpușe infectate cu bacteria Borrelia. Este cea mai frecventă afecțiune transmisă prin înțepătura de insect, atât în Europa, cât și în Statele Unite. Cele mai multe cazuri apar primăvara târziă și vara, când activitatea în aer liber este prelungită.

Cum recunoaștem simptomele

Semnul distinctiv al bolii Lyme este reprezentat de pata roșie circulara în formă de țintă, cu un cerc interior alb. Pentru că este posibil ca aceasta să dispară la 2-3 zile de la mușcătură, este recomandat să fie fotografiată imediat după identificare. Aceasta imagine, împreună cu un set de analize specific, ajută medicul specialist să stabilească corect diagnosticul. Alte simptome ale bolii sunt: transpirațiile puternice, febra, dureri musculare (ca după o gripă), dureri de cap (ca după o gripă), stare de slăbiciune, oboseală marcată, tulburări de somn, tulburări de vedere (privire încețoșată, dublă, chiar disparitia câmpului vizual), dureri articulare (când boala Lyme a ajuns în stadiul 2 – faza deja cronică, având o vechime de peste șase luni de la debut, dureri și/sau usturimi în mușchi.

Ciobanii sibieni, cei mai expuși din țară

În stadiul III al bolii pot apărea tulburări cardiace și neurologice, amorțeli ale minilor, picioarelor și capului, furnicături, urzicături, tulburări de înghițire, urinare (senzația imperioasă de a urina), paralizii ale feței sau membrelor, dar și tulburări psihiatrice (depresie, anxietate, atacuri de panică sau tulburări emoționale care mimează bipolaritatea). Potrivit datelor furnizate de Direcția de Sănătate Publică Hunedoara incidențe mari s-a înregistrat în judeţul Sibiu (49,5%000), Botoşani (24,3%000) şi Alba (19,4%000).  Majoritatea cazurilor (74%) s-au aflat în stadiul I incipient, 14% în stadiul al doilea, iar 9% în faza a treia, de cronicizare. Din fericire, nu a fost înregistrat niciun deces, însă medicii avertizează că pentru borelioză, nu există profilaxie specifică.

ADA BERARU