RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ (1). Anul 2025 în 30 de minute de lectură

Din rubrica noastră săptămânală ”Retrospectiva romanțată”, am spicuit cronologic pentru dumneavoastră, evenimentele importante care au marcat intern și internațional anul 2025. Am încercat să conturăm prin selecția făcută tendințele fără precedent care au început să schimbe fața lumii. Împărțită în două părți, Retrospectiva Romanțată a anului 2025 conturează contextul politic isterizat cu miza schimbării sistemului socio-politic din România, jocurile dubioase ale Curții Constituționale a României, schimbarea la față a Americii sub regimul Trump, tragedia ucraineană, precum și evenimentele care au făcut agenda zilei la un moment dat.

Vă dorim lectură plăcută! LA MULȚI ANI!

IANUARIE 2025

Fără precedent! America va fi condusă de un condamnat penal, Trump Donald.

E totuși puternică Justiția americană. Donald Trump și-a aflat, vineri, pedeapsa în procesul penal judecat la New York privind plăți ilegale către fosta vedetă porno Stormy Daniels, cu care ar fi întreținut relații intime în trecut. Protejat de funcția pe care o va ocupa în 20 ianuarie, președintele ales al SUA Donald Trump (78 de ani) nu va merge la închisoare și nici nu va plăti vreo amendă pentru condamnarea sa penală. Judecătorul nu a putut să facă mai mult. Dar a făcut suficient! O sentință ca cea primită de Donald Trump („unconditional discharge”) este o hotărâre definitivă de condamnare. Mai exact, instanța constată că a fost comisă o infracțiune din punct de vedere tehnic (se dă condamnare penală), dar că orice pedeapsă a inculpatului ar fi nepotrivită și cauza este închisă. Prin urmare, președintele ales al americanilor are de vineri cazier. Donald Trump este un condamnat penal. Deși nu îi afectează cariera politică în nici un fel, pronunțarea sentinței înseamnă totuși o premieră rușinoasă pentru America, care va avea primul președinte care va prelua funcția cu o condamnare penală înscrisă în dosarul său oficial.  La 30 mai, după un proces de şase săptămâni, în plină campanie electorală şi într-o atmosferă electrizantă, Donald Trump a devenit primul fost preşedinte al SUA (2017-2021) condamnat pentru infracţiuni penale. Doisprezece juraţi l-au găsit vinovat pentru 34 de infracţiuni de fals contabil pentru a ascunde de alegători plata a 130.000 de dolari către starul porno Stormy Daniels. El a plătit-o pentru a evita un scandal sexual chiar la sfârşitul primei sale campanii, în 2016, care s-a încheiat cu o victorie împotriva lui Hillary Clinton.

 

Premierul face show pe Tik-Tok.

Inspirat cumva din succesul nebun al domnului Georgescu, premierul României, dl Ciolacu a început o campanie de promovare pe rețeaua Tik-Tok. Nu seamănă cu cea a dlui Georgescu plină de teorii fantastice,  bățoșenie patriotardă și misticism bezmetic. Domnul Ciolacu se prezintă ca un politician ”soft”, patriot fără fanatism și iubitor de mici plăceri ale vieții, ca orișicare. Adică, domnul Ciolacu reia tema candidatului Ciolacu aceea că este un bărbat normal, cu nevoi normale, vorba cântecului. După ce și-a încercat norocul cu diverse provocări, Ciolacu a ajuns să răspundă uneia inedite, legată de preferințele culinare și să facă un top al celor mai îndrăgite preparate din meniul său. După cum era de așteptat, pe locul întâi în topul preferințelor sale culinare, premierul a pus mămăliga. Asta nu explodează, decât rar.  Urmată de ciorba de burtă, micii mustoși și, previzibil, sarmalele. Față de campania cu iz de condamnare la moarte a dlui Georgescu, care îngrozește, cea a domnului Ciolacu e ușor de digerat, pigmentată cu un umor căutat. Ce este greu de spus momentan este dacă popularitatea pe care o caută premierul cu această campanie îi vor aduce voturi, sau doar hohote de râs.

 

Glob de Aur pentru un actor român.

Actorul de origine română Sebastian Stan (foto) a obținut premiul Globul de Aur pentru cel mai bun rol masculin în cadrul ceremoniei de premiere din acest an. Lista câștigătorilor include și nume precum Jodie Foster, Collin Farrell și Demi Moore, iar premiile pentru cele mai bune filme ale anului au ajuns la „The Brutalist” și „Emilia Perez”. Actorul de origine română Sebastian Stan a obţinut prima sa victorie la Globurile de Aur pentru „A Different Man”. În film, Stan joacă rolul unui bărbat cu neurofibromatoză. În discursul său de acceptare, Stan a încurajat acceptarea şi susţinerea rolurilor incluzive. „Ignoranţa şi disconfortul nostru cu privire la handicap şi desfigurare trebuie să înceteze acum”, a spus el. Sebastian Stan și-a încheiat discursul spunând: „România, te iubesc!”.

 

Coaliția l-a ales pe Antonescu! Îl vor alege și românii?

Consiliul Național PSD a decis. Crin Antonescu va fi candidatul pe care partidul îl va susține la alegerile prezidențiale din luna mai. Este de așteptat ca aceeași opțiune să o aibă și PNL și la fel UDMR. Cine este Crin Antonescu? Dacă veți căuta ceva glorios în trecutul său politic nu veți găsi. Crin Antonescu este candidatul păcălit de Ponta că va ajunge președintele României în puciul de catifea pe care USL Unu l-a orchestrat împotriva președintelui Băsescu cu ani în urmă. Domnul Crin Antonescu are reputația unui pierde vară carismatic care dă bine din gură pentru cei cărora apreciază demagogia elevată. Iată ce spunea acum 10 ani despre el scriitorul Andrei Pleșu. „Când îl văd pe domnul Crin Antonescu știu sigur că nu are în cap nimic, decât să ajungă președintele țării. Competențele sale juridice, economice, culturale, politice sunt cvasinule. Toată lumea admite că e un bun orator. Am auzit că în limbajul de azi se spune că ‘are cuvintele la el’. Pe vremea mea se spunea că ‘are papagal’. Da, asta e o înzestrare, dar e foarte ușor de răsturnat în demagogie și vorbărie goală. Există oameni care au înzestrarea să înșire cuvinte. E util, dar nu e deloc suficient. Dacă ce spui nu face sens cu adevărat, nu arată o viziune, o gândire de perspectivă și de detaliu asupra problemelor curente, papagalul nu e decât o formă de concert tenoral”, a declarat Pleșu. Greu de combătut analiza maestrului Pleșu, dată fiind forța lui recunoscută de extrospecție.  Crin Antonescu este un vechi. Vine dintr-o epocă politică care nu mai există. În ultimul deceniu de când dl Crin nu a mai avut activitate profesională, contextul politic și de comunicare s-au schimbat dramatic. Comunicarea dlui Crin Antonescu trece sticla pe TV, dar e total debilă pentru expunerea pe rețelele de socializare. Iar în 2025, pentru politicieni, prezența în social media a devenit obligatorie, pentru a rămâne relevanți și conectați cu cetățenii, care sunt din ce în ce mai puțin seduși de TV. Cum va fi promovat dl Antonescu? Pentru că există un clenci.  După ce Călin Georgescu a fost împins de ”entități statale și non-statale” pe locul 9 mondial la expunere pe Tik-Tok, orice tentativă de a copia metoda e destinată ratării pe moment. Deocamdată Georgescu a închis jocul electoral pe rețele. Și atunci? Chiar nu a putut găsi coaliția partidelor ”pro-UE și NATO” un candidat comun mai bun decât dl Antonescu? Mai bun s-ar fi găsit, dar nu comun! O serie de analiști politici au opinat că, privit din afară, pentru electoratul pro-european cel mai bun candidat al partidelor ”democratice” ar fi fost dl Ilie Bolojan. Șeful liberal ar fi avut șansa cea mai mare să spargă definitiv vrăjeala Georgescu și să repună cât de cât pe șinele eficienței și moralității activitatea partidelor clasice din România. Din păcate, această a doua posibilitate îl face periculos pentru coaliție care nu vrea să dea înapoi nici un milimetru de la aranjamentul imoral și manevrele penale care guvernează acum politica de stat în România pe toate direcțiile. Cu dl Antonescu președinte nu există pericolul unor surprize neplăcute pentru coaliție, în sensul în care fostul șef al liberalilor e de-al casei, versat și cunoscător al tuturor compromisurilor, manevrelor murdare și tainelor care fac din politica de pe Dâmbovița o îndeletnicire disprețuită de milioane de români. Prin urmare, românii au de ales în luna mai între aceasta și oferta Georgescu care, dacă citești printre rânduri, promite confiscarea corupției pentru ai lui,  bătaie, pușcărie sau glonț la cine se opune, zonă gri, sărăcie și canal. Desigur, în vremuri de pace, o candidatură ca a dlui Antonescu e lamentabilă. Însă în noua realitate în care oferta alternativă este o Românie cenușie, tristă, mistică și înapoiată, dl Antonescu este o opțiune de preferat. Și asta nu înseamnă că este doar o opțiune mai bună decât dl Călin Georgescu. Față de oroarea pe care o reprezintă acesta, dl Antonescu este o lumină! Dealtfel, ca orice candidat care nu e Călin Georgescu.

 

Statul român n-are noroc de tezaurul dacic.

Toată povestea asta cu brățările dacice e lipsită de noroc pentru statul român. Brățările dacice, de exemplu,  fac parte din tezaurele descoperite cu detectoare de metal și sustrase în perioada anilor 1990 – 2000 de braconieri, din incinta fostelor cetăți dacice de la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei. Au fost ulterior scoase din țară și unele vândute pe piața neagră a antichităților pentru sume de până la 500.000 de euro pentru un astfel de artefact. Până în 2011 au fost recuperate de statul român 13 brățări. Brățările recuperate au fost expuse la Muzeul Național de Istorie a României din București. În august 2015, zece membri ai unei grupări infracționale, trimiși în judecată pentru furtul și traficarea mai multor brățări dacice și a unor tezaure de monede antice în valoare de sute de mii de euro, au fost condamnați de magistrații Judecătoriei Deva. Acum, din nou, tezaurul dacic al României a devenit o chestiune de interes polițienesc. O cantitate uriașă de aur a fost furată în timpul unui jaf care a avut loc în zorii zilei de sâmbătă la Muzeul Drents din Assen, Olanda, acolo unde era expus Tezaurul Dacic al României. Coiful de aur de la Coțofenești (foto) și trei brățări dacice, valori inestimabile ale patrimoniului românesc, au fost furate. Dacă hoții vor putea valorifica obiectele de patrimoniu pe piața neagră, prețul lor este de ordinul sutelor de milioane de euro. Tranzacția este ilegală iar colecționarul riscă să piardă o avere,  obiectele și libertatea. Există însă pericolul ca hoții să topească obiectele cu valoare istorică și culturală inestimabile. Aurul obținut s-ar putea vinde pentru câteva zeci de mii de euro, dar pierderea ar fi colosală pentru patrimoniul României și al omenirii în general. Alături de anchetatorii olandezi, s-au alăturat în anchetă și autoritățile de la București. Utilizarea explozibilului pentru pătrunderea în muzeu a atras atenția asupra nivelului ridicat de planificare din partea infractorilor, care par să fi avut informații precise despre amplasarea pieselor valoroase. Potrivit autorităților olandeze, securitatea expoziției respecta standardele internaționale, dar spargerea a scos la iveală vulnerabilități neprevăzute. Întreaga operațiune care a dus la furtul obiectelor de patrimoniu a durat 2 minute. Deși promisiunea că ”se va face totul” pentru recuperarea patrimoniului, nimeni nu poate garanta că valoroasele obiecte istorice vor mai fi găsite vreodată. Pagubă totală pentru statul român.

 

FEBRUARIE 2025

NORDIS. Show nou pe corupție.

Un nou serial ”și corupții plâng” a avut primul episod luni. Se numește Nordis.  Poliţiştii Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, împreună cu procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală, au făcut luni 65 de percheziţii domiciliare, pe teritoriile României şi al Principatului Monaco (63 în municipiul Bucureşti şi în județele Ilfov, Constanţa, Galaţi, Giurgiu, Bistriţa-Năsăud şi Prahova). Cercetările vizează 40 de persoane fizice şi 32 de firme. Liderii grupului sunt acuzați de procurori că au delapidat 71 de milioane de euro din banii clienților Nordis. Numărul creditorilor persoane fizice și juridice înregistrați în procesul de insolvență al firmei-fanion a Grupului Nordis era în noiembrie 2024 de 1.200. De-a lungul săptămânii, evenimentele s-au precipitat intens. Notari au fost puși sub acuzare, șefii Nordis soții Laura Vicol și Vladimir Ciorbă (foto) au fost reținuți, după care au primit arest 30 de zile. Au fost date publicității, după scenariul cunoscut, înregistrări compromițătoare dintre cei anchetați. Amploarea escrocheriei e colosală. Practic, spun anchetatorii, Nordis a fost un fel de Caritas pe imobiliare. Evident, e de bun simț să te întrebi cum a fost posibil ca o asemenea țeapă să se propage ani de zile și nici o instituție a statului să nu se sesizeze ca să oprească în fașă înșelăciunea. Și dacă s-au sesizat, azi există doar suspiciunea de corupere pentru niște inspectori ANAF. Răspunsul indus de logică e unul singur: protecție înaltă. Vin imediat în schema logică călătoriile la Monaco cu jet-uri private ale premierului Ciolacu, ministrului Transporturilor, Grindeanu și ale deputatului Alfred Simonis, răsfățuri gustate în compania Laurei Vicios și a soțului acesteia, Vladimir Ciorbă. Dacă accepți invitația să te sui într-un avion de lux cu cineva care ulterior este demascat ca mare corupt și infractor ești în ”frăție” din oficiu. Documentele prezenate de premierul Ciolacu ca dovadă că și-a plătit drumul sunt apă de ploaie. În astfel de relații, ca regulă generală, corupătorul nu-i permite coruptului să cheltuie un leu din banii lui. Altfel care ar mai fi rostul? Că doar nu de dragul lui l-a plimbat Ciorbă pe Ciolacu la Monaco! După ce toată săptămâna s-a putut vedea parada cătușelor la televizor se va intra acum după tradiție pe culoarele întortocheate ale judecății. Pronosticul e rezervat. Nu știți? Faptele de corupție din dosarele Microsoft, Băneasa, Gala Bute s-au prescris?

 

SPONTAN! Halep a spus ”Adio, tenis!”.

A fost puțin surprinzător momentul anunțului. Parcă prea spontan și într-un moment oarecum nesolemn, după o înfrângere. Simona Halep a anunțat, marți, la Cluj că se retrage din tenis, după ce a  fost eliminată în primul tur la Transylvania Open. După meci, sportiva a surprins pe toată lumea anunțându-și retragerea din tenis într-un moment în care nimeni nu se aștepta la acest pas decisiv din partea campioanei.  „E un pic greu să vorbesc. Vreau să vă mulţumesc, acest teren e casa mea. În România mă simt cel mai bine aici, vă mulţumesc. Au fost meciuri pe care le-am câştigat, dar şi meciuri pierdute, iar energia voastră mi-a umplut mereu sufletul. Aici m-am simţit cel mai bine, e o emoţie aparte, vă mulţumesc. Am parte de mulţi prieteni care au venit să mă vadă astăzi, echipa, din punct de vedere sportiv sunt o persoană împlinită, ce am realizat în tenis, nici nu am visat, dar am muncit pentru asta. Tata, mama, fratele au fost mereu alături de mine, fără ei nu puteam realiza nimic. Vreau să le spun că îi iubesc şi le mulţumesc. A fost ultimul meu meci la Cluj. Cine ştie dacă mă voi mai întoarce, nu vreau să plâng. Sper să ne revedem de câte ori este posibil. Ca să fiu competitivă necesită mult mai mult şi în momentul ăsta nu se mai poate”, a spus marea noastră campioană. Ajunsă la 33 de ani și jumătate, Halep a constatat că organismul nu-i mai face față la cel mai înalt nivel, iar accidentările din ultima vreme au chinuit-o. Anunțul a făcut înconjurul mapamondului, mari campioni și antrenori din tenis au comentat decizia amintind realizările Simonei Halep de-a lungul carierei sale. Halep a atins prima poziție în clasamentul mondial WTA, în două rânduri, între 2017 și 2019. A ocupat această poziție timp de 64 de săptămâni, fiind din acest punct de vedere a zecea din istoria tenisului în clasamentul longevității ca lider al circuitului. Halep a încheiat anii 2017 și 2018 pe primul loc în lume în clasamentul WTA. Halep a câștigat turneele de Grand Slam de la Roland Garros (2018) și Wimbledon (2019), pierzând anterior alte trei finale: două la Roland Garros (2014, 2017) și una la Australian Open (2018). A disputat și finala Turneului Campioanelor (2014). De-a lungul carierei a câștigat 24 de titluri WTA la simplu și a disputat 18 finale, fiind cea mai titrată jucătoare de tenis din istoria României.

 

Schimbarea de la Cotroceni, un moment lipsit de orice emoție.  

Înlocuirea lui Klaus Iohannis cu Ilie Bolojan în fruntea statului a fost a fost un moment de un prozaic aproape desăvârșit. Nu s-a simțit emoție nici în rândul salariaților de la Cotroceni care au fost aduși în careu la plecarea lui Iohannis. Și dacă ar mai fi existat prin absurd, ceva brumă de emoție ea a fost pe loc lichidată de salutul sterp pe care l-a adresat mulțimii fostul președinte. Singura emoție s-a putut intui în ochii ca și plânși al președintelui care pleacă, trist că-și pierde generatorul de privilegii. Deși mai mic cu un cap decât Iohannis, Ilie Bolojan a impresionat printr-o atitudine bărbătească, rezervată și fermă, cu o expresie aspră a feței în momentul în care cei doi s-au despărțit. Dacă Iohannis a devenit liber de sarcini și bun de dus la golf după ce și-a ratat menirea ca președinte, Ilie Bolojan tocmai a primit cea mai grea responsabilitate pe care un șef al statului român a avut-o în ultimii 30 de ani. Nu numai că România se confruntă cu o criză politică și economică fără precedent, dar eșafodajul întregului mapamond se risipește, politica externă a țării devenind un joc al nisipurilor mișcătoare. Întreaga speranță de a reabilita cât de cât încrederea românilor în instituțiile democratice a fost pusă acum în sarcina președintelui interimar Bolojan. Misiune aproape imposibilă de îndeplinit în doar trei luni. Pentru că, deși suntem obișnuiți să vorbim despre instituții ”democratice” o parte din ele au suferit mutații care le fac toxice pentru statul de drept și domnia legii. Să nu vorbim decât de Justiție, în general, CCR,  parte din serviciile secrete. Nu mai departe decât faptul că deja organizatorii escrocheriei Nordis umblă liberi scăpați de arest la instanță. Ce poate să facă Ilie Bolojan în 90 de zile e puțin, dar e important. În primul rând, să arate românilor că dacă un om politic are calități de om de stat, e de cuvânt și priceput, atunci democrația e o binecuvântare pentru toată lumea. Pe urmă, să convingă românii că sub blazonul său de președinte, fie el și temporar, alegerile care urmează vor fi organizate și derulate fără nici cea mai mică suspiciune de fraudare sau manevre oculte. Atât! Pentru că, oricine ar fi la putere în acest moment, dacă românii vor dori să aibă un președinte pro-rus, anti-democratic, prigonitor de străini și cu mintea scufundată complet în teorii ale conspirației, nimeni nu-i va putea opri să-și transforme visul în coșmar pentru România.

 

America ”se împute” de la cap.

Știți genul acela de teatru al absurdului. Teatrul acela care depășește capacitățile noastre de înțelegere și ne aruncă în fața unor situații care ne lasă fără glas. Spectacolele acelea de la care ieși făcându-ți cruce. Aici suntem acum. După vizita președintelui Zelenski la Casa Albă nu mai avem nici o îndoială. Jucăm într-un teatru al absurdului, iar piesa abia a început. Donald Trump, președintele Americii, cea mai puternică democrație din lume, reușește în nici două luni de la preluarea mandatului să spurce cu grandoare suveranistă visul american. Îl transformă în coșmar! Ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval de la Casa Albă a fost un viol diplomatic comis de Trump și ”locotenentul” său JD Vence împotriva președintelui Ucrainei. Ticăloșia boss-ilor americani a fost evidentă, cum la fel de evidentă a fost stupiditatea care a făcut posibil ca instinctul lor de rackeți să fie etalat în prime-time în toată media mondială. Practic, de ce s-a enervat Trump? Că nu a primit gratis pământurile rare ale Ucrainei. Aflat într-o situație limită, hotărât să apere Ucraina sau să moară, președintele Zelenski a refuzat să semneze în lipsa garanțiilor de securitate americane pe care Trump a refuzat să le ofere. Iritați, Donald Trump și vicele Vence s-au aruncat asupra ucraineanului. L-au supus pe Zelenski unui bombardament de mizerii, au încercat să îl umilească,  să îl enerveze, să îl oblige să capituleze. Zelenski a rămas demn, combativ, atât cât se putea in asemenea împrejurări. Deși e cu spatele la zid, liderul ucrainean a refuzat ”târgul”-ul parșiv al lui Trump. Era o batjocoră pentru ucraineni.  Întâlnirea a eșuat lamentabil, Zelenski, tratat ca o slugă netrebnică și nerecunoscătoare, a fost practic dat afară din Casa Albă de președintele american. Dinamică întâlnirii de vineri a fost crunt dezamăgitoare pentru cine mai spera că totuși președintele american e un om drept și bun, latră dar nu mușcă. În realitate Trump nu i-a oferit lui Zelenski cu adevărat soluții pentru a pune capăt războiului de agresiune al Rusiei. Și ce este mai revoltător e că a făcut asta cu ostilitate, bădărănie și cereri nerezonabile, parcă dictate în cască de Vladimir Putin. Atitudinea lui Zelenski a fost demnă de un erou național. Americanii au fost puși la punct în casa lor albă de liderul curajos al unei țări însângerate și eroice, care le-a spus că n-a venit să joace cărți sau să-și etaleze costumele, și că Ucraina nu va fi îngenuncheată de Trump în două săptămâni cum n-a fost cucerită de Putin în trei zile. Trump și Vance au arătat că habar nu au cum să aducă pacea în Ucraina. Pot doar stârni stârni discordie prin insultele și minciunile lor. Boss-i nr. 1 și 2 ai SUA au arătat americanilor și lumii întregi caracterul lor hidos de mahalagii siniștri, loviți de ”jmechereală”, ignoranță, lipsa valorilor, cinism, lipsa de compasiune și decență. N-au obținut într-o lună de domnie agresivă nimic din ce se lăudau: nici pacea, nici mineralele Ucrainei, nici îngenuncherea Europei, nici anexarea Canadei sau Groenlandei. Ca în pilda cu peștele,  s-a văzut doar că Lumea Nouă, Tărâmul Făgăduinței, templul democrației, America se împute de la cap. Duhoarea se simte deja. Statele Unite au votat recent la Națiunile Unite împotriva Ucrainei, alături de Rusia şi Coreea de Nord şi împotriva aproape tuturor democrațiilor aliate. E doar o chestiune de timp! Curând toți vom simți duhoarea!

 

Lasconi, Antonescu, Nicușor? Cine încurcă pe cine? 

Elena Lasconi l-a criticat dur joi pe Nicușor Dan, afirmând că primarul general al Bucureștiului, care a declarat că va candida independent la alegerile prezidențiale din mai, se bazează „pe un sondaj din decembrie pe care doar el l-a văzut”. Șefa de la USR a mai spus că Nicușor Dan se crede un fel de salvator al neamului la fel ca Georgescu. Și pentru că nu a obținut susținerea partidelor pro-europene, ar fi bine ca el, Nicușor, să mai reflecteze dacă e bine să candideze. E o ironie a sorții cum s-a răsturnat contextul pentru candidata Elena Lasconi. Apariția pe firmament a lui Călin Georgescu a schimbat total jocul politic în România. Alegerile nu mai sunt o luptă între partide, ci o luptă între sisteme. Georgescu cu extremiștii AUR, SOS și POT manevrează fanatic pentru o Românie îndoctrinată, mistică, flămândă și înapoiată, la final și la extrem o țară de tip Coreea de Nord, cu toți opozanții morți sau închiși. PSD, PNL și UDMR sunt până acum adeptele unei Românii de tip sud-american cu corupție și disparități sociale grotești, dar atașate UE și NATO acolo unde interesele lor de clan nu sunt afectate. USR e un partid încă necopt care are însă cel mai pronunțat caracter progresist în sensul în care are disponibilitatea sinucigașă de a reforma România substanțial în consens cu normele occidentale. Această percepție a USR a făcut ca în turul întâi la prezidențiale candidata USR, Elena Lăsconi să bată candidații PSD și PNL în alegeri. Trebuie recunoscut acest merit al Elenei Lasconi.  A apărut însă imponderabila Georgescu care a schimbat total paradigma. Rezultatul alegerilor de anul trecut devoalează clar pentru toată lumea că va fi extrem greu să reduci efectul psihozei provocate pe Tik-Tok de candidatul tip ”Putin-macho”. La modul ideal, partidele care au în ofertă UE și NATO ar trebui să aibă un singur candidat ca să facă contrabalansul necesar. Nu se poate! Dincolo de falia politică macro dintre zona gri și zona UE-NATO, și în partea pro-occidentală există falii politice de netrecut. Așa că politica filo-europeană defilează deocamdată la București cu trei candidați. Pentru domnul Antonescu nu va fi ușor să facă performanță la alegerile din luna mai. O dată pentru că e un ”vechi”. Și a doua oară pentru că are în spate două partide trimise la plimbare de electorat anul trecut la prezidențiale. Fără să fie un politician cu experiență, fără să aibă anvergura unui om de stat marcant, după o serie de coțofăneli penibile,  dnei Lasconi nu i se poate totuși trânti în nas ușa spre o nouă candidatură, după ce a bătut întreg aliotmanul condus de Ciolacu și Ciucă. Dar nici candidatura lui Nicușor Dan nu poate fi trecută la și altele. La alegerile locale, primarul Bucureștiului a spulberat candidatura dnei Firea și întreaga mașină de vot a PSD aflată în spatele ei. Prin urmare, avem o problemă! Dacă domnului Georgescu i se permite să candideze, el sigur trece de turul I pentru că are fidelizat un electorat gata să riște tot, chiar să dea foc la țară, numai ca să-i vadă la sapă de lemn pe toți ”Nordiștii” și protectorii lor din politică. Cine din cei trei candidați pro-europeni l-ar putea bate pe Georgescu dacă ar ajunge în turul 2 e greu de spus? Întrebarea asta, pentru a evita un răspuns,  naște automat o altă întrebare: de ce nu s-a putut croi un drum spre Cotroceni pentru Ilie Bolojan? Se teme mai tare Coaliția de el, decât de Georgescu?

 

Boicotul prostiei și instigării la ură. Asta ne-ar trebui! 

Politicianul ultranaționalist Călin Georgescu i-a îndemnat pe români să nu meargă luni la supermarket și să aleagă „produsele românești” din piețe. Desigur, un astfel de îndemn se înscrie perfect în reflexul legionarist al domnului Georgescu. Proliferarea nazismului în România a cunoscut astfel de instigări, presa vremii (foto) lăsând nenumărate dovezi în acest sens. Domnul Georgescu, la fel ca legionarii din anii 30, instigă românii, în numele românismului, să boicoteze magazinele ”străinilor”. Atunci erau evreii, azi sunt nemții și francezii cu supermarket-urile lor. Mesajul, care nu conține nici o doză de adevăr, a fost că străinii se îmbogățesc pe spatele românilor și nu plătesc nici o taxă statului român. Adevărul este că firmele străine plătesc zeci de milioane de euro taxe statului român, își declară profiturile, au 70 la sută din produse procesate de fermieri autohtoni și, în plus, dau salarii la mii de angajați români. Ce fel de bun român ar dori să saboteze așa ceva? Unul care instigă la ură care să mobilizeze la vot în favoarea lui! Pentru domnul Georgescu, răspunsul românilor la instigarea sa a avut și rolul de măsurare electorală a popularității de care se bucură. La fel ca referendumul pe familie tradițională a lui Dragnea. Dar tot ca atunci și dl Georgescu a fost refuzat elegant de români. După 10 ani de foame în anii ’80, după alți 10 ani în care abia s-au săturat de bunătăți, să vii acum să le spui românilor să dea cu piciorul magazinului alimentar nu are cum să funcționeze. Cât de prost să fii ca politician să te legi de ”lingurica” poporului? Spre surprinderea fanilor domnului Georgescu, rețelele de socializare i-au pleznit inițiativa cu replici batjocoritoare sau pur și simplu de bun-simț în care boicotul a fost trimis la groapa de gunoi. Supermarket-urile au emis comunicate în care au arătat că în ciuda chemării la ”luptă” împotriva lor, acestea au avut luni o zi cu vânzări normale, românii ignorând inițiativa ”urâți supermarketul”. Și a mai fost o surpriză. Cei care au mers luni să cumpere produse din piață au constatat cu stupoare că acestea sunt mai scumpe decât cele de la supermarket. Păi, se poate, dle Georgescu? Chiar ne batem joc de neam și țărișoară?! Boicotul supermarket-urilor nu e bun. Ne-ar trebui un boicot al prostiei și răutății!

 

Moartea iluziilor. Azi America l-ar susține pe Hitler?

Dacă presupunem prin absurd că cineva ar fi căzut într-un somn liniștit în 1990 după căderea comunismului și a URSS și s-ar trezi astăzi ar avea un șoc. Șocul vieții lui. În doar 30 de ani nu a mai rămas nimic din entuziasmul și optimismul lumii dansând fericită pe ruinele Zidului Berlinului.  Atunci când toată lumea credea că s-a ajuns la ”sfârșitul istoriei”. Că, pentru totdeauna, de la Londra până la Prut,  democrația și prosperitatea Occidentului vor dăinui veșnic, iar imperiul întunericului de rit rusesc va fi democratizat și ținut la respect de NATO și SUA.  Nu a fost așa!  Nu au trecut decât 30 de ani de atunci, iar azi constatăm că s-a ajuns totuși la un sfârșit de istorie. Din păcate, a celei democratice, liberale și prospere la care au fost încurajate să creadă în 1990 chiar și țările Europei de Est, eliberate din lagărul sovietic. În 2025, nimic nu mai seamănă cu ce a fost. Democrația, drepturile omului și liberalismul scapă lumii libere printre degete.  Rusia face război de cotropire în Ucraina.  În toată Uniunea Europeană, încurajată de la Washington,  politica extremistă de învrăjbire prinde tot mai mari cote electorale. Lucru de neimaginat, America dă speranțe regimului Putin de la Moscova că există variante noi de reîmpărțire a lumii. Memoria colectivă este reîmprospătată continuu de un curent revizionist care prezintă rânjind vechi hărți cu împărțiri ale lumii. Prea multe seamănă deja cu atmosfera inflamabilă din ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de atunci, astăzi plăcile tectonice sunt diferit poziționate. Pe noua așezare doctrinară, astăzi America ar fi luat partea lui Hitler și Mussolini. Declarațiile vicepreședintelui american Vance din această săptămână se pot interconecta perfect ca viziune cu cele ale președintelui rus agresor. America, devenită și ea extremistă,  nu atacă cu drone și rachete Uniunea Europeană, dar complotează cu cei care vor să o distrugă din interior. E la fel de grav că s-a arătat  împăciuitoare cu Rusia putinistă care varsă sânge nevinovat în Ucraina chiar la porțile Europei. Ce vremuri vor veni s-a lămurit deja  la Conferința de Securitate de la Munchen din această săptămână. Chiar dacă unii mai speră că totuși nu e posibil, realitatea șocant de crudă este că Europa a rămas singură între coloșii ostili China, Rusia și America. Practic, la Munchen, SUA a anunțat că din formula de apărare militară a Europei termenul ”transatlantic” nu mai este de actualitate. America se retrage, iar Europa pe viitor trebuie să se descurce militar pe cont propriu. În plus, ca factor agravant, America de azi, nu mai vede în democrațiile liberale europene un model de urmat.  Vance și-a arătat sprijinul fățiș pe care actualul regim de la Washington îl acordă forțelor populiste și extremiste din Europa.  Sprijinul acordat de noua administrație de la Washington forțelor extremiste europene a devenit în mod evident politică de stat, după implicarea lui Elon Musk în susținerea extremei drepte din Germania, AFD. Bomboana de pe coliva fostului parteneriat America-Europa a fost și anunțul dialogului telefonic dintre Trump și Putin care a lăsat UE la stadiul de chibiț al negocierilor pentru instaurarea păcii în Ucraina. Surparea accelerată a tuturor reperelor de stabilitate mondială care contau, au surprins România cu pantalonii în vine. Majoritatea mută pro-europeană a românilor pune o cruce imensă pe umerii președintelui interimar Bolojan, perceput ca ultima șansă de a opri demolarea României democratice, libere și prospere. Sunt două crize suprapuse peste care România trebuie navigată în siguranță. Criza de securitate (SUA ne întoarce spatele) și criză bugetară (auto-provocată). Pe lângă acestea, există o criză de încredere generalizată în politicieni și instituțiile statului care umflă partidele extremiste.    Este evident pentru oricine că singura ancoră pentru o Românie democratică a rămas acum Uniunea Europeană. Ca să reușească o rămânere a României de partea mai bună a Istoriei, nu sunt suficiente cuvântul ținut, forța personalității și buna-credință a președintelui interimar Bolojan. Acesta are nevoie de un suport masiv din exterior și mai ales din interior la toate nivelurile, politic, administrativ și al serviciilor. Îl va primi? Din partea Bruxelles-ului nu sunt probleme. Analizând însă contextul intern, președintele interimar pare singur împotriva tuturor. Partidele extremiste, antidemocratice,  îl torpilează din motive electorale. Partidele ”pro-europene” și serviciile au rezerve pentru că se tem că Bolojan va anula câștigurile de până acum a marii corupții ”de partid și de stat” asupra Justiției și statului de drept. Președintele Bolojan are de dat prin urmare examenul vieții lui ca om politic. Coincidență sau nu, acesta e și examenul României pentru a rămâne o țară liberă, democratică și prosperă într-o Europă democratică, prosperă și liberă, care trebuie să lupte acum mai unită ca niciodată pentru a-și apăra aceste valori în fața marilor convulsii mondiale care se arată la orizont.

 

Nemții nu au votat extremismul.

Deși partidul extremist AfD a obținut un scor istoric de 20 la sută, nici campania furibundă a extremiștilor, nici susținerea isterică a locotenenților președintelui SUA, nu au fost în măsură să schimbe paradigma politică în Germania.  Nemții au votat majoritar împotriva extremismului. CDU/CSU a câștigat alegerile cu 28,5% din voturi (+4,4% față de 2021), Alternativa pentru Germania (AfD) a obținut 20% (+9,6%), devenind a doua forță politică a țării. Partidul Social-Democrat (SPD) a suferit o înfrângere semnificativă, coborând la 16,5% (-9,2%), iar Verzii au obținut 12% (-2,7%). Partidele mai mici, Stânga și FDP, au înregistrat scoruri de 9% (+4,1%) și respectiv 5% (-6,4%), în timp ce BSW a intrat în Bundestag cu 5% (+5,0%). Vestea bună este că în Bundestag (parlamentul german) se poate forma o majoritate cu partidele democratice. În plus, numele favoritului să preia funcția de cancelar, domnul Friederich Merz (foto),  dă speranțe. Friedrich Merz nici măcar nu a așteptat rezultatele finale ale alegerilor din Germania pentru a da ceea ce ar putea fi un verdict definitoriu pentru președintele american Donald Trump, trimițând în trecut alianța de 80 de ani a Europei cu Statele Unite. ”Administrației Trump nu-i pasă de Europa și se aliniază cu Rusia, a spus Merz. Continentul, a avertizat el, trebuie să-și întărească urgent apărarea și chiar să găsească un înlocuitor pentru NATO – în câteva luni. Comentariile lui Merz marchează un punct de cotitură istoric: ele dezvăluie cât de profund a zguduit Trump fundațiile politice ale Europei, care a depins de garanțiile de securitate americane din 1945. Merz s-a distanțat de politica Angelei Merkel în ceea ce privește imigrația, pledând pentru măsuri stricte la granițe. El susține intensificarea controalelor și respingerea migranților încă de la frontieră, precum și expulzarea celor care nu au drept de azil.  Cu o prezență puternică pe scena politică și un program orientat spre reforme economice și politici stricte de imigrație, Friedrich Merz se pregătește să conducă Germania într-o direcție diferită de cea a predecesorilor săi. Rămâne de văzut cum vor decurge negocierile și ce alianțe va reuși să formeze pentru a-și pune în aplicare viziunea asupra viitorului țării.

 

MARTIE  2025

Geția, DOAR unul din capetele balaurului.

Agresivitatea Rusiei, suflul ei amenințător odată pornit,  umflă venele sovietofililor români, ”speciali” de tot felul, cu epoleți sau togă, lideri români ai catacombelor istoriei pentru care victoria Revoluției de la  1989 a însemnat pierderea privilegiilor de care s-au bucurat în dictatură. Și nu există pentru ”speciali” un moment istoric mai propice ca să-și ia revanșa ca acum.  Pe lângă cei care se înrolează ca trădători din interes, ”specialii” sunt urmați de tot mai mulți  ”idioți utili”, care cred, prostește, că slujesc țara, atunci când se semnează adeziunea la cauza suveranistă, seduși de răutatea bățoasă și epoleții trădătorilor. Propagandele de tip bolșevic, legionar sau nazist care pun acum autoritățile democratice române în stare de alertă sunt o boală lungă netratată în România. O filieră a pornit în 1990, când a luat forma organizației Vatra Românească și a partidului PUNR, fiefuri de securiști, magistrați, ofițeri și subofițeri activi sau în retragere, foști milițieni cu funcții, politicieni extremiști cărora le lipseau crunt  privilegiile de dinainte de 1989. Pierduseră stima tâmpă a prostimii grăbită să-i servească și puterea de a induce teamă cetățeanul de rând.  După Revoluție, orice român mai isteț le putea arunca în față cu scârbă apelativul de ”securist”, sau ”ceaușist” și ei nu aveau ce-i face. Așa s-au transformat în conserve, pe măsură ce umbra amenințătoare a fostei URSS se destrăma. Considerate nepericuloase, rețelele de staliniști români, alături de alte tipuri de organizații de tip legionar, neo-nazist, nu au fost niciodată în atenția autorităților democratice, deși de la un an la altul, manifestările lor deveniseră tot mai ample atrăgând un număr tot mai mare de adepți nemulțumiți de prestația jalnică a partidelor democratice. Atacul Ucrainei de către Rusia, iar acum America, care întoarce armele împotriva democrației, au dat un nou imbold istoric mișcărilor subversive din toată lumea, inclusiv extremiștilor de la noi. După jumping-ul tik-tok care l-a urcat în top la alegeri pe dl Georgescu, autoritățile române nu mai au încotro. Trebuie să curețe mizeria, sau să se predea. Acesta este momentul în care a apărut dosarul ”Geția”. Tot ce s-a putut vedea la jurnalele de știri pare o parodie de mare haz, gen ”Nea Mărin miliardar”. Cum adică?! Un general răscopt de ”100 și” de ani, care abia vorbește, conduce din umbră cu mână de fier o rețea de trădători dubioși ”de neam și țară”!? Trădătorii, vorbesc ca și dl Georgescu, despre răsturnarea democrației, ocuparea instituțiilor publice și anihilarea partidelor politice. Și ca totul să pară și mai comic,  trădătorii se înregistrează cu mesaje publice pe rețele în care se detonează singuri spunând că  au cerut sprijinul rușilor ca să-i ajute să bage România în dictatură. Adică, niște “speciali” ai sistemului, ajunși la pensie de zeci de ani au decis să facă altă țară. În secret. Pe care s-o scoată la lumină cu ajutorul unor “suveraniști” bine spălați pe creier. Oamenii generalului cu centenarul bifat, sunt acuzați de procurori de trădare și grup infracțional organizat. DIICOT îi acuză pe aceștia că ar fi încercat să comită o lovitură de stat în România cu scopul de a schimba numele țării din România în Geția. Mai mult, aceștia plănuiau să schimbe Constituția României, să recupereze „teritoriile istorice răpite silnic de Ucraina”, dar și să „reia relațiile economice, culturale cu Rusia, China și Iran.  Ați văzut ierarhia rețelei de trădători? Numai bătrâni și moși!  Să mori de râs! În alte vremuri însă, nu și acum! Cel mai mare pericol ar fi să trecem în derizoriul afacerea Geția. Pentru că toată structura asta românească subversivă anchetată în 2025 e unul din produsele toxice amorsate de la Moscova în momentul cel mai potrivit pentru destabilizarea țării. În noile tendințe mondiale, cu Rusia și America, aliate împotriva democrațiilor liberale, o schemă de tip Comandamentul Vlad Țepeș devine o amenințare serioasă. Pare inofensivă, dar percepția asta e înșelătoare! Răsturnarea democrațiilor nu mai este o teorie a imposibilului! Devine o realitate împinsă cu toată forța de două mari puteri mondiale. Și dată fiind conjunctura, dosarul Geția este mai mult ca sigur doar unul din capetele balaurului românesc al restaurației. Nu știm până unde au ajuns încrengăturile hidrei suveraniste militarizate, la ce nivel și în câte instituții. Comandamentul securisto-militar care a pierdut puterea în 1989 simte că, acum sau niciodată, are posibilitatea să-și ia revanșa! Dar cel mai grav dintre toate mutațiile geopolitice care se întâmplă este că nu știm dacă există vreo șansă de salvare a democrațiilor europene și implicit a României, în actuala reașezare a lumii, sau războiul este deja pierdut sub presiunea ruso-americană și nu mai avem timp decât pentru a încasa lovitura de grație.

 

BEC. Candidatura lui Georgescu mitraliată cu contestații.

Românii se organizează pe rețelele sociale ca să blocheze candidatura suveranistului Georgescu. Pe platformele de socializare au apărut modele standardizate de petiții pe care cetățenii le completează și le trimit apoi prin e-mail către Biroul Electoral Central (BEC). Potrivit datelor făcute publice, de la momentul depunerii candidaturii lui Călin Georgescu și până sâmbătă după-amiaza, BEC a primit un număr semnificativ de contestații, depășind cifra de 1.200. Biroul Electoral Central a anunțat sâmbătă că va lua o decizie cu privire la înregistrarea candidaturii în termen de maximum 48 de ore de la depunerea acesteia. După pronunțarea BEC, Curtea Constituțională are la dispoziție 24 de ore pentru a se pronunța asupra contestațiilor, iar judecătorii Curții pot să se sesizeze și din oficiu. Călin Georgescu, fost candidat independent la alegerile prezidențiale din 2024, a fost vineri la sediul Biroului Electoral Central pentru a-și depune candidatura pentru alegerile din luna mai. El se află sub control judiciar într-un dosar penal în care este acuzat de instigare la infracțiuni împotriva ordinii constituționale. Ciudățenia vremurilor noastre este că un astfel de personaj poate candida și, cel mai înduioșător lucru, ar putea fi ales să fie președinte. E aproape sigur că, pe scara istorică a orânduirilor sociale, după democrație urmează inevitabil idiocrația. Ea începe cu ”comitetul moșilor” cu pronostic de finalizare în dictatură și sărăcie.

 

C.C.R., când ”Mumă”, când ”ciumă”.

Evenimentul politic al săptămânii a fost  eliminarea dlui Călin Georgescu din cursa electorală. ”Prin invalidarea candidaturii lui Georgescu, justiția din România a făcut încă un pas greșit în direcția corectă”. Propoziția dinainte surprinde, cu umor negru, exact contextul actual. N-am avut niciodată în scurta noastră istorie democratică postdecembristă candidaturi blocate de Curtea Constituțională a României (CCR), dar nici candidați fanatici legionari, credincioși putiniști, sau  obsedați de guvernări cu drept de viață și de moarte asupra supușilor. După ce cursa sa spre Cotroceni a fost oprită, dl Georgescu s-a evacuat scurt, așa cum a venit, producând prima și ultima vorbire cu sens către electorat din scurta sa aventură politică hibridă, ”votați cum vă dictează conștiința”. A fost o lovitură dată la temelia oportunismului politic deșănțat al șefului AUR, dl Simion, care după alegerile anulate din decembrie, a căpușat cu fanatism gloria electorală a dlui Simion. Pe calculul că Georgescu va fi tras pe dreapta de autorități, dl Simion, de un cinism crunt, a făcut tot ce este omenește posibil să pară continuatorul politic al Mesiei cu mercenari. A recunoscut singur manevra atunci când, după ce și-a depus candidatura la prezidențiale,  a declarat că strânsese deja ”la secret” semnături, în timp ce se tăvălea pe jos de admirație pentru cauza lui Georgescu și Călin. O fi fost dl Georgescu mai lunatic așa, dar susurul de șarpe al dlui Simion nu i-a scăpat. Dovada este că nu i-a lăsat moștenire electoratul. Chestiunea a făcut ca dl Simion să intre în trepidații și împreună cu extremista de la POT să vină la rampă cu o candidatură la înghesuială de tip doi pe loc, cu respect, ce-i drept,  pentru familia tradițională, o femeie, un bărbat. Greu de crezut însă că fără vraja veninoasă a dlui CG, duplexul Simion-Gavrilă ar putea lovi sus la alegeri. Și dacă așa stau lucrurile, jocul politic parșivuț al dlui Simion și țopăiala nefericită de final ca AUR să nu rămână fără candidat îl va consta clar funcția pe dl Simion. Dl Târziu ascute deja tacticos toporiștile cu care să-l jupuiască de funcție pe jupuitorul în public de judecători BEC. De ce Simion și Gavrilă merg mână în mână? Pentru că știind ce a făcut și ce a vorbit, dl Simion se teme că nu va fi lăsat să candideze. Va rămâne în cursă dna Gavrilă. De aici există o fractură logică. De ce ar trage AUR pentru POTinista Gavrilă la prezidențiale?  Între timp, dat fiind precedentul cu respingerea primei candidaturi a șefei de la SOS, dna Șoșoacă a primit de data asta la BEC a doua respingere de candidatură din viața ei politică. Bineînțeles, femeia a amenințat că-i sună pe Putin și Trump ca să se plângă. Numai că tocmai asta e problema. E ca și cum în 1942 l-ai fi sunat pe Hitler să te plângi că autoritățile române nu te lasă să omori evrei. Bravo BEC, bravo CCR! Însă înainte de a răsufla ușurați, românii de bună credință și cu capul pe umeri trebuie să știe că există un risc privitor la precedentele create. Există deja bănuiala rezonabilă că prima anularea a candidaturii dnei Șoșoacă de către CCR a fost o manevră, de care s-a ales praful, ca dl Ciolacu să prindă turul doi la prezidențiale cu dl Simion.  Dacă, pentru a-și menține puterea, partidele care conduc acum circul politic în România, vor fi tentate de mârșăvia de a anula participarea la alegeri a unui candidat mai bun, mai credibil, mai carismatic, mai cinstit pentru România europeană decât pot produce ele, ce se va întâmpla? CCR funcționează acum în regim de ”Dr. Jekyll and Mr. Hyde”, adică când ”ciumă”, când mumă” pentru democrație. Ca să fie bine, lucrul acesta trebuie să înceteze.

 

Signalgate. Planuri de război americane la liber pe rețeaua Signal.

Administrația Trump produce în serie evenimente fără precedent în istoria modernă a Statelor Unite. Multe au impact economic și geopolitic negativ, altele sunt de un ridicol desăvârșit, în timp ce câteva pun efectiv lumea în pericol. Scandalul săptămânii a vizat scurgerea de informații top secret generată involuntar, din pură lipsă de inteligență,  de cei mai apropiați colaboratori ai președintelui Trump. Ce s-a întâmplat a fost dezbătut pe toate canalele media din lume. Un jurnalist american a fost inclus din greșeală de cel mai important consilier al lui Donald Trump, Mike Waltz, într-un grup de pe rețeaua de mesagerie criptată Signal. Grupul se numea ”Houthi PC small group” și în el erau adăugați oficiali de rang înalt, inclusiv secretarul Apărării, Pete Hegseth, consilierul pentru securitate națională, Michael Waltz, vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio. Pe grup se discuta despre atacul lansat de armata americană împotriva rebelilor Houthi, fiind oferite detalii despre oră, țintă și loc. Toate acestea cu 2 ore înainte de atac. Jurnalistul publicației ”The Atlantic” și-a dat imediat seama de pericol și a contactat administrația americană ca să semnaleze incidentul. În relatarea sa jurnalistă a avut însă grijă să nu dezvăluie informațiile secrete care ar fi expus soldații americani la riscuri, relatând doar faptul că cei mai importanți colaboratori ai președintelui Trump discută secrete de stat de prim rang ca și cum ar bârfi pe rețele de socializare. Dealtfel există în acest dialog pe grup VIP și câteva opinii care aduc a bârfe la adresa președintelui Trump. Dealtfel reacția acestuia la dezvăluirile jurnalistului a fost de rău-augur și s-a suprapus peste injuriile înalților demnitari prinși cu pantalonii în vine. În loc să i se spună ”Mulțumesc!”, iar cei vinovați să plătească pentru neglijența potențial criminală de care au dat dovadă, administrația Trump s-a apărat în prima fază cu minciuni, după care, vâzând că acestea sunt spulberate de dovezile jurnalistului, au lansat o cavalcadă de injurii și calomnii care, sperau ei,  să-i ridice puțin din poziția jenantă în care-i surprinsese presa. Mesajul este clar: Lăsați orice speranță voi ce mai așteptați dreptate și adevăr de la America lui Trump!

 

APRILIE  2025

Papa Francisc ne-a părăsit lăsând în urmă un model de umanitate și spirit.

Papa Francisc, s-a stins din viață luni, 21 aprilie, la vârsta de 88 de ani. Moartea sa a adus în atenția întregii lumi viața și harul Papei Francisc, iubirea sa de oameni și profunda sa empatie care a pus Biserica și credința în slujba celor obidiți și sărmani. Cei care l-au cunoscut îndeaproape, au povestit că Papa Francisc emana permanent bunătate și un simț al umorului care-l făcea imediat iubit de oameni. Glumele sale, sinceritatea cu care comunica i-au adus aprecierea publicului larg cucerindu-i chiar și pe mulți necredincioși. Pentru că înainte de a fi Papă,  Jorge Mario Bergoglio a fost un om în care bunătatea  s-a împletit fericit cu o profundă înțelegere a lumii și a rolului vital al Bisericii în ajutorarea celor care suferă. Iar Papa Francisc își urma vocația fără ostentație, fără mari parade, de multe ori chiar cu o autoironie specifică spiritelor înalte. De exemplu, într-un interviu din 2017, suveranul pontif mărturisea ” Când mă rog, uneori adorm şi eu”. În 2022, în timpul unei audienţe generale în Piaţa Sfântul Petru, Papa Francisc a fost întrebat de un preot mexican despre starea genunchiului său. „Ştiţi ce am nevoie pentru genunchiul meu? Tequila”, a glumit el la acea vreme. Papei i-a plăcut şi această glumă, relatată de site-ul Aleteia: „Ştiţi de ce se vorbeşte maghiara în Rai? Pentru că durează o veşnicie să o înveţi!”. Papa şi-a păstrat simțul umorului în ciuda bolii sale. „Chiar şi atunci când suferea de pneumonie bilaterală, nu a încetat să glumească, spunând: ‘Să nu ne luăm prea în serios. Ştiu foarte bine că unii oameni mă vor mort, dar hei, sunt aici”, a explicat jurnalista Elisabetta Pique în februarie. A rămas în antologie anecdota menționată în autobiografia sa,  „Speră”. Acolo,  Francisc spune o glumă despre un iezuit destul de vanitos. Spitalizat pentru o problemă cardiacă, iezuitul l-a întrebat pe Dumnezeu înainte de a intra în sala de operaţie: „Doamne, a venit vremea mea? „Nu, vei mai trăi cel puţin patruzeci de ani”, i-a răspuns Dumnezeu. Revenit pe picioarele sale, iezuitul a început o serie de operaţii: transplant de păr, lifting facial, liposucţie. Dar, când a părăsit spitalul, a fost călcat de o maşină şi a murit subit. Iezuitul s-a reunit cu Dumnezeu în ceruri. În timp ce protesta pentru moartea sa subită, Dumnezeu i-a răspuns: „Oops, scuze, nu te-am recunoscut!”. Dumnezeu  să-l odihnească în pace pe Papa Francisc!

 

Lasconi lăsată cu ochii-n soare de USR.

Nu s-a mai pomenit așa ceva. Trăim vremuri cu premiere la care nu ne-am fi așteptat vreodată să asistăm, ca să nu amintim decât noua față ”suveranistă” a Americii, sau, înainte de asta, cum Tik-Tok-ul e un agent electoral mai puternic decât toată mașinăria de vot a partidelor ”mainstream”. Ce nu s-a mai pomenit este ca un candidat la președinția României să fie abandonat de partidul care l-a promovat fix în campanie electorală după tipărirea buletinelor de vot. A fost ca o lovitură de teatru. USR a retras sprijinul politic pentru candidatura Elenei Lasconi la prezidențiale, pe baza sondajelor recente care arată că doar 4,1% dintre români o vor pe președinta USR la Cotroceni. În schimb, USR îl va susține pe independentul Nicușor Dan. Partidul a lăsat-o baltă pe Elena Lasconi, deși ea în primul tur al alegerilor prezidențiale de anul trecut i-a surclasat pe candidații PSD,  PNL și AUR, Ciolacu, Ciucă, Simion. Explozia Georgescu însă a schimbat total paradigma în politica românească. Rezultatul alegerilor nu mai este despre alternanța pașnică la putere într-o democrație. După ”fenomenul” Georgescu, cu AUR și POT în creștere spectaculoasă, românii constată că miza alegerilor s-a radicalizat. Ei votează de acum ca să rămână sau să iasă din democrație, UE, NATO, cu tot ce înseamnă aceasta. Iar toate sondajele din ultimele săptămâni, până la intrarea la apă a lui Ponta, îl arătau pe acesta și pe liderul AUR în topul preferințelor electorale pentru Palatul Cotroceni. Singurul candidat ”democratic” care ar avea o șansă să prindă turul 2 este, potrivit acelorași sondaje,  primarul Bucureștiului, Nicușor Dan. Dna Lasconi este cotată jos de tot în preferințe cu doar puțin peste 4 procente din intenția la vot. Alarmat că a pariat pe un cal mort, USR, absolut imatur și nebărbătește, și-a trădat președinta lăsând-o baltă în ceasul al 12-lea și un sfert.  USR merge cu Nicușor Dan, politician cu care partidul are o istorie comună, ce-i drept cam turbulentă. Candidata Lasconi a rămas fără banii de campanie, fără mijloace de propagandă, singura soluție pe care o mai are la dispoziție pentru a se promova rămânând doar contul ei personal de pe Facebook. Chiar dacă pare logic să susții candidatul democrat cel mai bine plasat în noul context amenințător cu candidații suveraniști conducând cortegiul,  gestul USR și mai ales momentul tardiv în care a ales să-l facă este de un cinism sinistru. Mai ales că sigla USR în spatele lui Nicușor Dan, nu garantează deloc un viraj spectaculos al votanților USR spre acest candidat. Există posibilitatea ca, din contră,  nedreptatea făcută ”vicecampioanei” de anul trecut de la prezidențiale să-i crească acesteia bazinul electoral. Și chiar dacă sunt zero șanse în calculul probabilităților, o alegere a Elenei Lasconi în turul doi ar fi una din acele povești cu priză la public în care cel mic, nevolnic și cam nătâng, dar de bună credință,  câștigă în fața marilor ticăloși și a planurilor lor sofisticat antidemocratice. Ca la Hollywood, înainte de Trump.

 

Un senator al României de nota 10…clase

Ridicarea partidelor suveraniste aduce în actualitate trista amintire a selecției de cadre din perioada comunistă. Bătrânii încă își amintesc cine erau activiștii de partid înainte de 1989.  Dacă erai bun de gură, cât mai rudimentar în cultură și educație și suficient de neom să poți face rău vecinilor în numele ”epocii de aur” primeai jobul.  O armată de strânsură de români fără școală, puturoși, mulți drojdieri,  fără caracter și în general, văzuți ca ultimii pierde-vară din comunitatea lor a devenit infrastructura de bază a Partidului Comunist Român. Ea a rămas baza partidului până la final, când a fost preluată pe felii de partidul lui Ion Iliescu, dar și de peuneriști, liberali și țărăniști. Politica rămâne o meserie vocațională pe care nu o poți învăța la nici o școală. De aceea, lumea acceptă ca fiind rezonabile talentele politicienilor cum sunt gargara convingătoare,  iscusința în jugănirea adevărului, sau dexteritatea de a cădea în picioare după fiecare scandal penal. Pretențiile în democrație au crescut doar față de gradul de educație al celor aleși. Adică, dragi partide, ne propuneți hoți, povestitori, leneși, narcisiști, dar măcar să aibă școală când îi înșiruiți pe listă. O anchetă Snoop.ro ne arată că în partidul dnei Gavrilă, ăla care cică poate, există un senator al României lovit de bănuiala rezonabilă că are doar 10 clase. Paul Ciprian Pintea, senator ales pe listele POT Sălaj și secretar al Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară și piaţă de capital, apare în evidențele oficiale cu o biografie academică și profesională care ridică semne de întrebare. Cei de la Snoop au observat că, dacă nu e cumva un geniu, senatorul Ciprian Pintea nu putea umbla la liceu la 10 ani. Pintea, născut pe 2 noiembrie 1987, susținea inițial că a urmat Liceul „Mihai Viteazul” din Zalău între anii 2000 și 2004. La acea dată, însă, el avea doar 12 ani și 10 luni – prea puțin pentru a începe liceul conform sistemului de învățământ din România. Ulterior, în urma unor sesizări apărute pe rețelele sociale, senatorul și-a modificat CV-ul și a trecut perioada 2001–2005, menționând că a absolvit cu diplomă de bacalaureat. Tehnic nu e posibil pentru că jurnaliștii au aflat că Pintea figurează într-o clasă de an de completare, destinată elevilor care finalizaseră zece clase la profilul de școală de arte și meserii și doreau să continue studiile. Acesta era înscris în anul III B, la specializarea zidar-pietrar-tencuitor, indicând că, în realitate, ar fi început liceul în 2002 și nu în 2000 sau 2001, cum a susținut inițial. Conform unor surse citate de Snoop, un astfel de traseu educațional presupunea continuarea studiilor la fără frecvență pentru obținerea diplomei de bacalaureat, însă este neclar dacă Pintea a parcurs acest proces complet. Ce e cert este că senatorul POT Paul Ciprian Pintea are sigur absolvite 10 clase. Bineînțeles, nu trebuie luat în seamă contul dlui Pintea de pe Academic Single amintit în CV-ul domniei sale. Cuvântul ”Academic” în acest caz nu are relevanță în ceea ce privește educația.  Academic Single este de fapt un site de matrimoniale, pentru parteneri înalt educaţi, adică fix profilul domnului Pintea (sic!)  Cu acest bagaj de cunoștințe de specialitate și câteva dosare penale, senatorul POT face legi în două domenii de mare responsabilitate şi importanţă pentru noi toţi: Buget-Finanțe-Bănci și Transporturi-Infrastructură. Domnul Pintea întrupează cumva esența suveranistului român de rit nou care seamănă foarte mult cu cea a activistului PCR din anii comunismului. Este exact profilul unui trend politic care de fiecare dată când a luat puterea i-a dus pe români în sărăcie, izolare și înapoiere. Și apropo de educație la politicieni. Diploma de bacalaureat a dlui Ciolacu a văzut lumina reflectoarelor sau încă nu?

 

Fondurile de pensii au primit acces extins la investiții mai riscante.

Mai multe schimbări importante vor afecta românii cu pensii private în pilonul 2 și 3, după ce Guvernul a aprobat miercuri implementarea recomandărilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Schimbările vor putea aduce mai mulți bani în fondurile de pensii private, sau mai puțini, pentru că în esență este vorba de riscuri. Până acum, doar 5% din cele 150 de miliarde de lei din pilonul 2 de pensii private obligatorii puteau fi investite prin instrumente mai riscante, dar cu profit mai mare. Decizia de miercuri crește procentul la 10%. În pilonul 3, pensiile private facultative, limita pentru investiții riscante crește la 15%. Noul context legislativ, printre altele,  permite fondurilor de pensii facultative şi ocupaţionale să aplice strategii adaptate vârstei: participanţii vor putea alege fonduri care ajustează automat riscul investiţiilor în funcţie de apropierea de vârsta pensionării. Potrivit unui comunicat al Executivului, aderarea României la aceste schimbări reprezintă atât o condiţie esenţială pentru finalizarea procesului de aderare la OCDE, cât şi un obiectiv strategic al politicii externe, asumat prin programul de guvernare.

 

Sondaj AtlasIntel. Bolojan îl detronează pe Georgescu în încrederea electoratului. Cine e pe locul 2?

Un sondaj AtlasIntel dat publicității sâmbătă a evaluat gradul de încredere pe care electoratul îl are în politicieni. Rezultatul arată că încet trendurile se schimbă, balanța înclinând spre alegeri raționale, pro-europene și democratice. Potrivit sondajului, președintele interimar al României, Ilie Bolojan, ar avea cea mai mare cotă de încredere, cu 57%, în creștere cu patru procente față de un sondaj precedent. Pe locul doi se află candidatul PSD-PNL-UDMR, Crin Antonescu, anterior plasat pe locul 5, cu 37% apreciere, urmat de Călin Georgescu, cu 34% (cu patru procente mai puțin). Aceleași procente le are și George Simion, urmat de Nicușor Dan, cu 33%. Foștii președinți Traian Băsescu și Klaus Iohannis sunt la 28%, respectiv 7%. Sondajul AtlasIntel a fost realizat pe un eșantion de 2.994 respondenți, prin metoda recrutare digitală aleatorie. Marja de eroare este de ±2 puncte procentuale la un nivel de încredere de 95%.

 

Elon Musk pe făraș?

Șeful Departamentului pentru Eficiența Guvernului (DOGE), Elon Musk, este pe punctul de a părăsi administrația Donald Trump, deoarece, spune domnia sa,  s-a săturat de „atacuri neplăcute și lipsite de etică” din partea stângii politice. Probabil, dar mai degrabă la baza retragerii șefului de la Tesla este presiunea de a pleca pusă de președintele Trump. Show-urile nebunești ale lui Elon Musk, măsurile sale pripite care au generat haos în administrația americană, declarațiile și gesturile sale care frizau nazismul au fost prea mult chiar și pentru excentricul Donald Trump. Pur și simplu, Musk nu corespundea psihic funcției pe care i-a acordat-o președintele american ca mulțumire pentru cele 250 de milioane de dolari cu care inginerul a sponsorizat campania prezidențială. Prea copilăros în manifestări, prea nebunesc în declarații, prea conflictual în relațiile cu colegii din anturajul lui Trump, Elon Musk este ”retras” din administrație. Antipatia mondială pe care Elon Musk a generat-o prin atitudinea sa ca ”mână dreaptă” a lui Donald Trump i-au afectat și afacerile. Tesla a raportat un declin de 71% al profitului trimestrial, iar analiştii avertizează asupra pagubelor cu care se confruntă marca auto după ce Musk a fost numit de Donald Trump la conducerea Departamentului pentru eficienţa guvernamentală (DOGE). La Bursa de la New York, acţiunile Tesla au scăzut anul acesta cu peste 40%.  Vânzările companiei în Europa şi China au scăzut chiar dacă oamenii cumpără vehicule electrice, în timp ce maşinile şi reţeaua de dealeri a Tesla sunt vandalizate pe plan mondial.

 

MAI 2025

TURUL 1. George Simion și Nicușor Dan joacă finala într-o Românie tot mai dezbinată. Moscova jubilează.

Luni a fost ziua ”de după”. De la început, bătălia în primul tur al alegerilor prezidențiale a fost pentru locul 2. George Simion, candidatul suveraniștilor, a confirmat din plin prognoza sondajelor, obținând un procent de 41 la sută din sufragii. Imediat după miezul nopții numărătoarea voturilor a stabilit fără echivoc că pe locul 2 s-a clasat Nicușor Dan, primarul Capitalei. Crin Antonescu a ocupat locul al treilea. Insuficient! Construcția politică pusă la cale de partidele tradiționale PSD-PNL-UDMR a primit o nouă lovitură de la electorat, ceea ce dovedește relevanța tot mai străvezie pe care o au partidele mainstream pentru popor. Puterea de influență scăzută la vot a partidelor a ras de pe podium anul trecut candidaturile lui Ciolacu (PSD), Ciucă(PNL), iar acum pe cea a lui Crin Antonescu (PSD+PNL+UDMR). De remarcat, mutația fenomenală în preferințele electoratului privitoare la candidații extremiști. Tactica parșivuță a dlui Ciolacu (PSD) de a-și organiza finala prezidențială alături de candidatul AUR pe post de ”bau-bau”, tactică recunoscută acum din interior de Constantin Toma, primarul PSD al Buzăului, i-a explodat în față șefului social-democrat. Pe lângă faptul că a pierdut, a dat totodată un imbold electoral fenomenal partidelor extremiste. Situație peste care s-a suprapus manevra internațională Georgescu care a răsturnat cu totul paradigma politică în România. Dacă inițial candidații suveraniști erau folosiți de partidele mainstream pe post de candidați ”bau-bau”, acum, votat de popor, ”bau-bau”-ul scoate din cărți candidații partidelor cu tradiție. Așa se face că bătălia finală pentru Cotroceni se dă între un suveranist-izolaționist cu prima șansă și un candidat ”hibrid” pro-european. Dl Simion, se știe, reprezintă interesele opuse celor ale României europene, democratice, prospere și libere. De remarcat că dl Nicușor Dan este tot un candidat ”antisistem” atâta timp cât propunerea sa de început de a fi candidatul coaliției pro-europene PSD-PNL-UDMR a fost respinsă de partide. Spre deosebire de candidatul suveranist, dl Nicușor Dan nu poate fi bănuit de deviaționism pro-Kremlin, anti-european și NATO. Iar din refuzul coaliției PSD-PNL-UDMR de colaborare electorală cu domnia sa, se poate deduce ușor că între cooperativa de căpușat România a partidelor și candidatul Nicușor Dan interesele nu se întâlnesc. Rezultatul alegerilor din 4 mai,  au dus la destabilizarea accelerată a scenei politice. Retragerea din funcție a premierului Marcel Ciolacu, în urma pierderii alegerilor prezidențiale, a băgat țara într-o stare de provizorat generalizat. Ambele funcții-cheie în arhitectura statului sunt deținute în acest moment de interimari, în timp ce populația asistă îngrijorată la o succesiune rapidă de crize și decizii contradictorii, fără o direcție clară din partea clasei politice. Efectul economic prognozat arată ca un film de groază. Leul a început să slăbească,  împrumuturile devin tot mai scumpe pentru funcționarea statului, România este aproape de încadrarea la categoria ”junk” nerecomandat investițiilor, după care nimeni nu ne va mai împrumuta, iar intrarea în încetare de plăți ar deveni o chestiune de zile. Unii analiști politici sunt de părere că fostul premier Ciolacu a lăsat în urmă o moștenire costisitoare pentru societate, alegând să plece într-un mod care are consecințe grele pentru cetățeni. Există chiar o variantă de analiză care merge pe ideea că, dacă George Simion câștigă,  dl Ciolacu a vacantat din timp postul de prim-ministru pentru dl Georgescu, pregătind astfel terenul pentru o majoritate parlamentară PSD-AUR-POT. Martori la prestația politică a guvernanților din ultimii ani, românii s-au săturat până-n gât de mișmașurile decidenților, risipirea milioanelor de euro din banii publici pe interes electoral ”la purtător” sau ca folos necuvenit, pierderea a zeci de milioane de euro din PNRR din cauza refuzului de a face reforme impopulare pentru oligarhia locală, iresponsabilitatea politică care acum a expus țara la riscul de faliment economic. Tragic, acum, tot mai mulți români văd partidele extremiste ca soluție la șacalismul politic propriu partidelor moderate. Nu e o soluție!  Să ”faci curățenie” în politica românească votând candidații partidelor extremiste e ca și cum ai arunca și copilul odată cu apa murdară din copaie. Merită?! Deocamdată tot ce putem vedea este că proiectul rusesc de dezbinare a țării funcționează foarte bine. De ce e rusesc? Pentru că victoria suveraniștilor înseamnă o Românie fără UE, fără NATO, fără Vest! Care mare vecin are ca prim interes spargerea unității europene? De ce Rusia jubiliează la victoria lui Simeon în primul tur? Nu mai e chiar o informație secretă!  Ne-a lămurit cu subiect și predicat, Alexandr Dughin, idelogul lui Putin.

 

România a făcut istorie. PUTIN a ratat să-și pună președinte și la București.

Deși a reușit la Washington, Kremlinul a eșuat la București. În zorii zilei de luni a devenit clar pentru toată lumea, Nicușor Dan îl învinge la o diferență de peste 800 de mii de voturi pe candidatul extremist George Simion. Tot acest episod electoral s-a derulat ca un film de acțiune american cu ”happy-end”, în care, după ce eroul pozitiv e făcut praf în turul întâi, revine spectaculos și în turul 2 spulberă la urnă personajul ”evil”. Românii s-au dovedit mai bine orientați decât americanii, evitând aruncarea țării în curentul autoritarist care acum face ravagii pe un gradient care crește în gravitate de la Washington, prin Budapesta, până la Moscova. Alegerea lui Nicușor Dan e o opțiune istorică a românilor pro-Europa, pro Occident și pentru valorile democrației și libertății. România rămâne astfel un pol de stabilitate în Estul Uniunii Europene la granița cu lumea ”de dincolo”, acolo unde Rusia a început un război sângeros de cuceriri. Nicușor Dan devine președintele României într-o perioadă dificilă pe toate planurile. Agenda noului președinte va fi încărcată la maxim cu acțiuni care ar trebui să normalizeze pe cât posibil societatea românească. Nicușor Dan are pe umeri povara imensă pe care Hercules a avut-o atunci când a trebuit să curețe grajdurile regelui Augias. Lumea partidelor politice stă acum pe o mizerie națională comparabilă cu gunoiul produs de cei 3000 de boi din grajdurile lui Augias. Președintele Nicușor Dan, aproape singur în vârful statului, are de învins pe două fronturi. Primul, este cel consolidat de partidele extremiste, anti-europene, pro-ruse care vor practica politica urii și învrăjbirii până la fanatism. Orice insucces la Palatul Cotroceni, va fi încă un pas spre putere pentru  pro-moscoviții români. Al doilea front este format din așa-zisele partide pro-europene, cele care au fost arhitectele situației critice de acum. Președintele României are în față o oligarhie ostilă care s-a întărit în bogăție și influență de o manieră fără precedent un ultimii 10 ani, sub președinția flască a lui Klaus Iohannis. Cu lașități ascunse și trădări la timp, PSD+PNL+UDMR au construit în România o oligarhie pe tipar rusesc în care împart privilegii și imunități împreună cu părți din magistratură, serviciile, Biserică, firmele de casă, instituțiile de forță într-o tot mai vizibilă aroganță față de poporul votant. Într-atât de respingătoare a fost această șerpească aranjare a ploilor corupției în România, că nici creșterile de salarii și pensii făcute de guvernanți nu le-a putut asigura victoria în alegeri candidaților vechii coaliții PSD-PNL. Toți candidații PSD-PNL au pierdut la prezidențiale.  Ironia sorții este că tocmai la aceste partide trebui noul președinte să apeleze dacă dorește să repună pe picioare democrația și legea în România. Va putea președintele să scoată din privilegii imensa oligarhie românească, să repună în respect față de lege Justiția și să readucă pacea socială între români? Deși nu pare a fi comandantul fioros capabil să smulgă capetele hidrei, ci mai degrabă apare fragil și ușor de impresionat, de succesul echipei conduse de Nicușor Dan, depinde astăzi chiar succesul României ca stat european, modern și civilizat. Noul președinte are nevoie de tot sprijinul din lume ca să reușească. La prima vedere ce a avut Hercule de făcut era un pic mai ușor!

 

Atmosfera post- electorală. Reacții ca din manualul interlopului.

Tot ce s-a întâmplat cu candidatul AUR după anunțarea rezultatului a urmat parcă o lecție învățată din manualul interlopului. E destul de simplu. Când lupți pentru ceva, indiferent la ce te aștepți să iasă, prima fază în lumea fărădelegii este să te dai câștigător. ”Eu sunt președintele României”, a declarat Simion imediat după anunțarea exit-poll-urilor duminică seara. Numărătoarea nu i-a dat dreptate. Ce face atunci omul? Buimac că a pierdut cu toate atuurile în mână, are un moment nepermis de sinceritate și își recunoaște înfrângerea. Dar în lumea acestui tip de politicieni, înfrângerile nu se recunosc niciodată. Dacă nu-ți iese pașnic, iei lumea la omor ca să obții ce vrei! Stăpânii lui din Rusia și din România l-or fi luat la omor la Baia Mare, sau la Viena, sau pe unde o mai fi umblat pierzătorul după alegeri:  ”Ce faci, Simioane?! Ai înnebunit?! Treci la treabă, urlă, strigă că ai fost furat. Cheamă-i la bătaie pe români! Ai cinci milioane de voturi și tu pleci cu coada între picioare? Marș, la treabă, că am băgat zeci de milioane de euro în tine! LIVREAZĂ!!!”. E un scenariu plauzibil, care poate explica sucirea lui George Simion de marți. A înțeles că soarta lui depinde de rezultat și ca să obțină ceva, orice, singura șansă rămasă e să se radicalizeze isteric. De aceea poate, când a dat declarațiile acelea încadrat de doi colegi cu fețe de ciocli, pe Simion îl treceau toate apele. I-a amenințat direct pe românii care nu l-au votat că îi va găsi și în gaură de șarpe, a vorbit de băi de sânge și pentru că nu e ”muiere” i-a chemat pe votanții domniei sale să moară de gât cu dușmanii care au votat Nicușor. Stăpânii domnului Simion de la Moscova și mai nou chiar de la Washington, nu vor să admită că românii le-au intuit planurile murdare și au votat masiv pentru o Românie europeană, democratică și liberă. Nu vor să accepte că românii au înțeles corect ce e bine și ce e rău pentru ei. Simion și ai lui au decis prin urmare, până ura cultivată de ei nu se răcește,  să continue politica învrăjbirii care a sedus cinci milioane de conaționali. Sub acest asalt al forțelor extremiste s-a derulat toată săptămâna de după alegeri. În disperare, comandantul aurist a chemat luni în capitală ”brațul înarmat” al partidului să facă prăpăd luni, 26 mai,  la investirea lui Nicușor Dan ca președinte în ședința solemnă a Camerelor reunite. Dezamăgitor, deși a declarat că ”nu e muiere”, dl Simion le-a transmis celor care îl susțin că domnia sa nu poate participa la proteste pentru că riscă să fie arestat. Adică șeful AUR s-a pus la fereală, știind foarte bine că mesajul său e de fapt o incitare la violență. Dealtfel, ca să prevină eventuale tulburări,  Jandarmeria Română a transmis un mesaj clar că orice perturbări a ordinii publice provocate de orice partid sau lider de partid vor fi aspru sancționate. Iar când a venit vorba să-și facă treaba Jandarmeria a arătat că știe meserie. Domnul Miron Cosma ar fi cel mai în măsură să depună mărturie în acest sens.

 

”Black out” în Spania și Portugalia.

Un eveniment încă inexplicabil a lăsat Spania și Portugalia fără curent luni. De pene locale sau chiar regionale de curent s-a mai auzit, dar să pice rețeaua în două țări deodată nu s-a mai auzit. A fost un flux magnetic venit din cosmos, o nouă armă teribilă rusească, vreun fenomen meteo necunoscut? Nu se știe. Cert este că zeci de milioane de oameni din Spania și Portugalia au fost aruncați în întuneric, luni seară, în urma unei întreruperi masive a alimentării cu energie electrică. Totul s-a blocat începând de la sistemele de transport, comunicații și producție industrială, până la becul și frigiderul din gospodărie. Pana masivă de curent ar putea avea un impact economic estimat, în cel mai rău scenariu, la până la 4,5 miliarde de euro – echivalentul PIB-ului zilnic al Spaniei, potrivit Oxford Economics, citat de presa spaniolă. Marți, după reluarea activităților, madrilenii au reflectat asupra dependenței lor de electricitate. Mulți și-au exprimat intenția de a-și cumpăra lanterne, lumânări, baterii și aragazuri pe gaz. Faptul că autoritățile nu au găsit explicația penei de curent masive, a dat naștere la fel de fel de teorii conspirative și dezinformare. Premierul Spaniei a vorbit despre o dispariţie inexplicabilă din reţea a unei cantităţi mari de curent. Potrivit autorităților spaniole, totul a început la ora 12:33 (ora locală), când 15 gigawați de energie electrică au dispărut brusc din rețeaua națională – echivalentul a 60% din consumul total al Spaniei la acel moment. Cum a fost posibil, nu se știe! Ca măsură de protecție pe viitor, autoritățile de la Madrid au anunțat intenția lor de a prelua controlul operatorului național de energie, acesta trebuind să fie încadrat la structură de securitate națională. Între timp, în cadrul anchetei, anchetatorii de la agenția spaniolă de securitate cibernetică, INCIBE, și de la serviciul de informații CNI vor solicita informații de la operatorul rețelei și de la companiile private de energie, inclusiv prin vizite la birourile acestora.

 

La loc comanda! România scoasă din programul Visa Waifer.

Cu exact două zile înainte de alegerile prezidențiale, Departamentul pentru Securitate Internă (Homeland Security – DHS) al SUA și Departamentul american de Stat au decis să „revoce” România din programul Visa Waiver. „În ciuda problemelor de securitate, administrația Biden a desemnat România să facă parte oficial din Programul Visa Waiver (VWP), pe 9 ianuarie 2025. Pe 25 martie 2025, DHS a suspendat implentarea programului Visa Waiver, pentru a evalua situația României. Această evaluare s-a încheiat și, ca urmare a concentrării actualei administrații pe securitatea frontierelor și politica de imigrație, DHS a decis revocarea României din program, pentru a proteja integritatea VWP și a asigura securitatea frontierelor. Decizia Statelor Unite e fără îndoială un gest cel puțin neprietenos față de România. El nu poate fi însă speculat politic de nimeni la București. Atât partidele suveraniste-rusofile, cât și partidele mainstream au tot interesul să intre în grațiile administrației Trump și pe cât posibil să interpreteze adecvat și convingător MAGA pe Dâmbovița. Reacția oficială emisă prin MAE e în registrul diplomatic laconic: ” „România a luat la cunoștință cu regret că Departamentul de Securitate Naţională al Statelor Unite a luat decizia de a reconsidera includerea României în programul Visa Waiver”. De ce s-a răzgândit SUA? Decizia vine în contextul în care autorităţile americane au făcut o prioritate absolută, politică şi tehnică, din protecţia frontierelor şi combaterea imigraţiei ilegale. Vecinătatea cu lumea slavă de dincolo de frontiera UE a României ar fi putut fi un motiv. Încă nu s-au șters ecourile scandalului din 2019 când corpul de control al Guvernului a atras atenția după descinderea la Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC)  că există „vulnerabilități la corupție” în instituția care acordă cetățenia română și că cei mai mulți dintre solicitanți sunt din Ucraina, Republica Moldova, Rusia, Belarus. Mai mulți analiști politici pun scoaterea României din program pe rivalitatea dintre două curente de opinie din partidul Republican în care cea fidelă ideii de a face concesii Rusiei sub Trump se confruntă cu cea anti-Putin. Dovada este diferența de abordare față de anularea alegerilor la București în iarnă. În timp ce apropriați ai președintelui american (Elon Musk, vicele JD Vance) au comparat anularea cu un atac asupra democrației, la București,  Delegația condusă de republicanul James Trainor, vicepreședintele Comisiei Federale pentru Alegeri, afirmă că „documentele CSAT arată foarte clar că au fost interferențe externe în procesul electoral din noiembrie 2024 ”. „În principal influențe rusești. Iar TikTok este deținut de chinezi, aveți o mulțime de interferențe pe platforma asta”, a declarat Trainor. Dar cum încă MAGA e la putere la Casa Albă, românii sunt obligați să se adapteze la situație. Adică, la fel ca până acum, ca să călătorească în America vor avea nevoie de viză.

 

Președintele a fost investit. Începe o muncă de coșmar.

Nicușor Dan și-a preluat luni mandatul de președinte al României. Noul președinte este depozitarul unei imense speranțe a românilor pentru stat de drept și democrație. Nicușor Dan preia șefia statului după un deceniu în care în țară a câștigat putere și bogăție o întreagă oligarhie ce a profitat la maxim de slăbiciunea instituțiilor publice și prestația flască a fostului președinte Iohannis. Nici că se putea pentru cineva un moment mai prost ca să preia președinția României cu mandat de a pune ordine și dreptate în hățișul național de șacalisme și interese murdare. Din prima zi de mandat, președintele Dan se confruntă cu probleme economice grave și cu o moștenire de conflicte politice care fac aproape imposibilă joncțiunea partidelor (încă!) nesuveraniste pentru o majoritate solidă în parlament. În plan economic, amenințarea cu retrogradarea ratingului de credit la ”junk” cere măsuri nepopulare urgente de echilibrare a finanțelor României. Dar cum să fii rapid, dacă încă nu ai guvern în frunte cu un premier reformist susținut în Parlament de o majoritate reformistă. Greu de găsit la pachet așa ceva în România!  Președintele Dan a anunțat că intenționează să-l propună pentru funcția de prim-ministru pe Ilie Bolojan, actual președinte interimar și figură respectată în administrația publică. Obiectivul principal: readucerea deficitului bugetar sub pragul de 7,5% din PIB – un efort ambițios, dar greu de atins în lipsa unei coaliții stabile. Social-democrații (PSD), cel mai mare partid din Parlament, nu au exclus posibilitatea de a rămâne în opoziție, ceea ce ar forța o formulă guvernamentală minoritară, lipsită de stabilitate și expusă turbulențelor politice. Că vrea, că nu vrea, președintele Nicușor Dan, nu are de ales: este obligat să-și treacă reformele prin vama PSD. Dar poate cea mai grea provocare a noului mandat este recredibilizarea democrației românești, mai ales după anul electoral 2024, marcat de anularea scandalosă a primului scrutin prezidențial, în urma acuzațiilor de ingerință externă. Pe umerii aparent firavi ai președintelui stă reformarea clasei politice și relansarea încrederii în instituțiile statului. Acest lucru presupune nu doar desemnarea unui corp de magistrați și procurori independenți, ci și ruperea lanțului de dependențe dintre partidele tradiționale și resursele administrative. Adică exact partidele la care Cotroceniul trebuie să apeleze pentru reformă. Singurul aliat pe care poate conta Nicușor Dan astăzi este poporul care l-a votat. Ziua întâi la Cotroceni marchează un început dur: pentru președintele Nicușor Dan începe o muncă de coșmar. Va izbândi?

 

”Sistemul” lovește în plin speranțele renăscute pentru statUL de drept în România.

Exact ăsta e ”sistemul” care i-a făcut pe mulți români să se arunce furioși și frustrați în îmbrățișarea și mai toxică a extremismului. Este deja formată în România o oligarhie stăpână peste privilegii necuvenite și deja, ca regulă, suverană peste legea penală. Aranjamentele pro-furt între legiuitori și Justiție care dau imunitate prin prescripție la sute de corupți grei, banul românilor pus să facă campanie electorală la partide și la șefii lor și mai ales sentimentul că ne arde o ”ciorbă” proastă, care ne ține tot ultimii în Europa la educație, sănătate și infrastructură devin în noua conjunctură un risc de securitate națională. Cu o detașare specifică marilor șmenari, în plin elan de reconstrucție națională a încrederii între instituțiile democratice și poporul muncitor, partidele, via CCR, strică din nou aerul democrației. Judecătorii Curții Constituționale au declarat neconstituțional articolul de lege care îi obligă pe demnitari, funcționari, șefi de instituții publice să-și afișeze declarațiile de avere pe site-ul Agenției Naționale de Integritate. În plus, judecătorii constituționali au ajuns la concluzia că declarațiile de avere și de interese nu trebuie să includă bunurile, conturile și veniturilor soților și copiilor. Decizia CCR nu poate fi atacată, este definitivă și obligatorie. Acum, dacă e să analizăm la rece, publicarea declarațiilor de avere ale funcționarilor publici nu a împiedicat prea mult răspândirea corupției. În afară de câteva cazuri celebre (Adrian Năstase e unul dintre ele) când justiția și-a făcut treaba, declarațiile erau folosite mai mult de jurnaliștii de investigație ca să arate românilor ce grad de îmbuibare materială au aleșii lor. Agenția Națională de Integritate nu a fost niciodată o sperietoare prea mare pentru infractorii ”de la stat”, anul trecut din peste un milion de declarații de avere, instituția s-a sesizat în 11 cazuri de averi ilicite. Un fleac! Și atunci de ce atâta aversiune față de judecătorii CCR care au impus-o? Tocmai pentru că, decizia curții nu poate ascunde reaua intenție și mai ales, sentimentul că judecătorii constituționali știu că ce fac acum nu e deloc democratic. Dacă n-ar ști, decizia de băgare la secret a declarațiilor de avere s-ar fi luat mai demult, nu acum pe ultima sută de metri a mandatului  președintelui CCR, Marian Enache, care ar fi fost și raportor pentru decizia de trecere a declarațiilor de avere ”la secret”, adică a recomandat această decizie înaintea votului.  Marian Enache este un jurist trimis de PSD la Curtea Constituțională, a avut dosar de informator la Securitate înainte de 1989 (care s-a pierdut) și cumulează trei pensii cu salariu de la CCR, potrivit PressHub.ro. În total, Enache are un venit echivalentul în lei a 20.000 de euro net/lună. Potrivit declarației de avere pe care acum vrea să o ascundă de ochii publicului, președintele CCR a avut anul trecut 473.000 de lei salariu, 680.000 de lei de la casa locală de pensii sector 6 și de la casa de asigurări a avocaților și 82.000 de lei pensie specială de fost parlamentar. Citită de un simplu cetățean din clasa de mijloc care câștigă într-un an venitul lunar al domnului Enache, declarația de avere a domnului Enache îi poate trezi cel puțin lehamite. Pentru un amărăștean furia ar fi cel mai pașnic sentiment la lectură. Ei bine, de acum, ca să nu mai inducă sentimente ”periculoase” în societate, cei care lucrează pe bani publici și neamul lor nu mai au obligația ”umilitoare” de a-și face publică averea. Declarațiile de avere vor continua să fie depuse la Agenția Națională de Integritate (ANI), dar ele vor fi secrete. Cine va putea verifica sute de mii de declarații? Câtă vreme erau publice, jurnaliștii puteau scotoci printre ele și puteau aduce la suprafață neconcordanțe, complicități, datorii prea mari făcute de unii, împrumuturi disproporționate făcute de alții. Discrepanțele între veniturile și cheltuielile demnitarilor erau sub lupa publică și puteau fi văzute de oricine. CCR a întors acum lupta anticorupție în România cu 20 de ani în urmă. Alături de toate celelalte decizii epocal de controversate, e ultima mostră din moștenirea urâtă pe care această instituție o lasă sub mandatul dlui Enache. Domnia sa, în esență, e disciplinat și face ce știe că trebuie! De vină că ”ce trebuie” nu e bine e tot sistemul! Toți judecătorii constituționali au o slăbiciune absolut nepermisă. Sunt numiți politic! Și dacă partidele care îi numesc sunt putrede, ce așteptări ar mai trebui să aibă românii?!

 

PNNR. Comisia Europeană spune ”pas” la plăți de aproape 900 de milioane de euro.

Vineri, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Marcel Boloș, a făcut anunțul. Comisia Europeană a decis suspendarea plății către România a sumei de 869.000.000 euro, din care componenta de grant 814.000.000 euro și cea de împrumut de 55.000.000 euro. Oficialul a anunțat că sunt suspendate trei jaloane. Primul este legat de operaționalizarea Autorității de Monitorizare a Indicatorilor de Performanță a Întreprinderilor Publice, pentru care sunt suspendați 330.000.000 de euro. Cel de-al doilea jalon care a fost suspendat este cel în legătură cu administratorii de companii de la Ministerul Energiei. Este vorba de un număr de 43 de administratori care în prezent sunt revocați. Suma suspendată este de 227.000.000 de euro. În fine, al treilea jalon cu suma suspendată de 231.000.000 de euro se referă la componenta de pensii speciale. Adică, de ce nu primim acum cele 869 de milioane de euro? În principal, pentru că guvernanții au preferat să numească manageri pe criterii politice nu pe competențe la conducerea firmelor de stat și au evitat să repare nedreptatea prin care pensionarii români au fost împărțiți în ”simpli” și ”speciali”.

 

DOSARUL PRAID ÎN ATENȚIA PREȘEDINȚIEI. O MOSTRĂ DIN ROMÂNIA LUCRULUI NU BINE FĂCUT 

Situația de la Salina Praid este critică. Obiectivul este în momentul de față complet inundat. Șase milioane de metri cubi de apă au umplut salina, adică echivalentul a 3000 de bazine olimpice de înot. Digul construit în subteran de către angajații Salrom a cedat, joi, la presiunea apei, sectorul minier Telegdy nu mai poate fi salvat de pătrunderea apei, iar stocurile de sare aflate în subteran au fost compromise, a anunțat Societatea Națională a Sării Salrom SA. Președintele României, Nicușor Dan a mers sâmbătă la Salina Praid. Localnicii sunt revoltați și acuză autoritățile și Compania Națională a Sării că nu efectuat lucrările de deviere a pârâului Corund, starea de pericol fiind cunoscută de ani de zile. Ei se întreabă, în același timp, cum arată viitorul – cel al zonei și al lor. Comuna Praid (jud. Harghita, 6500 de locuitori) își vede compromise sursele de existență: circa 80% dintre locuitori trăiesc din turismul din jurul salinei, la care se adaugă și muncitorii de la salină. Peste 400 de mii de turiști veneau anual la Praid pentru binefacerile salinei.  Rezervele de sare din salina Praid sunt strategice pentru economia României și depășesc 500 de milioane de tone și au o valoare brută teoretică de cel puțin 12 miliarde de euro. „E o situație gravă care putea să fie prevenită. O să solicit premierului să trimită Corpul de Control să stabilească cine sunt vinovații. Trebuie măsuri pe termen scurt și pe termen lung. Compania Salrom și-a asumat un termen de 3 săptămâni pentru a face un bypass, o conductă care să preia apa. În anumite limite, se poate deversa apa în râu. Întrebarea este dacă se poate salva întreaga salină, sau doar partea superioară, unde se află și zona turistică. Pentru asta, va fi făcut un studiu cu termen de finalizare 3-4 luni. Pentru oamenii care sunt afectați, 130 care lucrau în mină, vor fi niște forme de compensare. Pentru foarte multe persoane care trăiau din turism, Guvernul se va gândi la niște măsuri, ca în perioada pandemiei. Pe termen lung, este nevoie de un lac de acumulare și devierea cursului râului”, a spus Nicușor Dan. Pentru lucrările de urgență care trebuie făcute Guvernul a alocat 13 milioane de lei. Prim-ministrul interimar Cătălin Predoiu a anunțat sâmbătă, la scurt timp după declarațiile lui Nicușor Dan de la Salina Praid, că a dispus șefului Corpului de Control să facă o verificare care să stabilească cauzele și vinovații situației create la Salina Praid.

 

IUNIE 2025

Scenariu prezidențial. Dacă nu ești evazionist, de ce ți-ar fi frică de SRI?

Președintele Nicușor Dan a vorbit marți despre evaziunea fiscală în România. El a declarat că este o mare problemă și e nevoie ca instituțiile, inclusiv serviciile de informații, să se ocupe de combaterea fenomenului. Prima idee care răzbește după declarația președintelui Dan este că pe ANAF nu se poate conta să spargă oligarhia marilor evazioniști. Ultimul exemplu este Dosarul Nordis, acolo unde acuzațiile îi vizează pe patru inspectori de la ANAF, care au trecut cu vederea neregulile cât casa de la grupul de firme Nordis. Conform cercetărilor DIICOT, acestea ar fi apărut încă din 2021, însă inspectorii au trecut cu vederea transferurile suspecte între companiile grupului. Din datele făcute publice din anchetă, a reieșit că proprietarii Nordis au ajuns până la președintele ANAF în încercarea de a intimida inspectorii aflați în control. În declarațiile lor, inspectorii ANAF s-au plâns la rândul lor că proprietarii Nordis au încercat să îi controleze folosind informații care nu puteau fi obținute decât din interiorul ANAF. Cât de puternică e corupția românească o arată fără echivoc prezența cot la cot cu șefii Nordis a fostului și actualului premier interimar al României în jet-uri aflate în zbor spre destinații exotice. Iar Nordis e doar un caz. Atingerile necuviincioase dintre VIP-urile politice și firmele de casă făcute ca primii să simtă la mână foșnetul a zeci și sute de milioane de euro folos necuvenit sunt deja un pericol la siguranța statului. Această percepție cât se poate de acută care definește o situație de criză adâncă de sistem a fost suficientă pentru ca președintele Dan să propună ”ochiul și timpanul” ca armă împotriva evazioniștilor cu grad de general în fărădelege. Adevărul este că, vorba unui fost prim-ministru, chestiunea ”sună ca dracu’”. Cum să bagi SRI în bucătăria internă a firmelor private suspecte? Asta nu-i democrație! Mai ales că există bănuiala rezonabilă că de multe ori ”băieții cu ochi albaștri” ar trebui să-și demaște propriile firme evazioniste. Întrebarea care i se pune președintelui este dacă nu cumva nu ar fi mai bine să învețe ANAF să muște din evaziune la vârf pentru a se recupera tirurile de euro care acum transportă banii la negru. Decizia aparține președintelui! Cu toate acestea, apropo de băgatul SRI în treburile altora, este foarte greu de șters din amintire, perioada în care Justiția și DNA începuseră să tăie eficient capetele balaurului, pe nume propriu Năstase, Voiculescu, Udrea, Oprescu, Ghiță. Nu a durat mult! Republica Dragnea, cu Tudorel Toader la Justiție, a lovit crunt lupta anticorupție, desăvârșirea operei fiind făcută apoi cu elegantă ipocrizie de guvernările suveică Ciucă-Ciolacu. Asta a fost până acum. Situația însă s-a schimbat radical. Azi trăim o criză fără precedent de genul ”buget, deci exist, nu buget, nu exist”. Și dacă miza este atât de mare, introducerea SRI în recuperarea banilor de la evazioniști nu e doar o simplă opțiune. E, cum ar veni, opțiunea pentru lucrul bine făcut. Și la urma urmei dacă nu ești evazionist, de ce ți-ar fi frică de SRI?

 

Bolojan, guvernarea kamikaze.

Trebuie să fie rău, ca să ne fie bine! Aceasta este teza la zi. E singura cale spre echilibru bugetar pe care România o are acum după catastrofa guvernărilor rotativă Ciolacu-Ciucă. Ehei, au fost vremuri bune!  Cu creșteri de pensii, de salarii, i-am depășit pe unguri și pe slovaci la coșul de la supermarket, asta după ce am umplut feisbucul cu poze din concedii arogante în destinații de răsfăț. O singură problemă nu a fost OK! Ciolacu-Ciucă au oferit românilor un trai mai bun ”pe caiet”. Au îndatorat România până când ne-a ajuns la gură deficitul și acum riscăm să rămânem fără aer. Nu au făcut-o dintr-o slăbiciune irezistibilă pentru popor. Pur și simplu, cuplul de tristă amintire Ciolacu-Ciucă au vrut să cumpere voturile românilor băgând țara în datorii istorice. Și au ratat! Adică, ne-au băgat datori degeaba! Nu au fost votați. ”Artă”, cum a explicat strategia liderul UDMR, dl Kelemen. Ciucă nu mai este în vitrină, Ciolacu e ca și executat, dar gaura bugetară de 30 de miliarde de euro provocată de ei rânjește a faliment spre România. Aici suntem acum când românii, acest popor inteligent, încearcă încă o dată să salveze țara, de faliment și de barbaria suveranistă. Au încercat cu Emil Constantinescu, cu Băsescu, cu Iohannis.  N-a mers! Ca un făcut,  cumva parcă tot Ion Iliescu a condus 35 de ani prin PSD, PNL, UDMR și servicii. Și dacă ar fi condus bine n-ar fi fost nici o problemă. Dar lucrurile au degenerat tot mai mult în corupție generalizată, nedreptate socială și injustiție acută. România a ajuns o republică penală, cu un sistem de sănătate precar, educația la pământ și un trai ”pe datorie”. Cum să nu-i prindă atunci în vrajă Georgescu și AUR pe români?  Cu o tinctură electorală două părți legionarism – una comunism, dreasă cu misticism, discursuri cu carismă ”diavolească” și mercenari gata să-ți dea glonț în cap pentru Căpitan, suveraniștii au convins românii de un singur lucru: că vor rade tot!  Iar la ultimele alegeri, odată cu ei,  era cât pe-aci să ne încalece putinismul,  MAGA, sau ambele, că se suprapun periculos deja. Românii au reușit pe moment să evite sinistrul suveranist. Am putea spune că după alegerile din mai, România e un pic mai democrată decât America. Mai trebuie să rezolvăm deficitul! Pentru asta trebuie să trecem din nou prin furtună. După alegerea ca președinte a lui Nicușor Dan, vineri s-a închis cercul noii puteri prin desemnarea dlui Bolojan ca premier. Duplexul Dan-Bolojan e perceput de români ca un fel de GOAT al democrației sănătoase și curate, ultima șansă imensă de a vindeca România de perversiunile politice care i-au pervertit justiția și buna funcționare a instituțiilor statului. Desemnarea lui Bolojan la Palatul Victoria nu dă din păcate decât o singură certitudine. Guvernul va fi condus de un politician care, având ca validare propriile fapte și decizii, are autoritatea și calificarea cerute ca să facă bine. Dar până unde va putea duetul președinte-premier să împingă binele ăsta? Pentru că e important! Una e să mărești taxe și impozite ca să nu dai faliment și alta e să reformezi statul odată cu eutanasierea privilegilor oligarhiei.  Noul premier are de trecut reformele peste o frânghie îngustă aruncată peste mlaștină puturoasă din care pândesc partide, firme de casă, bugetari de lux cu influență, instituții parazite, magistrați corupți, rezerviști pregătiți de revoluție securistă și suveraniști fanatici. Contând în Parlament pe patru partide pe care de fapt nu poate conta (PSD, PNL și UDMR au fost contribuabile la dezastrul bugetar și moral actual!), hulit de miile de încrengături instituționale și private care sifonează bani publici, suspectat de partea vândută folosului necuvenit din Justiție și Servicii, premierul României pornește la luptă aproape singur. Un mod comun de a înțelege binele avut cu președintele Nicușor Dan ar fi încurajator, atunci când politica nu anihilează buna înțelegere (tema creșterii sau nu a TVA este elocventă aici). Dar în mod normal, relația dintre Cotroceni și Palatul Victoria ar trebui să meargă șnur. Și dacă vorbim de revoluție, poporul care a votat Dan-Bolojan ar vrea să vadă că reforma începe de la cheltuieli nu de la taxe. Are Ilie Bolojan pârghii să dărâme, fără să-și rupă dinții, pensiile speciale, sinecurile, salariile grotești de zeci de mii de euro pe lună plătite unor protejați de partid, investiții fără rost bune doar de lăudat cu ele la proști, bani cheltuiți pentru prestigiul electoral al unor baroni locali și centrali? Românii îi cer președintelui Dan și premierului Bolojan întâi să oprească risipa și desfrâul bugetar și abia pe urmă, dacă nu ajunge să ne echilibrăm, să pună o nouă greutate pe buzunarul românilor simpli cetățeni.  Oamenii cer maximul, adică o reformă-revoluție care să reașeze pe șine economia și instituțiile României democratice. Dar indiferent ce va ieși, Guvernarea Bolojan  nu are nici o șansă să iasă cu bine din provocarea istorică a cărei rezolvare și-a asumat-o. Bolojan va rămâne numele unei guvernări kamikaze.

 

Trump, cel mai iubit ”daddy” al NATO.

Liderii NATO s-au reunit miercuri la Haga în cadrul unui summit organizat în condițiile în care reprezentanții aliaților europeni promit majorarea cheltuielilor și investițiilor pentru apărare. Vibe fără precedent! Liderii NATO i-au organizat președintelui Statelor Unite un fel de spectacol omagial, o ”laudatio”, având grijă ca orgoliul supraponderal al lui Donald Trump să fie îndestulat.  Și pentru că Haga nu e Phenian, cu stil occidental, rafinat cu cafea și bucate alese, fiecare lider a pregătit un mic moment ”de grație” în care să-i susure americanului la ureche mesaje din care acesta să înțeleagă ușor o singură idee: ”Trump, Great, Excepțional, Our daddy”. Conjunctura e de așa natură încât și cel mai aiurit lider NATO își dă seama că fără suportul Americii, NATO nu e decât o butaforie militară. Știindu-i firea, europenii s-au căciulit în fața președintelui american vizând un singur lucru, să țină SUA implicată. Altceva nu a contat! Deși planificată de-a lungul a două zile, întâlnirea de la Haga a fost rezumată la o singură dimineață de lucru ca să nu-l plictisească pe Donald Trump, fiind cunoscută capacitatea sa scurtă de atenție. Cu cinism, în căutarea unui happy-end la summit, au fost evitate subiectele importante care l-ar fi putut însă irita pe ”marele blond” – conflictul din Ucraina sau dacă amenințarea nucleară iraniană a fost într-adevăr eliminată prin bombardamentele americane. Cu entuziasm simulat, liderii NATO europeni s-au angajat să crească cheltuielile militare la 5% din PIB, care cel puțin pentru moment e doar un obiectiv politic de lung parcurs, nu o realitate prezentă în câteva luni. Angajamentul europenilor cu creșterea cheltuielilor militare oferit la pachet cu slugărnicia auto-impusă să gâdile ego-ul prezidențial au smuls președintelui Trump o confirmare că America rămâne fidelă conceptului de apărare colectivă înscris în  articolul 5 al NATO. Prin urmare, se poate sau nu vorbi de un succes al summitului NATO de la Haga? În teoria jocurilor de noroc concluzia se poate încadra la categoria joc de sumă nulă. Pe de-o parte, liderii au reușit să obțină de la Donald Trump un comportament general bun. Acesta a susținut în conferința de presă post-summit teoria apărării colective și a fost încântat de promisiunea de 5% la sută. Mesajul lansat lumii de NATO, cu un Donald Trump, ”frăgezit”, a fost rezonabil de pozitiv. Pe fond însă, acest summit care a evitat cu tact scandalul, nu marchează nicidecum reluarea relației transatlantice normale. În era Trump acest lucru este imposibil. La HAGA nici una din temele majore de criză pre-existente nu a fost abordată. Prima și cea mai imediată este Ucraina. Nu s-a schimbat nimic în atitudinea lui Trump față de Ucraina, în credința sa într-un armistițiu făcut la înțelegere cu Putin sau în lipsa de disponibilitate de a reînnoi ajutorul militar american. Așadar, războiul continuă, în parte cu suport din partea lui Trump. Liderii NATO s-au despărțit ”prieteni” la Haga, dar cât timp va dura asta? Poate mâine Donald Trump are o indispoziție acută și aruncă NATO în aer. Omul e imprevizibil! Bombardamentul Iranului le-a reamintit aliaților NATO ai SUA cât de puțină influență au asupra președintelui și a subliniat dificultatea de a pune la îndoială acțiunile lui Trump. Unde mai punem viziunea ferm izolaționistă a președintelui Trump, care face din NATO o alianță militară cu predictibilitate zero privitor la jocul de echipă al SUA. E adevărat că summitul NATO de la Haga s-a terminat cu bine. Fie și măcar din perspectiva că liderii europeni au înțeles că se confruntă cu sarcina uriașă de a-și reduce treptat dependența îndelungată de tehnologia și armamentul SUA. Și, fără a provoca o ruptură completă cu America, să se înarmeze până-n dinți.  Pe ”daddy”,  până la urmă, nu se poate conta!

 

De ce reforma Bolojan NU E o haiducie inversată?

Știți, nu?! Haiducii au fost tâlharii aceia buni ai neamului care furau de la bogați ca să dea la săraci. Firește, nimeni nu poate spune cât e adevăr și cât fake în partea cu datul la săraci. Dar sensul acesta al tâlhăriei, dinspre îmbuibați spre amărășteni, e general acceptat și considerat justițiar în România.  Din pură curiozitate de Cod Penal, nimeni nu s-a gândit însă să consacre un termen care să definească activitatea opusă haiduciei, adică tâlharul care fură de la săraci ca să dea la bogați. O variantă care poate fi general valabilă ar putea fi ”Guvernările României”. Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu, Boc, Năstase, Ponta, Dăncilă, Orban, Ciucă, Ciolacu, Câțu, sunt toate numele proprii ale unor guvernări care cu siguranță au ca numitor comun spolierea celor mulți pentru nerușinata îmbogățire, penală sau legalizată, a unei oligarhii. Pentru că ”nerușinata îmbogățire” a avut întotdeauna două căi. Cea penală promovată prin corupție de partid și de stat. Și cea legală, care se exprimă prin pensiile speciale și posturi la stat plătite gras în conturile clientelei politice. Dar, știți cum e?, râdem, glumim, dar la urmă obligatoriu trebuie să plătim! Strategia măiastră de cumpărare de voturi cu bani publici împrumutați în numele României  de binomul Ciolacu-Ciucă, a băgat țara în corzi. Statul român are acum nevoie de bani ca de aer ca să poată funcționa. Singurul om care a putut convinge românii că vrea și poate să redreseze România la pachet cu reconstruirea instituțiilor statului român și a domniei legii este șeful liberal, premierul Ilie Bolojan. Presiunea este imensă. Guvernului Bolojan nu i se mai permite haiducia inversată! Majoritatea românilor și-au făcut bine treaba la alegeri. L-au trimis pe domnul Nicușor Dan la Cotroceni, care, onorabil, și-a respectat promisiunea și l-a desemnat premier pe domnul Bolojan. E momentul acum ca cei votați să livreze. Repede! Începând de dimineață, din două ordonanțe să lichideze pensiile speciale, cu trei lovituri de karate legislative să radă sinecurile din firmele de stat și, mai spre seară, cu un ANAF restructurat laser, la bugetul României să intre sute de milioane de euro confiscate de la corupții și evazioniștii neamului. Este filmul de acțiune guvernamentală pe care-l așteaptă cu sufletul la gură românul de bun-simț. Dar nu e realist! Sub autoritatea președintelui și premierului României, de sens contrar, viermuiește o magmă de interese ocultă care a pătruns în toate capilarele statului, în partide, în instituții publice, în servicii,  cabinete medicale, săli de păcănele și de judecată, școli, sport, la cazarmă, sindicate, zboruri comerciale și căi ferate. E o boală lungă netratată care a metastaziat în toată societatea noastră. Profitorii, în gașcă cu partidele, își apără cu dinții privilegiile dobândite cu greu, sunt bogați, influenți și gata să lupte cu orice președinte și premier care vor să-i  deposedeze de averea și influența câștigate furând, cu sistem, statul român. Pe moment, premierul Bolojan nu poate aduce bani la buget din zona ocultă. Ar fi o bătălie lungă, nu are încă echipa minimă necesară, iar România nu are timp. Cronometrul pornit de Bruxelles dă termene strânse pentru tratarea efectelor orgiei bugetare extreme la care s-au dedat Ciucă-Ciolacu. De unde să ia guvernul repede bani? Păi, ca întotdeauna, de la românii onești, muncitori și bun-platnici. Cum? Prin TVA mărit. Prin creșteri de impozite și diminuări de sporuri nesimțite la unii bugetari. Prin corecții acolo unde destrăbălarea ajunsese la o risipă de miliarde, cum ar fi concediile medicale și sinecurile unor bugetari parazitari. O decizie neinspirată care a dat prost pentru începutul terapiei Bolojan la deficit a fost ”atacul”  la viitorul țării, elevi și studenți. S-au diminuat bursele. Cum să faci asta? Faci! Pentru că țara are nevoie de bani, și nu-i poți lua nici de la rezerviștii cu pensii speciale, nici de la evazioniștii cu relații din clasa milioanelor de euro. De ce? Pentru că premierul Bolojan nu are în parlament o majoritate care să accepte asta! Curățenia generală, ar fi ceva împotriva firii pentru șefii PSD+PNL+UDMR. Sunt titulari în proiectul de țară care a dus România pe marginea prăpastiei, la un pas să cadă în dictatură și faliment. Premierul Bolojan, cu aceleași partide care au băgat țara cu un picior în groapă, trebuie acum să o scoată. Știți cum este? Ca să treci puntea, te faci frate și cu dracul. Ori în acest timp este imposibil să dai sentimentul că austeritatea este echitabilă și dreaptă. Pentru că ”dracul” e de-a dreapta ta! Dar măcar, chiar dacă deocamdată sunt imuni, profilul de premier al dlui Bolojan dă aproape certitudinea că îmbuibarea câtorva privilegiați pe spatele majorității contribuabililor este condamnată. Haiducia inversată nu va mai pune nici un gram de osânză pe foala oligarhiei. E garantat Ilie Bolojan!

Monica Pană