RETROSPECTIVĂ ROMANȚATĂ. Anul 2021 în 30 de minute de lectură | Partea I

26 decembrie 202126 decembrie 2021 Redacția Replica 0 Comments

IANUARIE 2021

Joe Biden, o nouă cale sau nimic

Joe Biden a fost investit ca al 46-lea președinte al SUA într-o ceremonie programată în fața Capitoliului din Washington. Occidentul a răsuflat ușurat pe moment. Dar pentru că Donald Trump a fost un efect și nu o cauză a halucinantei degradări a ”celei mai vechi și puternice” democrații din lume, noul președinte preia mandatul cu o povară imensă pusă de lumea liberă pe umerii săi. La 78 de ani, lui Joe Biden i se cere să oprească lumea în loc și dacă s-ar putea, să o întoarcă înapoi vreo 30 de ani, pe direcția în care măreția Americii nu putea fi contestată. Misiune imposibilă! Peste 70 de milioane de americani au arătat prin vot că nu mai vor acea Americă. Ca întotdeauna în istorie, răsturnările violente de sistem au ca prime resorturi frustrări care își țes ani de zile pânza socială până în punctul critic de la care pot prinde în ea vechea lume devorând-o. America este aproape de un asemenea punct critic! Cetățeanul american alb și neinstruit căruia nu-i pasă de atrocitățile și pogromurile trecutului este sătul de ”political correctness”. Pentru el dreptul celui mai puternic trebuie să primeze, și îl scot din minți măsurile oficiale de protecție la ofense și dezavantaje a minorităților. E una din frustrările pe care Trump a zgândărit-o fără scrupule până a transformat-o în furie și pe urmă în insurecție. În același timp, pe perioada protestelor ”Black Life Matters”, pe unul din ziduri, protestatarii de culoare au scris ”Kill the 1%”. Este cealaltă axă a fracturii societății americane în care establishment-ul clasic american, sedentar, plutește rupt de realitate într-o bulă tot mai mare de îmbuibare ignorând avansul sărăciei, care decimează clasa de mijloc americană. Statistica e clară: unu la sută din populația Americii deține 90 la sută din avuția țării. Joe Biden preia mandatul așadar într-un moment în care rasismul, după 50 de ani, a fost revalidat de către administrația Trump, iar sărăcia și ignorarea ei de către administrațiile americane democratice succesive începe să depășească pragul critic al suportabilității. Asta este America care l-a adus pe Trump la putere acum patru ani. Nu e ruptă în două, ci în milioane de părți, un loc unde fiecare are ceva de revendicat de la fiecare. În plan extern, SUA are de a face de asemenea cu provocări fără precedent. Uniunea Europeană, aliat tradițional al SUA, s-a grăbit să încheie, chiar pe sub nasul noii administrații americane, un mega-acord comercial cu China, a doua mare putere economică din lume aflată în plin război comercial și geopolitic cu America. Proiectul Nord Stream 2, care va lega direct Germania și UE de gazul rusesc continuă, în ciuda opoziției Washington-ului. Iran-ul, Rusia și Turcia merg pe o politică de guerilă în relația cu SUA găsind cu tot mai mare succes alianțe și căi de a slăbi influența americană. Apelul la unitate al noului președinte Biden din discursul său de inaugurare e bun, dar nu e suficient. Ca să aibă cât de cât succes, administrația Biden trebuie să găsească o nouă cale în politica sa internă și internațională. O întoarcere la tipul Obama de administrație ar fi prezumtiv un eșec. Cu atât mai mare cu cât s-ar încerca, la disperare, și variante de rețete din modelul Trump. Cei care au văzut în alegerea lui Joe Biden o garanție pentru reîntoarcerea la timpurile de glorie ale Americii sunt naivi. În realitate, Joe Biden este ultima șansă a Americii să nu cadă prea rapid sub copitele noilor forțe mondiale ale căror proiecte economice avantajoase cumpără demult influență și putere în Europa și Asia. De aceea, în acest context intern și extern infernal, ar putea fi considerat un succes și dacă administrația Biden reușește doar să câștige puțin timp pentru America democratică. E deocamdată singurul câștig realist la care se poate spera. Roata istoriei nu se mai întoarce în avantajul urmașilor lui George Washington.

Nu focul, ci corupția a ucis din nou Vineri la ”Matei Balș”

”S-au identificat 5 domenii de corupție în sistemul de sănătate din România. Este vorba în primul rând despre achizițiile publice, despre spitale, farmacii, medici sau personal auxiliar. În domeniul sănătății se primesc mite mult mai mari, cu procente între 5-20% din valoarea facturilor. În domeniul Sănătății procentul de mită este mult mai mare decât în alte domenii. Plata este făcută fie direct managerului, fie prin diverse servicii de consultanță” – Laura Codruța Kovesi, 2018, pe atunci procuror-șef DNA. Ce spunea de fapt doamna Kovesi acum 3 ani? Că între 5 și 20 la sută din banii cheltuiți de sistemul sanitar din România nu slujește interesul pacienților. Miliarde de lei s-au scurs din sistem zeci de ani sub forma șpăgilor și facturilor umflate care au îndopat mega-căpușa lipită strâns de corpul muribund al instituțiilor medicale românești. Pentru ca peșcheșul penal să poată fi plătit, s-a sacrificat pacientul. În loc de medicamente de top, mai scumpe, s-a lucrat cu analoguri ieftine. În loc de meniuri nutritive atent selectate, pacienții au mâncat boțuri mari de cartofi puse lângă pielcojini de pui. În loc de aparatură medicală ultraperformantă, s-au cumpărat ciurucuri sclipitoare perfect inutile. În loc de dezinfectanți-apă de ploaie, de instalațiile electrice sau de oxigen -cârpeli și bombe cu ceas. Mai puneți decorul sumbru al clădirilor de spital construite cu 40-50 de ani în urmă ca să aveți imaginea completă a asasinatului lent al sistemului spitalicesc românesc. Efectul? Milioane de infecții nosocomiale, viață de câine maidanez pentru pacienți, tratamente incomplete, iar mai nou foc și pacienți arși de vii într-o suită tot mai dinamică. Deja nu mai putem vorbi de accidente nefericite! Numărul tot mai mare de tragedii din ultima vreme dă semnalul că am ajuns în situația nefericită să căutăm vindecare într-un sistem medical doborât de corupție, care ucide. Înduioșătoare bățoșenia autorităților care anunță controale și dosare penale. Nu ai cum să controlezi așa ceva! Neconformarea este norma! Dacă pompierii sau DSP-urile țării chiar ar trebui să aplice la sânge legea, cel puțin 60 la sută din secțiile spitalelor românești ar trebui închise mâine. Cine își asumă o astfel de responsabilitate? Așa că se dau avertismente și ici-colo, unde chiar e jale, câte o amendă, așa ca să fie! Rezultatul? FOC! 16 august 2010-Secția de Reanimare a maternității Giulești (cinci bebeluși morți); 14 noiembrie 2020 – Secția ATI a Spitalului Județean de Urgență Piatra-Neamț (10 pacienți morți, 7 persoane rănite); 25 decembrie 2020 – Spitalul de Psihiatrie Socola (un mort); 2 ianuarie 2021 – Secția de Psihiatrie a Spitalului Municipal Roman, județul Neamț (patru persoane întoxicate cu monoxid de carbon); 5 ianuarie 2021 – Spitalul de Psihiatrie din Gătaia, Timiș; 29 ianuarie 2021 – Institutul Matei Balș, București (șase morți). Iar următoarea tragedie e doar o chestiune de timp. Mesajul către autorități este unul singur: stopați această competiție a morții din spitalele României! Dar cine să o facă?

FEBRUARIE 2021

Al treilea vaccin pus la treabă în românia: Astrazeneca

Din februarie, românii au la dispoziție pentru imunizare al treilea vaccin, produs de Astrazeneca/Oxford. Există zvonuri că acesta are o eficiență de doar 60 la sută, mai mică decât vaccinurile de la Pfizer sau Moderna. Adevărul nu este însă pe deplin stabilit prin experimente și analize științifice. Este însă confirmat că nici o persoană vaccinată până acum cu Astrazeneca, care totuși s-a îmbolnăvit de COVID-19, nu a decedat, nu a făcut forme grave de boală și nu a avut nevoie de spitalizare. Dovadă că românii au încredere în acest vaccin este numărul mare de persoane care s-au înscris să facă vaccinul încă din prima zi: peste 140 de mii. Încrederea oamenilor este susținută și de autoritățile române care spun că ultimele cercetări arată că eficiența Astrazeneca, după rapel, ajunge la puțin peste 80 la sută imunizare. Adică aproape la fel de bine ca celelalte două vaccinuri care folosesc tehnologia ARN mesager.

Biserica și caznele ei

Un eveniment festiv, motiv de bucurie în orice familie, s-a terminat cu o tragedie la Suceava. Un băiețel de șase săptămâni, Iustin, a murit în urma slujbei de botez. Scufundarea lui de trei ori în cristelniță, potrivit tradiției, s-a dovedit fatală. Dacă ar exista definit în norme, s-ar putea spune că, până la urmă, moartea lui Iustin a fost provocată de un malpraxis popesc. Ca un robot, preotul care a oficiat slujba nu a empatizat deloc cu starea bebelușului, care urla din toate puterile, nu a știut să protejeze nou-născutul în timpul scufundării ritualice, așa încât cele trei imersiuni în cristelniță s-au terminat pentru bebeluș cu un înec fatal. Există mii și mii de slujbe de botez ortodoxe în toată țara, an de an, cu scufundare totală în apă și nu se întâmplă nimic rău. La Suceava însă, soarta a lovit necruțător, luând viața unui nou-născut și umplând de durere o familie și un preot. Moartea la botez a micului Iustin nu a rămas însă în registrul unui accident local nefericit. Tragedia a descătușat la nivel național tensiuni acumulate deja în societate privitor la rolul, activitatea și moralitatea slujbașilor Bisericii naționale. Pentru că nu doar credincioșii trec prin încercări teribile. Prin cazne trece chiar și Biserica însăși. Botezul mortal a lui Iustin s-a suprapus în această săptămână cu scandalul călugărului Sebastian Jitaru, care face obiectul unei anchete pentru agresiune și viol asupra mai multor elevi de seminar. Abuzurile sale au fost trecute cu vederea de episcopul Hușilor, care i-a oferit călugărului ranguri clericale și putere, ierarhul BOR fiind șantajat cu propriu-i nărav. Scandalos și abject chiar și pentru un mirean, ce să mai vorbim de fețe bisericești?! Cele două evenimente triste le-au reamintit românilor de promiscuitatea din chilii, de luxul deșănțat etalat de șefii bisericii, de combinațiile nepotrivite dintre popime și politicieni. Românii de bună credință vor mai multă curățenie morală, mai multă smerenie, mai puțină lăcomie și mai mult ajutor din partea BOR aici pe Pământ. Se așteaptă și o adaptare la vremurile noastre a canoanelor, dogmelor și moralei din sânul Bisericii Ortodoxe. De exemplu, după moartea lui Iustin, se pledează tot mai mult pentru un botez mai ”soft” în cazul nou-născuților. Riscul de înec ar fi practic eliminat dacă în locul triplei scufundări totale în cristelniță, preotul stropește de trei ori, ritualic, creștetul bebelușului cu apă sfințită. Părinții pot cere asta preotului! Există însă o rezistență fenomenală la schimbare (în bine!), atât în afara, cât și în interiorul Bisericii Ortodoxe. După botezul mortal de la Suceava, o tagmă fundamentalistă formată din popi și credincioși radicalizați ridică piatra și aruncă cu ea. Pretinzând că ei sunt mama și tata ortodoxiei, talibanii creștini își fac un titlu de glorie atunci când consideră protejarea la înec al nou-născuților la botez un fel de moft păgân. Ritualul botezului nu va fi schimbat după decesul bebelușului de la Suceava, înecat în cristelniță, spune Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Nici lingurița unică folosită la împărtășanie în pandemie. Dumnezeu îi va păzi pe toți, iar dacă cumva mor înecați sau de COVID-19 credincioșii sacrificați vor ajunge, cu siguranță, direct în Rai. Este de fapt și mesajul transmis părinților copilului mort de un site ortodox extremist (foto). Foarte bine, dar dacă Biserica și ritualurile ei ar fi puțin mai umane și mai empatice cu credinciosul, nu era mai bine ca înainte de a ajunge în Rai, micul Iustin să poată să se bucure și de viața pământească care i-a fost dată?

Pe cine pică corvoada salvării CEH?

CEH a ajuns la fundul sacului: nu mai are nici bani de salarii! Au fost ani la rând, zeci!, în care banii învârtiți prin CEH le-a făcut să se bată pe burtă, cu satisfacție, pe toate triburile politice ajunse la butoane prin rotația de cadre electorală. Cu predare de ștafetă, în toate programele de guvernare începând din 1990 încoace, la clauze subînțelese, mineritul Văii Jiului și Termocentrala Mintia au fost preluate ca PUȘCULIȚE. Simplificat, o PUȘCULIȚĂ înghite bani publici, sub formă de subvenții sau venituri și servește bani privați, sub formă de contracte, păguboase pentru ea însăși și nesimțit de avantajoase pentru restul. Orice tip de contract vă trece prin minte e bun ca să fie păgubos: de retehnologizare, de studii de fezabilitate, de ecologizare, de consultanță, de tuns iarba în curtea uzinei, de aprovizionat cu carne la cantină, de achiziții ace, brice și carice. Bani mulți, miliarde și miliarde de lei, au intrat în CEH. Dacă toți ar fi fost folosiți de la început cu pricepere, chibzuință și bună credință viitorul ar fi fost asigurat! Din păcate CEH a fost o PUȘCULIȚĂ. Așa că retehnologizarea a fost cârpeală, studiile de fezabilitate au rămas simple hârtii, ecologizarea a rămas praf în ochi și în plămâni, consultanța o cadoriseală de sinecuri, iar acele, bricele și caricele știe toată lumea cine le-a dus pe acasă. Pe cârca CEH, s-au făcut averi private la aparținători și la terți! Tratamentul ăsta, aplicat mai multe cincinale, omoară până la urmă orice PUȘCULIȚĂ! Siderurgia hunedoreană a capotat prima. Este rândul energeticii hunedorene, care trage după ea și mineritul Văii Jiului. Degeaba sindicatele dau acum cu pumnul în masă! Trebuiau să pună piciorul în prag atunci când au văzut că începe declinul, când au înțeles prima dată cum minerilor și energeticienilor pe care îi reprezintă li se fură viitorul. Opoziția reală le-a fost anihilată cu salarii babane, delegații parcate prin hoteluri de lux, vacanțe moca și friptureli diverse primite pe sub mână de la administrație. S-a văzut permanent că lupta sindicală la CEH a avut întotdeauna sincronizare politică (cu predilecție PSD), și din cauza asta, nu a putut sluji interesul termocentralei și a exploatărilor miniere și prin urmare nici pe cel al salariaților. Așa că, în această săptămână, gargara și propaganda au fost anihihate de crudul adevăr: la CEH nu mai există nici bani de salarii. Minerii din Valea Jiului nu le-au mai primit la timp și au protestat. Acesta e rezultatul final. La asta a dus, în 30 de ani, munca politizată a administrației și cea a sindicatelor de la CEH: datorii astronomice, ruine industriale, și acum, muncă fără salarii. De observat, la acest tablou apocaliptic, înghesuiala politică din poza de susținere a minerilor care protestează. Toți călăii politici ai mineritului și energeticii hunedorene nu mai au brusc altă treabă decât să-și mângâie pe cap victimele. Ipocrizia depășește orice închipuire. Guvernul en titre, de urgență, a improvizat ceva ca salariații, care nu au nici o vină, să-și primească banii pentru munca făcută. O lună, două, poate trei va merge așa. Și după?! Măsura guvernului e doar o frecție ”Diana” la un cancer cu metastaze. Ruleta electorală face ca astăzi la butoane să fie o coaliție. Că această coaliție vrea, sau că nu vrea, nu mai contează. Guvernarea PNL-USR-PLUS-UDMR E OBLIGATĂ să acționeze. Din păcate, orice ar decide să facă, orice măsură ar lua, vor exista costuri sociale și politice. Dacă guvernul va ști însă să îmbine optim restructurarea cu retehnologizarea numărul de joburi pierdute va fi mai mic. Dar ce ghinion, nu? După zeci de ani în care CEH a putut fi mulsă fără griji și fără milă, să nu mai ai timp acum nici măcar să predai guvernării viitoare ștafeta PUȘCULIȚEI pentru funerarii.

MARTIE 2021

Luarea de ostatici la Onești. O parodie tragică

Dacă s-ar face o ecranizare după luarea de ostatici de la Onești ar ieși un film prost. Adică un bătrân de aproape 70 de ani, cu un cuțit în mână (lamă de 30 cm, ce-i drept!), face ce face și ia ostatici doi meșteri (foto) într-un apartament, oameni în putere, și după ce stă la taclale din balcon vreo cinci ore cu șezătoarea polițistă organizată la scara blocului, bang, începe să-i căsăpească pe ostatici chiar sub nasul trupelor speciale. Patru plăgi prin înjunghiere într-unul, șapte în celălalt. Până când berbecul mascaților sparge anevoie ușa și se bagă, cu risipă, opt gloanțe în bătrân, ostaticii trec pe lumea cealaltă. Bilanț? Doi morți cu poliția la ușă, asasinul la spital ciuruit și impresia că între dispariția Alexandrei la Caracal și acest nou caz, nu s-a schimbat nimic din modul ”tablagiu” de acțiune al autorităților în situațiile limită. La Onești greșeala primordială a polițiștilor a fost că nu l-au luat în serios de la bun început pe cel care avea să devină criminal. Să stai la taclale cu un astfel de om așa cum stai cu un spărgător de liniște publică băut poate fi fatal. Și a fost. Se știe că polițiștii, prin natura meseriei, văd mereu oameni disperați, sau doar cu mintea rătăcită, care, cocoțați pe stâlpi de curent, pe acoperișuri, amenință că se aruncă dacă nu primesc una sau alta. În cazul Moroșanu, luarea de ostatici trebuia să declanșeze însă alarma de gradul zero din prima secundă. E de înțeles că nu există în Onești negociatori și lunetiști la orice oră, dar ei trebuiau aduși de urgență din altă parte de la primul apel făcut de criminal la 112. După eșecul celor mai buni negociatori de la Poliția Capitalei în cazul studentului care s-a aruncat de pe acoperișul căminului, parcă și speranța că un negociator ar fi putut rezolva ceva se clatină. Un lunetist părea totuși un minim necesar pentru salvarea celor doi muncitori. S-a aflat ulterior că Poliția Română nu are astfel de specializare în organigramă. Pe urmă, este greu de imaginat cum s-ar putea filma veridic scena legării ostaticilor. A fost singur Moroșanu, sau a avut complici? Pentru că dacă a fost singur, era o treabă de luptător în forțele speciale. Dacă cei doi muncitori s-ar fi decis să riposteze imediat, Moroșanu nu avea nici o șansă ca să-i lege pe amândoi cu mâinile la spate. Unul dintre ei ar fi scăpat sigur! Ar fi fugit. Lucru care s-ar fi întâmplat chiar și în cazul folosirii unui spray lacrimogen. Singura explicație care stă în picioare este teama. Frica i-a țintuit locului pe cei doi muncitori care s-au lăsat fără luptă pe mâna celui care avea să le devină călău. Sunt multe de spus și s-au spus despre tristul eveniment de la Onești, dar privind retrospectiv, tabloul general al luării de ostatici de la Onești, nu are nimic american în el. E trasat în tușe inconfundabile de Miorița, mici la grătar și aflatul în treabă țâfnoasă a autorităților. Doar baia de sânge din fostul apartament al lui Moroșanu strică iremediabil parodia, transformând-o într-o dramă care trebuie decontată, din nou, de Poliția Română.

Dr. Flavia Groșan, un mic produs al neo-oportunismului de tip ȘOȘOACĂ

Nimeni nu poate spune de unde apare fenomenul. Ce mecanisme sociale imprevizibile se amorsează, ce plăci tectonice adânci se mișcă în gândirea colectivă, ce face ca omenirea să acționeze la un moment dat ca un cârd de găini decapitate. E un fenomen istoric, iar specialiștii pot constata că ”nebunia în masă temporară” a anunțat aproape întotdeauna schimbări dramatice în mersul lumii. Sunt consemnate în cărțile de istorie tulburările, instabilitatea și degringolada socială și politică din ultimii ani ai Monarhiei dualiste, care, toate, au fost preludiul dispariției Austro-Ungariei la 1918. De asemenea, anii interbelici ai Germaniei plini de proteste, convulsii sociale și învrăjbiri naționaliste au dus la transformarea democrației parlamentare din Republica de la Weimar în dictatura lui Adolf Hitler cu toate ororile ce au urmat. Unde va duce acum trecerea de la liberalism la ceea ce a primit denumirea de ”iliberalism” în lumea liberă? Cum se poate explica masochismul popoarelor libere care cer tot mai insistent reîntoarcerea la o politică autoritară, de dictat? Ar putea fi vorba despre dezechilibrul tot mai mare dintre bogați și săraci? Sau de nevolnicia autorităților occidentale ieșite din formă și degenerate aproape complet după 30 de ani de excese, îmbuibare și relaxare? E în discuție admirația tot mai mare pe care locuitorii periferiilor occidentale o au față de Estul asiatic și ”vâna” lui Putin? Sau pur și simplu, la mijloc este natura umană și ahtierea ”celui mai tare” după dezlegarea oficială la rasism, șovinism, discriminare, boli sociale care au fost carantinate de decenii în lumea liberă după ororile nazismului. Sau, poate, toate la un loc? Instinctiv, oamenii simt când se închide o eră, când ”sistemul” dă în primire. Problema este că încep să caute ieșirea aruncându-se cu capul înainte și ochii minții închiși. Iar pandemia stimulează fenomenul! Pentru oportuniști este un timp optim de aruncat lumea în aer! Gândirea logică se estompează, cerințe care ieri păreau nebunești devin revendicări la proteste, simbolurile democrației absolute se clatină, se ridică noi lideri proeminenți prin viziunea lor distructivă, grotescă, populistă, dar seducătoare prin prospețimea ei pentru noua generație războinică crescută în clișeele împăciuitoare ale corectitudinii politice. În România, de exemplu, figuri ca Dragnea, Șoșoacă, Simion, Târziu, Pleșoianu au prins cheag electoral intuind foarte bine oportunitățile fantastice ale vremurilor. Și cu atât mai probabilă și mai rapidă va fi schimbarea în rău a societății, cu cât decidenții sunt mai nehotărâți, mai incapabili sau mai rău-intenționați ca să livreze o guvernare bună pentru toți. Dacă trendul actual se va menține, criticarea, negarea, combaterea deciziei oficiale va deveni o practică de succes prin care liderii ei se vor pune în fruntea unui electorat din ce în ce mai numeros. Un electorat ”înnebunit temporar” pentru că nu face diferența dintre eroism și prostie, dintre patriotism și populism, dintre bine și rău, un cârd de găini decapitate care nu își dau seama nici măcar că își fac rău lor când huiduie pe la porți de guvernanți, în înghesuială, fără mască. În vremuri normale așa ceva nu se poate întâmpla. Suntem însă în anticamera unor timpuri noi, iar cei mai oportuniști exploatează deruta generală ca să iasă în față. Asta a făcut, cu metodă și calcul, și doctorița Flavia Groșan. A devenit vedetă peste noapte nu pentru că ar fi vindecat, zice-se, ”jdemii” de pacienți de COVID-19 cu ce se găsește prin drogheria din colț, ci pentru că a jucat ”împotriva sistemului”, adică a măștii și a tratamentelor de la ATI din spitalele de stat. Doctorița de la Oradea a avut un fler politic foarte bun. A simțit bine momentul și a validat cu diploma sa de medic linia anti mască-carantină-distanțare-guvern-președinte-sistem a răzbătătoarei Șoșoacă. Reacția a fost imediată. Succesul și susținerea fulminantă a doctoriței Groșan trebuia să dea fiori reci pe spinarea guvernanților. Faptul că uitându-ne în gura ei, mulți pacienți bolnavi refuză tratamentul din spital și mor, e doar un nenoroc pentru bieții oameni că n-au înțeles un lucru simplu: nu te poți vindeca dacă refuzi să te tratezi. Ultimul exemplu tragic cu care doamna Șoșoacă și ”ai ei” și-ar putea încărca din nou conștiințele? Cornelia Catangă.

APRILIE 2021

DEVA. PRIMUL ORAȘ DIN ROMÂNIA CU VACCINARE ”ON THE GO” din mașină

Autoritățile publice hunedorene s-au mișcat extrem de bine, astfel încât Deva a inaugurat sâmbătă primul centru de vaccinare ”drive thru”, adică, ”din mașină”. Centrul instalat în parcarea de la Auchan are o capacitate de 500 de persoane pe zi. Este folosit vaccinul Pfizer. În prima zi de vaccinare în centrul de la Deva s-au vaccinat peste 300 de persoane, în jurul orei 15.00 procesul desfășurându-se din plin. Funcționarea acestui centru de vaccinare din mașină și mai ales faptul că Deva este primul oraș în țară care îl aplică a scos în evidență competența instituțiilor județene care au contribuit la realizarea proiectului și anume, Prefectura județului Hunedoara, DSP Hunedoara, Primăria Deva, Crucea Roșie, Serviciul de Ambulanță și Inspectoratele de Poliție, Jandarmi și pentru Situații de Urgență. Centrul de vaccinare direct din mașină are activitate zilnică, între orele 10.00 și 19.00. Persoanele care doresc să se vaccineze, indiferent de localitatea de domiciliu, o pot face prezentând actul de identitate, fără a fi nevoie de înscrierea în prealabil în platforma națională. Chestionarul de triaj și cel de consimțământ pot fi descărcate de pe site-ul DSP Hunedoara (asphd.ro) sau pot fi obținute la centrul de vaccinare.

Vlad Voiculescu, un ministru mult prea rău sau mult prea bun? Aceasta-i întrebarea!

Demiterea domnului Vlad Voiculescu din fruntea ministerului Sănătății a avut, fără nici un dubiu, cel puțin două particularități. În România nu este deloc o tradiție ca premierul să-și demită din scurt un ministru, mai ales după numai 100 de zile de mandat. Nici măcar atunci când dosarele penale pocneau la ușa miniștrilor de tot felul nu se lăsa cu demiteri. Se lucra lent cu mănușile remanierii puse. O altă particularitate, un aspect inedit, este ricoșeul politic care a dus la demiterea ministrului Vlad Voiculescu. Tocat mărunt din prima zi de mandat de partidele AUR și PSD, de televiziunile oligarhilor cu cazier, ministrul a fost executat până la urmă de un prim-ministru liberal, partid aflat în alianță de guvernare cu partidul USR-PLUS, la care plătește cotizație fostul ministru. Cât de prost ministru a putut fi domnul Vlad Voiculescu? Chiar atât de prost încât șeful lui de la guvern să fie nevoit să-l demită la matinal în a 113 zi de mandat, provocând rânjetul satisfăcut al opoziției PSD și AUR? Întrebării e greu să îi găsim un răspuns în logica ierarhiei competențelor, pentru că, de exemplu, fostul ministru al Economiei din Republica Dragnea, domnul Dănuț Andrușca (PSD), catalogat ca cel mai slab ministru din toate timpurile, a rezistat totuși pe funcție 11 luni și nu a fost demis, ci remaniat cu coroniță. O comparație între domnii Voiculescu și Andrușca nu are valoare practică. Nu duce nicăieri să compari ”nediamantul” cu bostanul. Prin urmare, ceva grav, ascuns, amenințător și nemaivăzut a făcut, sau a început să facă fostul ministru Voiculescu de a fost demis. Ceva care l-a făcut țintă și a unit împotriva sa aproape tot spectrul politic românesc acompaniat în spate de corul guriștilor cu condicuțe de la antenele TV. Totuși nimeni nu știe exact de la ce anume i s-a tras fostului ministru Vlad Voiculescu. Sigur nu de la tragedia de la Balș, nici mutării intempestive de la Foișor și nicidecum morților din ATI-ul mobil. Au murit oameni în tragedii intraspitalicești și în mandatul ministrului Bănicioiu (Colectiv), și al ministrului Tătaru (incendiul de la ATI Piatra Neamț, focarul de Covid necontrolat de la Suceava), dar ei nu au fost demiși. Poate domnul Voiculescu s-a dovedit prea transparent privitor la (ne)cunoașterile sale, episodul cu modul de înhumare a decedaților COVID rămânând ca reper. Totuși, impresia care domină este că, domnul Voiculescu a fost demis pentru că nu a respectat instrucțiunile de folosire politică a funcției pe care a ocupat-o. De capul său, considerând că face bine și, implicit, e inutil să comunice intențiile sale pe scară ierarhică, a început să scoată la vizitare schelete din dulapul sistemului sanitar românesc. Așa românii au aflat că există un sistem de centre de vaccinare paralel pentru ”speciali”, că o soluție mai bună pentru depolitizarea sistemului medical ar fi ca ministerul Sănătății să organizeze concursuri ”pe bune” pentru posturile de manager de spital din toată țara, că există o bănuială rezonabilă de subraportare a numărului de morți de COVID-19 în România. Pur și simplu, domnul Vlad Voiculescu s-a dovedit total nepotrivit pentru funcție din cauza totalei sale inadecvări la compromisurile și tainele murdare care fac din domeniul medical cea mai coruptă zonă din spectrul instituțiilor publice românești. Breșele de transparență pe care ministrul Voiculescu a început să le creeze necontrolat în lumea ascunsă care parazitează sistemul medical a deranjat profund. Atât de mult încât presiunea de jos în sus a făcut ca o criză politică în coaliție generată de demiterea ministrului să fie preferabilă unor dezintegrări esențiale în mecanismele feudalismului corupt care guvernează sistemul medical românesc și care poate finanța copios partide, posturi, decizii. Partidele din alianța de la guvernare se vor înțelege până la urmă, peste momentul demiterii se va pune macrameul discursurilor entuziasmante despre nevoia de reforme rapide în societatea românească, lumea va uita. Esențial pentru sistem este că nimic nu se schimbă în structura epoleților, specialilor, privilegiilor și managementul politrucilor paraîndărătnici care interacționează prin politicieni cu poporul. Nu se va ști curând dacă domnul Vlad Voiculescu chiar ar fi fost reformatorul providențial așteptat, dar mulți români l-au personificat cu disperare ca atare. Și poate nu întâmplător, din această cauză, demiterea domnului Vlad Voiculescu se suprapune cu un alt fenomen politic: AUR a ajuns al treilea partid în intenția de vot a românilor.

Concentrare de trupe rusești la granița cu Ucraina. Ce l-a pus în alertă pe Președintele Putin

Ministrul ucrainean al Apărării, Andrii Taran, a afirmat sâmbătă ca țara sa ar putea fi provocată de agravarea situației de către Rusia, în conflictul din regiunea Donbas, din estul Ucrainei. Kievul a dat semnalul de alarma în legătură cu o acumulare de forte rusești lângă granița dintre Ucraina și Rusia și cu privire la creșterea violenței de-a lungul liniei de contact care separa trupele ucrainene și separatiștii susținuți de Rusia în Donbas. Kremlinul neaga că trupele sale sunt o amenințare, dar spune ca vor rămâne în zonă atât timp cât consideră potrivit. Secretarul de stat american Antony Blinken și omologii săi francezi și germani au cerut vineri Rusiei să oprească creșterea efectivelor armate în zonă și și-au reafirmat sprijinul pentru Kiev în confruntarea cu Moscova. La inflamarea relațiilor dintre Rusia și Ucraina au contribuit și zvonurile recente privitoare la o posibilă aderare a Ucrainei la NATO. Experții însă sunt de părere că Rusia nu va accepta niciodată o Ucraină pro-democratică și prooccidentală și dorind să evite orice posibilitate de integrare a țării în NATO, Regimul Putin amenință. Strategia Kremlinului este ușor de intuit: dacă e să fie ca Ucraina să intre în NATO, Moscova se asigură că nu va intra Ucraina pe care o cunoaștem astăzi. Bucăți din ea sunt deja în administrare rusească, iar succesul în cazul anexării Crimeii dă încredere președintelui Putin că nu va avea nici pe mai departe o rezistență reală în dezintegrarea statului ucrainean dacă situația o va cere.

Cazul Muntenegru. Cum china îți execută silit țara?

Situația din Muntenegru, țară europeană, este o exemplificare foarte elocventă a scopului adevărat pe care politica chineză de colaborare economică ”O centură, un drum” – Drumul mătăsii îl are. Muntenegru a cerut în aprilie ajutorul UE pentru a putea returna un credit contractat de la o banca din China. Dacă nu face acest lucru țara riscă să cedeze Chinei părți din teritoriul național, cu care a girat creditul. Datoria pe care Muntenegru trebuie să o restituie este de un miliard de dolari. Muntenegru a luat creditul pentru construcția unei autostrăzi, iar acum nu mai poate rambursa datoria. Împrumutul a fost obținut de la China Eximbank, în 2014, iar proiectul a fost atribuit unei companii chineze China Road and Bridge Corporation. Programul economic chinez Drumul mătăsii are evident un iz geopolitic. Și nu e primul caz în Europa. S-a văzut asta încă de acum cinci ani. În 2016, firma de transport maritim a Chinei Cosco a achiziționat un pachet de acțiuni majoritar în cadrul portului Pireu, din Grecia. Portul este situat într-o zonă strategică între continentele asiatic şi european și acum este al Chinei. În ultimul deceniu, companiile chineze au achiziționat participații în cadrul a 13 porturi din Europa, inclusiv din Grecia, Spania şi mai recent Belgia, relevă un studiu realizat de Organizația pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Europa de Sud-Est este doar o parte din cuceririle chineze din ultimii ani. Zone întinse din fostul spațiu sovietic și din frica sunt datoare vândute Beijingului, China continuând în forță să-și extindă influența în toată lumea. Trofeul suprem al chinezilor este însă Europa, iar dependența tot mai mare a companiilor europene de piața chineză, duce la concluzia că demersul asiaticilor ar putea avea în maxim un deceniu succes deplin în condițiile în care America pare sleită în demersurile ei de a păstra status-quo-ul economic care a guvernat după al Doilea Război Mondial relațiile cu Europa.

Timișoara, notificată de Viena pe o investiție făcută de Austro-Ungaria acum 100 de ani

Ce poate fi mai șocant pentru o autoritate publică românească decât să primească o notificare din străinătate privitoare la o investiție din propria ogradă. S-a întâmplat la Timișoara. Primăria municipiului a fost notificată de Primăria Vienei că unul din podurile Timișoarei trebuie reparat pentru că durata lui de viață a fost depășită. Este vorba de un pod de fier (foto) peste râul Bega aflat într-un cartier al Timișoarei. Podul a fost construit acum 100 de ani pe vremea când Timișoara era parte din imperiul Austro-Ungar. Când au plecat din oraș, austriecii au luat cu ei toate actele construcțiilor pe care le-au realizat și ce este cel mai interesant timp de 100 de ani au păstrat activă gestiunea acestor documente. Așa că în momentul în care podul de la Timișoara a împlinit durata de viață standard de 100 de ani garantată, tehnicienii de la Primăria Viena i-au notificat pe omologii lor de la Primăria Timișoara privitor la acest aspect. Evenimentul este o probă că administrația publică austriacă funcționează cu precizia unui ceas atomic. Autoritățile timișorene promit că vor reabilita podul, însă nu anul acesta. În 2021 abia dacă va fi gata studiul de pre-fezabilitate.

Pensare în misiune

Că un bărbat se pensează nu mai e un fapt divers în secolul 21. Însă eșantionul masculin despre care s-a aflat în luna aprilie că a făcut-o a ieșit din canoane. Bărbatul care a fost găsit în cabinetul de cosmetică cu penseta prin sprâncene era polițist și ”în misiune”. Descoperirea a fost făcută de șefii lui atunci când a apărut o urgență, iar toate echipajele din zonă au intervenit. Mai puțin agentul de poliție, care încă nu terminase procesul de înfrumusețare. Nu se știe dacă misiunea de la care a lipsit a fost un succes, dar dacă a fost, polițistul sprâncenat merita să stea la mijloc în poza festivă de grup. Pentru efectul artistic!

MAI 2021

În luna mai, Republica Dragnea a pierdut Justiția. Curios, Nimeni nu a desfăcut șampania!

Așa cum la derută s-ar putea crede, știrea zilei de marți nu a fost despre angajarea doamnei Dăncilă ca sfetnic al domnului Isărescu la BNR (deși se putea gândi guvernatorul la un post mai puțin elitist, cât să nu reactiveze în toată splendoarea amintirile despre blegeala fostului premier al Republicii Dragnea!). Adevărata bombă mediatică a venit marți de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Decizia CJUE comunicată României are o greutate istorică și schimbă total regulile jocului ”politic” în Justiția românească. Ea tranșează cel puțin două lucruri esențiale: abolește poziția de ”stat în stat” deținută de Curtea Constituțională a României (CCR) și pune punct nenorocirilor fără precedent din Justiția românească comise de sinistra trioletă dragnistă Dorneanu-Toader-Iordache. Judecătorul român devine mai puternic! Decizia CJUE pune la dispoziția acestuia, pentru prima dată, puterea și obligația de a bloca în instanță abuzurile Curții Constituționale a României (CCR), pe lângă cele ale Guvernului sau Parlamentului. Este consacrată peste nivelul de opoziție al CCR supremația Dreptului UE asupra legii românești atunci când aceasta îl sabotează. E vorba, de exemplu, de torpilele politice din Republica Dragnea care au produs în Justiție decizii, legislație și instituții care au slăbit statul de drept, lupta împotriva corupției și independența magistratului. Orice derapaj al Curții Constituționale a României, progresiv abuzivă sub șefia domnului Valer Dorneanu, poate fi dezamorsat pe viitor de orice judecător, la fel ca toate deciziile controversate care încearcă să taie legislația europeană. Judecătorii români sunt obligați să nu țină cont de dispozițiile legii locale, ale Constituției și implicit de deciziile CCR care încalcă Mecanismului și Cooperare și de Verificare (MCV) și legislația europeană. Cu alte cuvinte, un judecător din Romania POATE înlătura deciziile CCR și normele legale interne daca nu sunt în conformitate cu deciziile mecanismului care vizează respectarea în România a statului de drept, a independenței reale a Justiției, a luptei anticorupție. Ca efect, CJUE dă instanțelor românești cadrul legal prin care pot anula actele și deciziile Secției pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție (SIIJ) (MCV-ul a recomandat desființarea acestei instituții). De asemenea, actele efectuate de domnul Netejoru de la Inspecția Judiciară sunt ca și nule din moment ce numirea sa pe post a încălcat Dreptul UE. Practic de marți, sistemul de Justiție din România are la dispoziție mecanismul legal pentru a repara toate stricăciunile provocate de ofensiva antidemocratică din vremea mandatului domnului Liviu Dragnea, PSD-ALDE. Dacă la PSD era normal ca această știre să fie primită scrâșnit și în liniște, este de remarcat blazarea cu care a fost primită în România aceasta decizie în tabăra Puterii. Nici unul din bătăioșii pentru independența Justiției de ieri nu a desfăcut șampania în urma acestei victorii a dreptei justiții în România. În mod greșit, pentru mulți politicieni autodefiniți ca democrați, o justiție funcțională a însemnat doar ”Dragnea la închisoare!”, ceea ce e total insuficient. Nenorocirile pricinuite pe vremea fostului șef de la PSD nu sunt corectate încă. Să fie atât de mare tentația actualei puteri de a valorifica superior ”cuceririle” Republicii Dragnea în justiție?

Rusia și Belarus își strecoară dictatura în lumea liberă

Strict, din punct de vedere al profesionalismului serviciilor secrete ruso-belaruse, extragerea disidentului Roman Protasevici (foto) din cursa aeriană Rynair, Atena-Vilnius, a fost o capodoperă. Este singurul motiv de admirație. Dată fiind conjunctura însă, evenimentul ar fi trebuit să scuture din temelii UE și Alianța Nordică. E destul de grav că Occidentul nu a putut să impună reținere dictaturii lui Lukașenko, care l-a răpit pur și simplu pe Roman Protasevici din lumea despre care credea că-i poate asigura libertate și protecție față de puterea sinistră de la Minsk. Cel mai grav este că în atacul său de tip terorist, statul Belarus a privat de libertate câteva ore peste 150 de cetățeni europeni. Pe bună dreptate se pune întrebarea cât mai este de capabil Occidentul să asigure protecție cetățenilor săi în fața agresiunii tot mai obraznice a Rusiei, Belarus fiind până la urmă doar un apendice neînsemnat în context. Dezamăgitoare este și reacția fără vlagă a Europei și a NATO la atacul Estic. După ce câteva curse ale companiei de stat aeriene din Belarus au fost întoarse din drum în spațiul aerian european, replica Rusiei, care a interzis zborurile prin spațiul său aerian tuturor companiilor aviatice europene care evită să survoleze Belarusul, a descumpănit Bruxellesul. Occidentul pare că nu găsește replica potrivită la umilința pricinuită de răpirea disidentului Roman Protasevici. Reușita și mai ales ingeniozitatea operațiunii are un impact de imagine enorm în rândul populiștilor și naționaliștilor de pretutindeni. Satisfacția pentru umilința pricinuită Vestului s-a putut citi explicit și pe fețele liderilor de la Moscova și Minsk la întâlnirea pe care aceștia au avut-o ulterior pe litoralul rusesc al Mării Negre. Expresia facială a domnului Putin, emulată cu minime aptitudini de domnul Lukașenko, a dorit să transmită exact mesajul care definește situația: ”V-am făcut-o și voi nu aveți ce face! Trebuie să trăiți cu asta!”

IPS Teodosie, un fel de Șoșoacă a BOR. Patriarhul a răbufnit

IPS Teodosie este ierarhul român care întrupează cel mai bine sfatul acela care spune să nu faci ce face popa. A fost sursa ”Mache” în funcția de turnător la Securitate înainte de 1989. DNA a cerut condamnarea lui la închisoare pentru matrapazlâcuri cu fonduri europene. De la declanșarea pandemiei s-a remarcat prin acțiuni și declarații șocante. Anul trecut a miștocărit Învierea Domnului, organizând o slujbă de Paște ”bonus” la o lună după sorocul ortodox al sărbătorii. Antivaccinist convins, IPS Teodosie a făcut declarații contradictorii legate de vaccinarea anti-COVID-19. Prelatul are treabă și cu rolul femeilor în Biserică, ultimele declarații aducându-i numeroase critici. Cu atitudini fundamentaliste de ”taliban ortodox”, infatuat și fără urmă de pioșenie pe persoană fizică, IPS Teodosie dă cu ”credința” în cap tuturor celor care îi arată cu degetul opulența materială în care îi place să se scalde în public, mașini de lux, mantii aurite, conturi bancare de zeci de mii de euro apăruți de nicăieri. Și pentru toată această activitate ”bogată”, IPS Teodosie, cu un tupeu supraomenesc, cere conducerii Bisericii Ortodoxe Române o ridicare la rang de mitropolit. A fost prea mult până și pentru îndelung răbdătorul Patriarh Daniel. În scrisoarea de răspuns, acesta îl face praf pe IPS Teodosie, aruncându-i în față, spre creștinească îndreptare, toate necurățeniile de care acesta se face vinovat. Documentul arată că Arhiepiscopia Tomisului are ”probleme de natură administrativă, economică, de disciplină canonică și educațională”. Se mai arată că unele inițiative ale Arhiepiscopiei Tomisului din perioada pandemiei ”au creat discuții aprinse în media și au adus deservicii de imagine Bisericii Ortodoxe, mai ales că au fost însoțite de o atitudine provocatoare, de lipsă de tact pastoral și de comunicarea deficitară cu autoritatea bisericească superioară, fapt care exprimă un duh de indisciplină și de răzvrătire”. Decizia oficială mai evidențiază problemele de la școala doctorală păstorită de Arhiepiscopia Tomisului – teze plagiate, profesori care nu au legătură cu disciplina, deficiențe de redactare a textului. Arhiepiscopia Tomisului e acuzată și de refuzul de a-și plăti facturile vechi din 2016, în valoare de 468.822 de lei către Patriarhie. Prin urmare, cererea de ridicare la rang de mitropolie a Tomisului, spune Preafericitul Daniel, nu e decât ”o ambiție personală a Chiriarhului său”, ați ghicit chiar IPS Teodosie. Reacția ierarhului de Tomis a fost pe măsura megalomaniei sale: ”Doar Dumnezeu îmi poate da pedepse!”. Nu se știe ce reacție vor avea credincioșii din Constanța după muștruluiala primită de păstorul lor de la șeful lui ierarhic, dar se poate intui că mari schimbări de atașament nu vor fi. Ei vor face și pe mai departe ce zice popa, chiar dacă acesta are obiceiul să guste vârtos din deșertăciunea iubirii de avuție, a plăcerilor lumești și a vânării de vânt. Dar câte din oile rătăcite pe lângă sutana IPS Teodosie știu ce spune Eccleziastul?

Atentat ca în filme cu mafioți la Arad

Este o scenă clasică în filmele polițiste: personajului incomod i se pune o bombă la mașină, iar spectatorii așteaptă cu sufletul la gură să vadă dacă eroul va învârti sau nu cheia în contact ca să declanșeze deflagrația. Câteodată, dacă e James Bond, personajul ”simte” bomba și evită scena finală. Nu a fost cazul omului de afaceri din Arad care a fost sâmbătă aruncat în aer odată cu Mercedesul său somptuos. Toată scena a arătat ca o reglare de conturi făcută profesionist. Forța exploziei, declanșarea prin telecomandă, deschiderea și închiderea fără urme a automobilului pentru montarea dispozitivului a arătat cât de bine pregătit a devenit mediul infracțional din România. Și tocmai pentru că atentatul a fost atât de bine implementat, autoritățile au trimis la Arad o echipă de la București, cei mai buni procurori și polițiști în analiza explozivilor și a investigațiilor ce vizează acțiuni ale crimei organizate. Nici unul din cei care au făcut declarații despre omul de faceri ucis la Arad nu au avut cunoștință ca victima, Ioan Crișan, să fi avut dușmani sau legături cu lumea interlopă. Omul de afaceri deținea una dintre puținele ferme de somn african din Europa de Est, amenajată de mai mulți ani în perimetrul unei foste fabrici de cânepă situată la câțiva kilometri de municipiul Arad. Să fi avut Ioan Crișan o viață secretă? Autoritățile au început să cerceteze acest lucru. Există deocamdată o singură certitudine. Modul în care a fost executat omul de afaceri arădean presupune existența unei mize enorme la mijloc. Dacă autoritățile află care este aceasta, drumul spre cei care au comandat asasinatul va deveni mai ușor de parcurs.

IUNIE 2021

INEDIT. Harta vaccinării la români seamănă cu cea a rezultatelor în alegeri

Un grup de pasionați de cartografie a realizat o aplicație pentru urmărirea vaccinării în România în timp real. După mai multe negocieri cu autoritățile, acestea au decis în cele din urmă să pună datele aferente vaccinării pe fiecare UAT la dispoziția specialiștilor reuniți în jurul proiectului. Aceștia au transformat formatul tabelar în care le-au fost furnizate datele, greu de urmărit, într-o hartă interactivă care prezintă în timp real situația imunizării anti-COVID pe fiecare primărie în parte. Legenda cromatică a hărții împarte unitățile administrative în 6 nivele de imunizare, de la roșu (foarte slab imunizat) la verde intens (foarte puternic imunizat). La o primă privire a hărții interactive, prima impresie este că ritmul vaccinării se află cumva în legătură directă cu preferințele de vot ale românilor. Moldova este roșie, Muntenia un amestec de verde, galben și roșu, iar Transilvania bate mai mult spre verde și galben. O situație elocventă este în Valea Jiului din județul Hunedoara. UAT-urile în care primarii sunt de decenii aleși dintre membrii PSD, Uricani, Lupeni, Vulcan, Petrila, Aninoasa gradul de imunizare este între 10 și 20 la sută. Mai bine decât în Moldova, dar mai slab decât la Petroșani (PNL) unde culoarea verde arată o imunizare superioară, între 20 și 30 la sută. La fel ca cea întâlnită la Deva (PNL) sau Hațeg (PNL). Luată însă la detaliu, există numeroase abateri de la această simbioză între gradul de vaccinare și preferințele politice. Este și cazul municipiului Hunedoara, fief PSD, unde nivelul de imunizare este similar cu cel din localitățile conduse de primari liberali, aflați, politic, în consens cu strategia guvernamentală de luptă împotriva pandemiei. Firește, cele mai imunizate unități administrative, cu procente de depășesc 30 la sută din populație sunt Cluj, Timișoara, București, Sibiu, toate fiefuri PNL sau USR Plus. Harta poate fi consultată AICI.

Cascada Bigăr nu mai este

Nu toate știrile șocante ale momentului rezultă din hârjoana politică eternă din România, sau din pandemie. Pentru români, dar în special pentru cei din județul Caraș-Severin, vestea a căzut ca un fulger. Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a anunțat luni pe pagina de Facebook a instituției că una dintre cele mai frumoase obiective turistice din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, Cascada Bigăr, s-a prăbușit din cauze naturale. Aflată în apropiere de localitatea Bozovici din județul Caraș-Severin, Bigăr a devenit unul dintre principalele obiective turistice ale zonei, având una dintre cele mai spectaculoase căderi de apă din lume. De altfel, The World Geography a clasat cascada Bigăr pe primul loc în clasamentul celor mai frumoase cascade unice din lume realizat în 2013. Dispariția ei a sunat în Caraș ca și cum la Paris s-ar fi dărâmat Turnul Eiffel, sau în Egipt ar fi fost rase piramidele de pe fața pământului. Cascada Bigăr a fost un simbol pentru Caraș și, în același timp, cea mai mare atracție turistică a județului. Frumusețea ei atrăgea anual mii de vizitatori care contribuiau semnificativ la economia locală. Evenimentul a împărțit comunitatea în două. Cei mai optimiști sunt de părere că în timp, apa va putea crea din nou spectacol la Bigăr. Cei pesimiști au îngropat definitiv speranța ca la Bigăr să mai existe vreodată o cascadă spectaculoasă. Pe moment, Cascada Bigăr a devenit un loc trist de comemorare a spectacolului natural care a fost și nu mai este.

Agențiile străine nu au înțeles. Românii au făcut coadă la mici nu la vaccin

Moment inedit vineri în Piața Obor din București. Din senin, dis de dimineață, chiar înainte ca centrul să se deschidă, mai mulți românii s-au așezat la coadă la vaccin. O coadă oarecum în contratimp, dat fiind faptul că odată cu stingerea valului pandemic numărul trei, s-a cam stins și apetitul pentru vaccin. Cel care a susținut însă sesiunea de vaccinare, patronul unui restaurant din zonă, a cunoscut bine resorturile pe care trebuie apăsat ca să mobilizeze românii. Și nu e ceva extraordinar, scump sau mare. E chiar mic! Dar un mic cu de toate. Târgul propus era foarte clar. Toate persoanele care se vaccinează la centrul din Piața Obor primesc un voucher pe care primesc trei mici, o chiflă, muștar și o sticlă mică de apă plată. Efectul a fost colosal. Într-atât de neobișnuit a fost momentul încât românii care au făcut coadă la imunizat împotriva COVID-19 pentru o porție de mici au apărut și în presa internațională. Românii mănâncă anual 440 milioane de mici, care cântăresc circa 20-25.000 de tone. Adică, la un calcul aproximativ, fiecare gură de român trăitor între granițele țării, are alocat o cotă de 30 de mici anual. Bineînțeles, reporterii străini nu aveau cum să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat: de fapt, nu la vaccin făceau coadă românii în Piața Obor, ci la mici.

În timp ce în alte țări e lipsă, nouă ne expiră vaccinurile

România avea în stocuri, la începutul săptămânii, de circa 6 milioane de doze din toate cele patru tipuri de vaccin folosite în țara noastră, iar dintre acestea, în jur de 35.000 de doze de vaccin de la compania AstraZeneca au termen de expirare 30 iunie, potrivit coordonatorului campaniei naționale de vaccinare, Valeriu Gheorghiță. România a primit de la debutul campaniei de vaccinare în jur de 16 milioane de doze de vaccin anti-COVID și a utilizat aproape 60% dintre acestea, a mai precizat medicul militar. Pentru că apetitul românilor pentru imunizare s-a diminuat drastic, a fost adoptată recent legislația necesară care-i permite României să vândă sau să doneze din surplusul de vaccin pe care îl deține. Autoritățile speră ca dezinteresul românilor față de vaccinare să nu ”se răzbune” spre toamnă, dacă va apărea un val patru de pandemie cu noul virus COVID-19, varianta Delta. Deocamdată, doar un procent de maxim 25 la sută dintre români sunt imunizați. Iar vaccinurile pentru ceilalți români sunt date acum peste graniță. Acolo unde oamenii vor să se vaccineze și nu au cu ce.

După familia tradițională, s-a politizat și educația sexuală

Cineva pe FB observa cu umor că politicienii români nu sunt atât deranjați de cuvântul ”sexuală”, dar, cu siguranță, ”educație” îi scoate din sărite. Așa că educația sexuală a devenit un nou motiv de păruială în România între partidele pro-europene și cele naționaliste și interesat ultra-ortodoxe. La fel ca acum trei ani, atunci pe tema familiei tradiționale dragă Republica Dragnea. Discursul este dus în ridicol, se folosesc analogii vulgare de colț de stradă și se cultivă teama că elevii români vor deprinde la școală de acum toate obiceiurile nefaste legate de sexualitatea umană. În esență, dacă se face o analiză corectă, nu educația sexuală în sine ar putea dăuna școlarilor, ci, mai degrabă, un mod nepotrivit în care ea s-ar putea face dacă intră în responsabilitatea amatorilor. Ca să aduci vorba de sex în sala de clasă ai nevoie la catedră de un specialist care să cunoască psihicul copiilor minori și care sunt liniile roșii peste care, odată trecută, educația sexuală la școlari devine ”pornografie infantilă”. Subiectul trebuie abordat funcție de vârsta copilului școlar. Într-un fel poți explica sexualitatea la un public de 7 ani și altfel la un auditoriu de 15 ani. Făcută însă cu profesionalism, introducerea educației sexuale în școli e benefică. Poate ajuta la diminuarea cel puțin a unui fenomen nedorit: mama minoră. Studiile arată că aproximativ 700 de fete sub 15 ani devin mame în fiecare an, în România. Un raport al Organizației Salvați copiii din 2019, arată că nu mai puțin de 18.000 de adolescente și tinere cu vârsta sub 19 ani din România au devenit mame în ultimul sfert de secol. Făcută cu pricepere, educația sexuală promovată în școli poate scoate din ignoranță copiii și, în același timp, pe părinții lor din tiparele de gândire medievală în care centura de castitate era norma. Să faci educație sexuală la clasă nu înseamnă doar să explici ”cum facem copii”. Se învață desigur despre sistemul reproducător la bărbat, la femeie, despre sexul protejat și pubertate. Esențial este, și asta privește direct tinerele fete, educația sexuală aduce la nivelul conștientului și atrage atenția asupra noțiunii de CONSIMȚĂMÂNT și SARCINĂ în legătură cu sexul. Prin urmare, toată critica aceasta politică, care încearcă să dobândească electorat făcând apel la instinctele pudibonde moștenite din trecut, nu e decât o fentă electorală. Educația sexuală în școli nu e desfrâu și nici pornografie. E un instrument care e menit să-i facă pe copii mai pregătiți pentru viață, viață în care numai cei troglodiți confundă sexul cu rușinea, abuzul, sau depravarea.