România l-a ales pe Nicușor Dan. Dar îi disprețuiește, în continuare, pe cei ca el

România a ales președinte un matematician. Unul genial, care a absolvit, strălucitor, dintre cele mai serioase școli din lume. Un om care vine dintr-o lume în care nu poți trișa, nu poți minți, nu poți urla mai tare, ca să ai dreptate.
Un om care știe ce e o demonstrație logică, nu o demagogie virală. Un om care n-a făcut carieră din scandal, din lozinci, din talk-show-uri sau din isterie de partid. Un om care nu face compromisuri pentru a fi pe placul angajatorului. Un om cinstit, onest.

Și ce face România, a doua zi după ce îl alege? Îi întoarce spatele. Îi spune, pe prea multe canale cu impact în masă: „Ai câștigat, dar să nu crezi că te respectăm!”

_______________________________________________________

România nu are o problemă cu prostia. Are una cu inteligența.

Pentru că nu prostia e pedepsită în România. Prostia e promovată, pusă la pupitru, dată cu sclipici. Conduce instituții, birouri, firme, conduce țara.
Ceea ce România nu tolerează este o inteligență liniștită, riguroasă, discretă, productivă, creativă, care nu stă în genunchi și nu are nevoie de artificii.

Cine gândește liber? E suspect.
Cine nu joacă „omul de echipă” doar ca să flateze șeful? E eliminat.
Cine nu face rating? Nu există.

O țară care își disprețuiește elitele

Să fim sinceri: dacă Nicușor Dan ar fi aplicat pentru un post de conducere într-o instituție românească, ba chiar într-o companie, n-ar fi fost angajat. I s-ar fi spus că „nu inspiră leadership”, că „nu comunică eficient”, că „e prea rigid”.
Ar fi fost preferat un tip cu zâmbet fals, engleză mediocră și CV cosmetizat sclipicios.

De ce? Pentru că România reală, din birouri, redacții și instituții, nu vrea oameni valoroși. Vrea oameni utili. Adaptabili. Tăcuți, în opinie proprie. Și, mai ales, obedienți.

„Valoarea” nu e un cuvânt pe care îl mai folosim cu sens

Ai publicat o carte importantă? Nu interesează pe nimeni.
Ai tăcut, dar ai lucrat cinstit? Ești invizibil.
Ai refuzat să-ți vinzi sufletul, pentru o promovare? Ești periculos.

În România, oamenii de valoare nu sunt dați afară pentru că sunt slabi, ci pentru că sunt incomozi. Pentru că deranjează cultura mediocrității adaptabile.

Și totuși, a câștigat

Faptul că Nicușor Dan a câștigat e un paradox. Un accident fericit. O excepție de la regula promiscuității publice.
Dar. dacă nu înțelegem că e un semnal de trezire, nu un motiv de confort, totul va fi în zadar.

Această țară l-a votat. Dar îl va iubi? Îl va susține? Îi va permite să lucreze?
Sau îl va trata ca pe toți ceilalți oameni serioși: cu neîncredere, cu suspiciune, cu tăcere rece? Cu presiune și boicot.

Un test pentru România reală

Poate că Nicușor Dan nu va schimba România de la Cotroceni. Dar România are șansa să se schimbe singură – în felul în care tratează oamenii care chiar știu ce fac.

Cine își păstrează în echipă omul onest, care spune adevărul, chiar dacă e incomod?
Cine promovează valoarea, înaintea oportunismului?
Cine înțelege că docilul nu e totuna cu profesionistul?

Dacă România nu învață asta, nici un matematician din lume nu ne mai poate salva.

Foto: George Călin/Inquam Photos