ROMÂNIA RUPTĂ-N FUND. Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!
Naționalism de paradă, politica jumătăților de măsură și radicalizare oarbă. Sau un cazan în care fierb, despuiați, daci, draci, laci, tolomaci, în delirul națiunii defecte. Așa am putea sintetiza tabloul României de început de an 2025, un tablou care, sub bidineaua politicienilor români, ar putea să câștige, încă, în grotesc.
În primul rând, naționalismul curat – cel care are în spate iubirea și respectul față de țară și popor, cel care și-ar dori să devenim națiune mândră în lumea civilizată de secol XXI – este distrus sistematic de cei care l-au confiscat și mutilat, pârâții suveraniști, auriști, sosiști, georgiști. Toți aceștia, cu inconștiență, transformă naționalismul, din iubirea de țară, în iubirea de analfabetism, anarhie, vendetă și o dorință cretinoidă de a umili tot ce înseamnă educație, bun simț, inteligență și civilizație.
Pornind de la lipsa de respect față de limba maternă, pe care o înjosesc repetat, trecând prin vulgarizarea limbajului și comportamentului social, ajungând până la negarea prin deformare a valorilor românești autentice, aurismul soso-suverano-georgist ne arată, în fața lumii, ca națiune despuiată de inteligență și dominată de fabulații generate de subcultură, copleșită de ură generalizată.
Pe de altă parte, alimentând un sentiment general de revoltă, speculat cinic de falșii naționaliști de mai sus, politicienii partidului unic cu două aripioare, PSD și PNL, au lărgit prăpastia între cetățean și puterea politică. Prin cinism, demagogie și impostură, liderii găștii care conduce România astăzi tratează cu dispreț vocea cetățeanului, demonstrează acestuia, zi de zi, că există o singură preocupare politică: controlul și dirijarea resurselor către bunăstarea politicienilor.
Nimic din politica românească nu are legătură cu cetățeanul, decât în măsura în care se mai ivește câte o formă nouă de a-l fura. Iar spectacolele de manipulare, în care politicienii fac parada schimbărilor, e mereu unul al jumătăților de măsură.
Sigur, mai tăiem din gloata de bugetari de partid, dar numai moțul, și ce pleacă pe ușa din față, vârâm pe ușa din dos.
Sigur, mai rărim parlamentul, dar data viitoare, acum suntem ocupați cu redistribuirea proiectelor și șpăgilor.
Sigur, desființăm pensiile speciale, dar ne încălzim cu blocarea celor ale amărâților.
Sigur, punem un guvern nou, adică „din nou”, fiind același care a prăpădit bugetul pe care-l vom cârpi din munca cetățeanului onest.
Sigur, eroul Ciolacu domnește guvernarea, deși a pierdut toate alegerile, iar eroul Bolojan, „sabia dreptății liberale”, va reforma PNL, doar că o va face cu aceiași oameni care l-au distrus istoric.
Și sigur, avem un candidat de coaliție, dar e doar un Crin reșapat, cu aromă de mucegai uselist, venind pofticios a schimbare de domiciliu la Cotroceni, după 10 ani de privit în gol: odihnă, fără slujbă, fără griji, fără salariu…
Curat-murdar, coane!
Și, din cele două necazuri expuse, națiunea bulversată se radicalizează, indiferentă la realitate sau argumente. O radicalizare care pune în pericol însăși democrația românească, și așa viciată și în ușoară descompunere. Cetățeanul român devine altceva. Putinist, suveranist, bruxellist, europenist, progresist, georgist, dacist, telurist, tembelist, orice, numai român nu.
Spectacolul românesc de astăzi este rezultatul alegerii proaste care, vai nouă!, ne aparține: susținem, democratic, prin vot, la putere, de trei decenii, cam aceeași gașcă cinică, iresponsabilă și needucată.
Am dat România, noi, cetățenii, pe mâna unor șarlatani, iar ei ne-au dat singurul răspuns de care sunt capabili:
Na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!
Foto credit: Expres de Banat