Tinerii din diaspora au redescoperit România: „Hunedoara e o lecţie de istorie”
„Cât de bine e de voi că trăiţi aici unde se grăieşte româneşte. Ce locuri frumoase aveţi, o să îmi aducă lacrimi la ochi când mă voi gândi la ce am văzut aici”, şopteşte unul din zecile de copii ai românilor din Ucraina şi Ungaria, după ce au petrecut o minunată săptămână în judeţul Hunedoara. Au păşit pentru prima dată pe meleagurile unde s-a născut istoria românilor.
Copiii au vizitat în fiecare zi alte locuri – au poposit la cele dintâi capitale ale românilor: Sarmizegetusa Regia şi Ulpia Traiana Sarmizegetusa, s-au plimbat prin Panteonul Moţilor de la Ţebea şi apoi au mers la Muzeul Aurului. Tinerii sunt fascinaţi. Cu fiecare popas în istorie, copiii din diaspora sunt mai aproape de sufletul României. De departe, cei mai încântaţi sunt tinerii veniţi din Ucraina, din Regiunea Transcarpatică. „Am fost în excursie la regia Sarmisegetuza – Regia Daciei! Este foarte frumoasă, mi-a plăcut foarte mult. Ne-au dus la dinozauri, la dragoni, tare frumos a fost! Îmi place! Îmi place România pentru că suntem români. Venim din Ucraina, dar româneşte vorbim, gândim româneşte, avem suflet de român”, spune Anuţa Şiman.
Toate fetele din Ucraina sunt frumoase precum păpuşile, prietenoase şi cu adevărat entuziasmate de minunăţiile descoperite în această tabără: „Tare îmi place România! Am fost în locuri interesante şi suntem încântaţi pentru că, până acum nu am văzut aşa ceva. Am mai fost în ţară pentru că stăm aproape de graniţă şi am fost la mare, dar aici nici nu ne-am imaginat că o să găsim aşa ceva.
Cel mai mult mi-a plăcut la muzeul cu aur, am făcut o mulţime de fotografii. Este plin de istorie aici, în România, şi asta ne-a plăcut”, mărturiseşte Aliona Volosa. Cu toţii vin din Regiunea Transcarpatică şi este prima dată când păşesc pe locurile unde strămoşii au făcut istorie: „Am vizitat locuri impresionante. Am avut un program încărcat pe care l-am urmat cu plăcere. Foarte tare mi-a plăcut muzeul cu aurului pentru că acolo am văzut cum se dobândeşte aurul şi cum arată el în realitate, fără a fi meşterit”, spune un băiat din Leapşa de Mijloc.
În Apuseni au văzut locuinţele tradiţionale ale moţilor cu arhitectura lor frumoasă din lemn, dar s-au oprit şi la Muzeul textilor din Băiţa. La Muzeul Textilelor din Băiţa, fetele se strâng în jurul unui costum pădurenesc, fascinate de detalii: „Vine dintr-o zonă de la noi din judeţ, costumul este binecunoscut prin bogăţia lui şi datorită accesoriilor –cheiţelele, inelele, chici pe şold, tipice pădurenilor”, explică custodele Florica Zaharia. Fosta conservatoare de la celebrul muzeu The MET din New York le-a vorbit despre cât de frumoase sunt costumele ţărăneşti româneşti. „Sper că pleacă de aici cu înţelegerea şi mai profundă a culturii tradiţionale româneşti şi care sunt legăturile cu cultura în care trăiesc ei. Tocmai asta este misiunea Muzeului Textilelor, de a ne lua cultura tradiţională a texteilelor româneşti şi a o plasa într-un context global. Mulţi dintre ei au fost entuziasmaţi şi au recunoscut în gospodăriile tradiţionale obiecte pe care le au şi ei. A fost o evidentă recunoaştere a culturii care ne-a bucurat”, spune Florica Zaharia.
Cu toţii se descurcă bine româneşte, o limbă pe care o deprind de mici, dar pe care nu o vorbesc, ci o „grăiesc”. Cuvintele arhaice te fac să zâmeşti atunci când îi auzi povestind. Copiii din Ucraina spun că e fabulos să auzi în jur graiul strămoşesc.
„Poate că stăm în Ucraina, dar România este ţara mea! Şi eu mă cred român şi vorbesc româneşte, doar trăiesc în Ucraina. Să fii român acolo e foarte greu: nu ne socotesc ca pe oameni, ne socotesc ca şi pe ţigani”, spune unul din copii. Silvia vine din satul Plaiuţ: „Nu e simplu să fii român în Ucraina. E greu cu limba de exemplu – noi trebuie să traducem în ucrainiană pentru că noi gândim româneşte. Când trebuie să vorbim ucrainiană, noi traducem. În familie vorbim doar româneşte. Se pare că în România se trăieşte mai bine – e foarte frumos când toată lumea vorbeşte româneşte!”
În Tabăra ARC, copiii au fost însoţiţi de profesorii lor, la fel de impresionaţi ca şi elevii, de ce au descoperit în Hunedoara. Elena Şovac atrage atenţia datorită iilor cu motive româneşti pe care le poartă frumos şi firesc: „O parte dintre copii sunt în România pentru prima oară. Le-a plăcut tot ce se petrece – este o excursie foarte frumoasă, cu multe date istorice. Le-a plăcut pentru că noi, în Ucraina, sutem români şi vorbim româneşte, dar nu studiem istoria României.
Aici au aflat de unde vin, cine sunt … Pentru ei, istoria dacilor a fost fascinantă. Unii chiar nu ştiau de ei!”, explică entuziasmată femeia. Este chiar directoarea Şcolii Generale din Apşa de Mijloc şi e un pic îngrijorată de ce se întâmplă în Ucraina: „Până acum nu putem spune că ne-a fost aşa greu, dar din acest an avem o nouă lege a învăţământului cu un articol 7 despre care se vorbeşte în întreaga Uniune Europeană şi care s-ar putea să ne stingherească limba, să studiem mai mult în ucrainiană. De asta ne e frică, că nu ştim ce ne aşteaptă. Dar, de 140 de ani, în satul Apşa de Mijloc studiem la şcoli în limba română, dar trebuie să ştim şi limba de stat. România este patria mamă şi ani întregi am visat să revenim, să vedem ce au făcut strămoşii, să ne vedem fraţii din stânga Tisei. Am regăsit România aşa cum am visat-o, cu obiceiurile şi tradiţiile lăsate de moşii noştri.”
Cei 36 de copii şi profesorii lor au fost cazaţi în tabăra de la Căprioara, lângă Deva. S-au simţit minunat în căsuţele din mijlocul pădurii şi au profitat cât au putut de clipele libere. S-au plimbat, au făcut sport, au participat la atelierul de pictură sau au coborât la Palatul Copiilor din Deva pentru o mulţime de activităţi. Au avut până şi un atelier de conversaţie în limba română. De-abia au apucat să-şi tragă sufletul printre atâtea lucruri de văzut şi descoperit. S-au declarat încântaţi de proiectul ARC care le permite să-şi descopere ţara. Au plecat acasă cu o mulţime de amintiri. „România e frumoasă şi m-au atras mult locurile pe care le-am vizitat. Mi-a plăcut mult vechiul loc dacic de la Regia, locul roman, ruinele ce au rămas din capitala de la Ulpia Traiana, toate au părut interesante, de toate am drag. E mai bine de trăit în România, unde se vorbeşte limba noastră. Nici în Ucraina nu e rău pentru că la noi tot satul e românesc”, spune Daniela Filip, o tânără de 18 ani care urmează deja Pedagogia şi este pasionată de sport şi lectură. „La noi sistemul de învăţământ e altfel, ultima clasa de liceu este a XI-a.” Prietena ei, Annuţa, tot din satul Dobric, spune că i-a prins tare bine tabăra: „A fost oleacă şi obositor că la fiecare ceas am avut excursii, dar a fost tare interesant, sunt atât de multe lucruri! Muzeul cu textile a fost interesant, cel al aurului, uimitor! Nu avem cuvinte! Nu am avut habar că România este chiar atât de bogată!” Anuţa Stan, profesoară din Dobric spune că a redescopeit în Hunedoara istoria neamului: „N-am venit mai departe ca din Sighet şi de Baia Mare. La voi e o zonă frumoasă şi foarte bogată ca istorie. Noi nu învăţăm la şcoală despre istoria României, a fost ceva nou să vedem, nu numai să citim de pe internet despre fraţii noştri din ţară. Să vedem, a fost altceva!”
18 instituţii şi asociaţii din judeţul Hunedoara s-au implicat în organizarea acestei tabere de toamnă pentru copiii din diaspora. În vară, taberele ARC au fost organizate pe litoral: „Este prima ediţie de toamnă când aceşti tineri vin la noi în judeţ şi în Gorj. La fel ca şi pe cei care participă la Tabăra Olimpicilor, îi ducem în cât mai multe locuri să vadă zona Zarandului, cetăţile dacice, Ţara Haţegului, monumentele din Deva şi Hunedoara. Am vrut să le arătăm cât mai mult şi să se întoarcă cu părinţii şi prietenii la noi”, spune Szell Lorincz, directorul Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport. Numărul de locuri a fost suplimentat cu 50% pentru a putea exista şi o ediţie de toamnă. ARC Centenar 2018 este un program naţional prin care copii sau studenţi din afara graniţelor vin în România, în tabere de şapte zile. În judeţ, urmează să ajungă o altă serie de copii din Serbia şi Republica Moldova.
Laura OANĂ
