Tot mai puțini sugari din Hunedoara beneficiază de lapte praf gratuit. Ce spun autoritățile despre scăderea alarmantă
Numărul sugarilor care beneficiază gratuit de lapte praf, în cadrul Programului Național Sănătatea Femeii și Copilului, este în scădere în județul Hunedoara. Deși intervenția vizează profilaxia distrofiei la copiii cu vârsta între 0 și 12 luni care nu pot fi alăptați, datele oficiale arată o diminuare constantă a numărului de beneficiari în ultimii ani.
Conform datelor furnizate de autorități, în anul 2020 au fost sprijiniți cu lapte praf gratuit 510 sugari, însă numărul acestora a scăzut considerabil în anii următori. În 2021, doar 153 de copii au beneficiat de acest sprijin, o scădere abruptă față de anul anterior. Ulterior, în 2022 s-a înregistrat o creștere semnificativă, cu 464 de beneficiari, însă trendul descendent a continuat în 2023, când doar 330 de sugari au primit lapte praf, ajungând ca în 2024 numărul acestora să se reducă la 279.
Distribuirea gratuită a laptelui praf se face în baza Ordinului M.S./M.A.I. nr. 380/106/2011, care reglementează aplicarea Legii nr. 321/2001 privind acordarea acestui sprijin copiilor care nu beneficiază de lapte matern. Măsura este esențială în prevenirea distrofiei – o afecțiune nutrițională care poate afecta dezvoltarea fizică și neurologică a sugarilor.
În primii ani de viață, laptele matern reprezintă sursa ideală de nutriție, oferind anticorpi care protejează bebelușii de infecții și complicații severe. În lipsa acestuia, laptele praf devine o alternativă necesară, mai ales în cazul mamelor care nu pot alăpta din motive medicale sau sociale.
„Laptele matern este prima linie de apărare a copilului împotriva bolilor, mai ales în primele 1.000 de zile de viață. În situații de urgență, alăptarea poate însemna diferența dintre viață și moarte pentru un copil. Dar în cazurile în care aceasta nu este posibilă, sprijinul prin lapte praf este vital”, subliniază specialiștii în sănătatea copilului.
În ciuda acestui context, numărul tot mai redus al beneficiarilor ridică întrebări cu privire la accesul real al familiilor la acest program, dar și la gradul de informare privind drepturile lor. De asemenea, variațiile mari de la un an la altul sugerează o posibilă neuniformitate în aplicarea normelor sau dificultăți administrative.
Reprezentanții sistemului medical local sunt chemați să clarifice dacă scăderea este un semn pozitiv – reflectând o creștere a alăptării – sau, dimpotrivă, indică o problemă de accesibilitate pentru familiile vulnerabile. Indiferent de cauză, protejarea nutriției optime a sugarilor rămâne o prioritate în orice strategie de sănătate publică.
Monika BACIU
