Vasile Ţonea, comandantul care nu spunea nici acasă sub ce armă slujește

Puțină lume știe că actualul consilier local devean este fostul comandant al unei unități de rachete antiaeriene de lângă Deva. Vasile Țonea se pregătea chiar să tragă în bombardierele NATO decolate de pe portavioane în Marea Mediterană. Era în decembrie 1989…

 Rachetele, la secret!

Puterea fostului comandant al divizionului de rachete sol-aer de la Deva stă în capacitatea lui de a fi dus,  zeci de ani,  o mare răspundere, servind sub o armă care până în 1987, oficial,  nu exista.

“Cuvântul rachetă a fost tabu în armata română, până  aproape de Revoluţie.  Ca să nu se deconspire unitatea de rachete antiaeriene de lângă Deva, purtam însemnele altor arme, cum ar fi transporturi sau transmisiuni. Odată ni s-a stricat maşina pe drum şi nişte cetăţeni se tot mirau că nişte militari presupuşi aşi ai garajelor  se descurcă aşa de greu cu reparatul motorului unui camion. Abia din 1987 am purtat însemnul de armă: artilerie antiaeriană”, îşi aminteşte Vasile Ţonea.

Sub comanda  colonelului, acum în rezervă,  s-a aflat o putere de foc uriaşă: 18 rachete sol-aer de 2,5 tone fiecare,  plus o baterie de tunuri antiaeriene care putea  transforma cerul într-un câmp minat al morţii.

Cu mâna pe butonul roșu

O singură dată în viaţă însă, comandantul Ţonea a stat cu mâna pe butonul roşu, la un pas de lansarea primelor rachete în calea unor inamici adevăraţi.

“În decembrie 1989 am fost anunţaţi de la comandamentul central că suntem atacaţi de bombardiere NATO, decolate de pe un portavion din Marea Mediterană. A fost pentru prima dată când am ridicat toate cele trei trepte de siguranţă ale rachetelor. Stăteam cu mâna pe butonul de comandă a focului. Din fericire, bombardierele NATO nu au venit niciodată. Au fost în acea perioadă mai multe zboruri neidentificate pe care le-am urmărit pe radar. Am dispus să nu se tragă, pentru că epavele în cădere ar fi lovit arii locuite din Deva şi Hunedoara. Ori, în 1989, nu fusese declarată stare de război ca să pot face acest lucru”,  a spus fostul comandant.

 Au ascuns Perestroika

Divizionul de rachete antiaeriene executa din patru în patru ani trageri în Uniunea Sovietică. În trenul care transporta militarii români, activiştii ruşi ai lui Gorbaciov plantau pliante în care se promova Perestroika şi Glasnost.

“Culmea, erau scrise în limba română. Înainte de a ni se permite să ne suim în garnitura venită de la Moscova, nişte băieţi cu ochi albaştri ne-au interzis să urcăm în vagoane, pe motiv că se face curăţenie. Când au coborât colegii lor, am văzut că aveau în braţe un vraf de pliante pe care noi nu trebuia să le citim. Ulterior am aflat despre ce e vorba”, a mai spus colonelul în rezervă.

Rușii râdeau de Ceaușescu

Odată cu venirea lui Gorbaciov la conducerea URSS,  ofiţerii sovietici au fost tot mai reci cu colegii români.

”Eram de multe ori luaţi la mişto. La un târg, departe,  într-un oraş de lângă Marea Caspică,  o rusoaică, auzind că suntem români, a început să bată din palme şi să strige maimuţărindu-se „Ceauşescu, Ceauşescuuu!”, își amintește Vasile Țonea.

O știință vastă

Sunt multe ştiinţe care concură la bunul mers al unei baterii de rachete. Vasile Țonea spune că este un profesionist în materie: ”Cu toate acestea nu ştiu mai mult de 30 la sută din totalul  cunoștințelor  strict necesare pe care le stăpânesc împreună cadrele militare care deservesc o astfel de armă”.

Viață aspră și pe timp de pace

Principala grijă a fostului comandat la rachete a fost să nu piardă oameni.  În special militari în termen care nu erau profesionişti ai armei.  ”Am avut însă parte în unitate şi de accidente mortale şi chiar de sinucideri care m-au marcat ca om”, se confesează Vasile Țonea.

Adrian SĂLĂGEAN

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.