Împreună de 72 de ani. Poveste de Dragobete, din Apuseni

„Am 92 de ani! Și de căsnicie am 72!”. Cu aceste vorbe te întâmpină la poartă nea Dumitru. De parcă uimirea oaspeților nu ar fi îndeajuns de mare, bunicul își duce povestea mai departe: „Noi ne-am tare iubit, nici în zi de azi, nici în tinerețe, gelozie sau vorbă rea nu am purtat”. Soții Alba din Bulzești se iubesc de mai bine de șapte decenii, iar cei ce le trec pragul exclamă fascinați: „Doamne! … 72 de ani de căsnicie!”

În sătucul de munte din Apuseni o poveste frumoasă de viață te așteaptă să o descoperi. Emilia și Dumitru Alba au lucrat din greu din tinerețe, au trudit laolaltă pe munte pentru fiecare bănuț, și-au crescut copila, apoi s-au bucurat de nepoți și strănepoți.

Tot împreună au trecut prin noaptea în care le-a ars căsuța, înainte de Crăciun, în urmă cu câțiva ani.

Femeia s-a trezit în puterea nopții, a văzut flăcările și a dat alarma. Oamenii au apucat să iasă, dar au salvat doar un braț de lucruri.

 Le-a fost greu. Și acum ochii li se umplu de lacrimi când povestesc cum au strâns bănuții și au ridicat casa în nici o lună de zile, o casă din care au mai rămas câteva ziduri înnegrite.

Nici măcar o fotografie drept amintire nu le-a rămas. Nepoții le-au construit o căbănuță de lemn, unde tanti Emilia și nea Dumitru își duc frumos povestea mai departe.

Credința și afecțiunea pe care și-o poartă i-a ajutat să treacă și peste acest necaz. Așa i-au aflat cei de la campania umanitară „Ajută satul” fascinați de povestea celor doi moți care se îndrăgesc și se sprijină de peste șapte decenii.

 

Cum tanti Emilia și nea Dumitru au împlinit în această lună 91 și 92 de ani, voluntarii au trecut pe la ei să îi sărbătorească, cu daruri, flori tort și urări: ,,Vă fie viața numai lumină,/ Ca în lumină să dăinuiți/ Pentru credință și bucurie,/ La mulți ani să trăiți!”

Cei doi moți au reușit să îi impresioneze pe voluntari încă din aprilie 2025 când au ajuns pentru prima dată în gospodăria lor, încărcați cu pachete. Viața plină de înțelegere și iubire i-a emoționat profund și au poposit cu drag să îl asculte pe nea Dumitru povestind zâmbind despre draga lui: „Ne-am cunoscut de copii mici!

Ne duceam acolo în livadă, ne dădeam cu sania, ne jucam unii cu alții de copii mici și, iacă, ne-o ajutat Dumnezeu să fim împreună până la bătrânețe! Când am vrut să ne luăm, am discutat trei, patru săptămâni maxim cu ea, de atunci e tot „puiul meu și draga mea!” Așa îi zic și în zi de azi: puiuțu’ meu asta, puiuțu’ meu dincolo… Astea mi-or fost și mi-s cuvintele și în zi de azi!

Dumnezeu ne-o ajutat să fim așa! Or fost 72 anul trecut în august, 72 de când am trecut-o pe numele meu. Puțini sunt cum suntem noi! Și cum ne-am înțeles noi! … Nu ne-am bătut, înjurat! No!”

După 72 de ani de ani de alint, tanti Emilia îl privește cu blândețe și drag: „Atunci, ’năinte mi-o plăcut că era fain, acuma ne-am mai urâțit o țâră amândoi!

Am strâns și bune, și rele, le-am adunat aici grămadă, le-am făcut acolea stocul, Dumnezeu le-o luat și ne-o ajutat. Am lucrat, da, dar lucrul nu îmbătrânește omul. Necazul, cearta, da! Lucrul ține omul: mai muncești, mai hodinești. Dacă e vreo taină, asta este: să lucrezi împreună cu drag, să te înțelegi, să nu tragi unul la stânga, altul la dreapta!”

Într-o lume plină acum de vești despre divorțuri, certuri sau agresiuni violente, povestea soților Alba este balsam pentru cei care cred în iubire.

 

 

 

 

 

 

 „În momentul în care le-a ars casa au zis: „Nu-i bai, bine că suntem amândoi în viață! Multă dragoste găsești la ei doi în familie. Îl asculți pe Nea Dumitru ce îi spune Emiliei „puiul meu!”, „draga mea!”, rar să îl auzi zicându-i pe nume! Este dragostea care dăinuie de 72 de ani în familia lor, sunt un exemplu pentru noi toți”, povestește Silvia Olari, unul dintre voluntarii de bază ai campaniei umanitare.

Cei de la „Ajută satul” vor continua să treacă pe la soții Alba. Nu pentru că oamenii au neapărat nevoie de sprijin sau de produsele strânse prin Colecta Națională de Alimente, ci pur și simplu pentru că o dragoste precum a lor merită amintită și sărbătorită.  Este important să îți umpli sufletul cu o poveste frumoasă, să asculți oameni care se iubesc după atât amar de viață împreună. Sprijiniți în bâte, dar harnici, soții Alba țin o gospodărie curată, au grijă de animale și de pământ împreună.

Au numai vorbe bune unul despre celălalt: „Faină viață am avut!”, exclamă tanti și nea Dumitru își pleacă spre ea privirea plină de afecțiune: „Noi nu am știut ce-i stresul unul de altul, ce este gelozia. Tăt dragă mi-o fost de copilă mică! Ne-am înțeles bine și dragă mi-o fost!” Secretul soților Alba este tot mai greu de întâlnit: au fost cu adevărat o echipă în tot ce au făurit în viață.

 

 

Laura OANA