Ați auzit vreodată de furtul cu pisica sau ”prin scuturare”?
Retras acum din activitate, Eugen Godineştean, „Domnul Godi” pentru colegi, a semnat condica la poliţie mai bine de 30 de ani, începând din anul 1983. În lunga sa carieră de polițist, hunedoreanul s-a confruntat cu toată gama de infractori posibili, începând de la criminali feroce şi terminând cu hoţi de buzunare şi prostituate. A învățat să recunoască zeci, poate sute, din tehnicile mereu mai rafinate folosite de răufăcători în activitatea lor . El este unul din polițiștii care l-au capturat în 1985 pe autorul dublului asasinat de pe strada 6 Martie din Deva
Criminalul deconspirat de propria grandomanie
O crimă odioasă a oripilat Deva în toamna anului 1985. Doi medici, pensionari, au fost ucişi şi jefuiţi în casa lor de pe strada , pe atunci, 6 Martie. Înainte de a muri, cei doi bătrâni au fost torturaţi pentru a spune unde îşi ţin banii şi bijuteriile. „Lumea era speriată, tot oraşul vorbea. Am fost unul din cei trei poliţişti căruia i-a fost repartizat cazul. L-am capturat pe criminal, poreclit „Chinezul”, în fostul Hotel Dacia. L-a trădat grandomania sa. Am fost informaţi că o persoană a lăsat 100 de lei la restaurant, pentru o consumaţie ce valora doar 25 de lei. În urma investigaţiilor ne-am dat seama că banii clientului proveneau din casa celor doi medici. L-am arestat imediat. Şi-a recunoscut crimele. A fost condamnat la moarte şi executat la un an după arestare”, îşi aminteşte Eugen Godineştean.
Un spărgător profesionist deschide orice ușă în 30 de secunde
Fostul polițist este o adevărată enciclopedie a metodelor de furat folosite de infractori. „Sunt zeci, poate sute, de moduri de operare, în furturi şi spargeri. Înainte de 1989, pe vremea când tatăl meu lucra în Miliţie, se fura cu pisica. Animalul se prindea cu ghearele de rufele spre care îl arunca hoţul şi trăgea în cădere tot ce prindea, pături, perne, plapumi. Sunt apoi metode ale furtului din buzunare. Există metoda „la înghesuială”, sau metoda „prin scuturare” când hoţul, foarte volubil, pune pâna pe victimă, o scutură amical, ca aceasta să nu simtă când este uşurată de bani. Mai nou, se fură de la distanţă cu telefonul celular”, spune poliţistul. Criminalistul este de părere că indiferent de tipul de încuietoare pe care o găseşte în cale, un spărgător de locuinţe „profesionist” deschide orice uşă în maxim 30 de secunde.
Fostele prostituate, azi doamne respectate cu avere
Eugen Godineştean cunoaşte foarte bine lumea interlopă a Devei de dinainte de 1989. „Mulţi s-au retras din activitatea ilegală şi acum îşi văd de treaba lor. Chiar şi fostele prostituate care gravitau în acei ani în jurul hotelurilor unde se cazau cetăţeni străini sunt azi doamne respectate, unele cu nepoţi, altele cu o avere considerabilă ”, spune poliţistul.
„Nu i-aţi atins destul, tovarăși! „
Diferenţa dintre munca de miliţian şi cea de poliţist se simte pe mai multe planuri. „Miliţianul era atunci mult mai mult susţinut în munca sa de comunitate decât poliţistul acum. Îmi aduc aminte că erau infractori care reclamau la Partid înainte de 89 că au fost agresați în secţiile de miliţie. După ce prezentam oficialilor de atunci cazierul acestora, crime, violuri, tâlhării, de obicei răspundeau cu „Tovarăşi, cred că nu i-aţi atins destul!”.
Fără scrupule în relația cu infractorii
Fostul polițist este de părere că fair-play-ul este neproductiv în relația cu infractorii. Este permis prin urmare orice truc care poate duce la aflarea adevărului. La câteva a apelat de-a lungul carierei pentru a smulge informații sau mărturisiri de la infractori. ” I-am arătat unui criminal o fotografie, un detaliu, spunându-i că amprenta ce se vedea pe gâtul unui cadavru era a lui. Asta l-a făcut să cedeze şi a recunoscut crima. În realitate poza era de la un alt caz”, mărturisește Eugen Godineștean. Acesta explică că meseria pe care a practicat-o intreaga viață presupune multe riscuri. ”Am fost amenințat non-stop de-a lungul carierei. Infractorul nu te iartă niciodată că l-ai prins. Niciodată însă nu a fost cazul de a lua măsuri mai ample decât revolverul pe care îl aveam în dotare!”
Adrian SĂLĂGEAN
