Băiţa 2019: hard enduro de carieră

„Am avut parte de coborâri cât pentru un sezon întreg! Mi-am făcut plinul! Coborâri şi urcări! Toate uite-aşa”, arată tânăra care tocmai a terminat cursa nebună de la Golden Montain Băiţa. Andrea Goga respiră adânc şi colegii îi trec o bere rece. Bonus terminus!

E mijloc de toamnă, în plin octombrie, dar vremea frumoasă şi traseul spectaculos au crescut temperatura riderilor. Prăfuiţi şi transpiraţi, enduriştii ajung sfârşiţi la linia de finiş.

Zeci de participanţi sunt declaraţi abandonaţi: din aproape 170 de concurenţi înscrişi, 120 termină duminică cursa. Ediţia de toamnă din Apuseni e mai dură decât se aşteptau şi organizatorii.

Golden Montain 2019 e o colecţie întreagă de „au şi vai” – până şi campionul României, Jozsa Norbert-Levente e accidentat şi a părăsit concursul înainte de ultima zi. De la zgârieturi, la echimoze, la cucuie şi oase rupte, o întreagă paletă medicală a pus pe drumuri şi poteci aspre echipele organizatorilor. „Câteodată e mai greu să „stai” pe traseu decât să concurezi. Ce-am mai tras de ei!

Ce-au mai căzut!” exclamă Ghiţă Furca care, în ultima zi, nu se mai apară de pietre sau cauciucuri, ci nu mai pridideşte să se apere de musculiţele şi buburuzele ieşite la soare. Pe obstacolele artificiale din apropiere, motoarele fac rodeo cu riderii din şei.

Un motor vine cătinel, împins la greu de motociclist. „No gas!”, şuieră polonezul Maciej Lesniak. Ghiţă preia vestea şi dă alarma: „Motor fără benzină! A rămas fără benzină!” Pune mâna pe motorul cu numărul 142 şi îl împinge către start. „Aşa! Aşa-i frumos, să ajuţi omul! Nu-l laşi să moară înainte de final!” Marius Dincă, fotograful Federaţiei Române de Motociclism trage cadru după cadru – e bună lumina, culorile toamnei sunt superbe şi motocicliştii fac spectacol peste grămezile de buşteni şi cauciurile fixate cu bolovani.

La sfârşitul cursei, motocicliştii strâng poveşti. Se împart îmbrăţişări, chiote de bucurie şi pahare cu bere. Atent la calculator, Felix Predescu notează şi adună timpul finaliştilor. Călin Grecu dă din mâini să semnalizeze „stop cursă” şi bate palma cu cei care mai au putere să ridice mâna de pe ghidon.

De pe o bancă neaoşă de lemn, câţiva bătrânei urmăresc calmi zbaterea motoarelor împreună cu o nană cu cişineu. Alăturea câţiva tineri stau comozi în scăunele pe care scrie mare: „FRANCE”. Trupa Topaz cântă pe scenă şi încinge aerul cu acorduri rock. Motoarele duduie hard. Haldina de la Băiţa e de nerecunoscut.

Obosiţi, motocicliştii se întind alene la soare, în marginea traseului, cu ochii la motoarele care continuă goana către final. Unii se bucură cu un entuziasm care atrage atenţia sutelor de oameni veniţi să vadă şi să comenteze ţopăiala îndrăcită peste bolovanii şi buştenii îngrămădiţi pe ultima sută de metri.

Un rider de culoarea portocalei trage greu pe final. Colegii îl filmează şi îl încurajează cu chiote. Omul trece de sosire vijelios şi ia un viraj care îi culcă motorul şi susţinătorii la pâmânt. În genunchi, strigă de încântare. A terminat competiţia! Se vorbeşte engleza, germana, franceza şi multe alte limbi din Centrul Europei. Plus ardeleneşte!

Emanuel Rogojan si Rienk Tuinstra

Rienk Tuinstra este olandez şi pasionat de hard enduro. De dragul acestui sport, s-a deprins cu vorba din Ardeal: „Am învăţat, trebuie să ştiu, dacă am pană undeva pe trasee, trebuie ajutor, trebuie să întreb băieţii, trebuie să vorbesc româneşte. Îi fain aici şi îmi place mie cu motoarele. D-aia!” Stă de poveşti cu colegul de la clasa „profi” Emanuel Rogojan: „A fost foarte fain, un traseu de viteză pentru care trebuie condiţie fizică foarte bună. Solul e cel mai dificil, e aşa prăfos şi patinează într-una. Trebuie mult echilibru, multă tehnică. E bine, per total”. Se uită unul la altul şi promit: „O să venim şi la anul!”

Partea asta cu „ne întoarcem” îi bucură cel mai mult pe organizatori. Nu e simplu cu o mână de oameni să amenajezi un traseu de 160 de km şi să de descurci cu o competiţie internaţională, dar, la Băiţa, e mai cu ajutor decât la Ghelari: „Ne-a ajutat şi vremea foarte frumoasă, comunitatea locală e foarte faină aici, unde avem sprijin pentru ce facem. Ne bucurăm că am avut la start motociclişti din zece ţări. Am avut trei clase de dificultate şi le-am dat trasee prin zone cu multe cariere dezafectate. Am găsit multe locuri pitoreşti, cu sate părăsite, plus ce le place lor – urcări şi coborâri mai dure”, povesteşte Paul Grecu de la Moto Club Haita Deva. El împreună cu Paul Harpa, Sergiu Grecu, Zoli, Bamse, Orbit, Lixi, Nelu Raţiu sunt doar o parte dintre cei care au tras tare pentru ca ediţia a doua a GMB să fie un mare plus faţă de cea pilot din 2018.

Startul competiţiei a fost singura parte uşoară a cursei de unde riderii au accelerat către terenul accidentat. Pante către care de-abia ridici privirea au fost alese pentru participanţi care de-abia şi-au făcut loc prin cărarea dură. La fiecare coborâre, uverturi de pietre anunţau simfonia motoarelor de teren. Piloţii s-au răsturnat, au căzut, s-au dat de-a berbeleacul, şi-au aruncat motoarele în poşete spectaculoase sau au avut nevoie de lanţuri umane ca să le ridice pe coasta muntelui.  Sâmbătă, cariera de la Valea Arsului a fost punctul culminant al zilei.

„Traseul e foarte bun şi cred că au muncit mult să-l facă pentru că nu am avut deloc drum forestier, doar cărare. Mno, aşa preferăm, de obicei. E prima dată când vin la Băiţa – e bine organizat, bine marcat”, spune timişoreanul Darco Preda.

Laudele pentru organizatori vin din toate părţile: „Marcaj impecabil, traseu foarte frumos şi diversificat: urcări, coborâri, piatră, râu, cam tot ce trebuia! Coborârile păreau interminabile, lungi şi aprupte, dar e şi asta o parte din joc! Dacă ne urcă undeva, tot trebuie să ne şi coboare!”, povesteşte Andrea Goga.

Cehul David Cyprian a câştigat la clasa profi Golden Mountain 2019: „A fost o cursă foarte bună, mi-a plăcut tare mult. Mi-a plăcut traseul, a fost excelent, ieri(sâmbătă- n. red.) am mers destul de repede, dar ziua de astăzi a fost una tehnică. Pe total, a fost bine. Peisajele sunt superbe, oamenii sunt minunaţi, îmi place tare mult aici şi vin destul de des în România, în special în această zonă. Este un loc unde vrei să ajungi.”

A fost ultima etapă din Campionatul Naţional de Hard Enduro. „Ediţia a II-a a fost mai frumoasă decât prima, este închidere de campionat şi avem aici o cursă care şi-a dublat numărul de participanţi datorită reacţiilor pozitive de anul trecut. Au venit mai mulţi străini, dar şi români. E bine când toată lumea este mulţumită şi oamenii sunt atraşi către sport, mai ales unul ca acesta care e foarte costisitor, dar presupune şi condiţie fizică foarte bună, pregătire tehnică şi tărie psihică. La ramura de tot-teren ai de parcurs obstacole artificiale şi naturale şi atunci trebuie să fii pregătit ca să te urci în luptă”, spune Nicoleta Olariu, vicepreşedinta Federaţiei Române de Motociclism (FRM).

La Băiţa, pasiunea pentru sport extrem aduce beneficii economice comunităţii. Cum locurile de cazare la pensiuni nu sunt suficiente pentru numărul mare de participanţi, gospodăriile moţilor au devenit locuri de cazare „pentru bărbaţii adevăraţi” care se pot descurca şi în condiţii de curte ţărănească. „Vineri dimineaţă, înainte de prolog, erau atâtea maşini şi caravane cu motociclete că s-a blocat drumul judeţean în câteva locuri. Noi ne-am bucurat că s-a mărit numărul participanţilor, e mai mult decât dublu: de la 70 la aproape 170 in 2019!

 

E un lucru extraordinar pentru noi, mai ales că sunt 130 de străini. Să nu uităm că fiecare rider vine cu echipa, unii aduc şi familia, prieteni. Sunt în jur de o mie de oameni la această dată, în comună. Se simte că se dezvoltă zona – unii se întorc peste vară chiar la oamenii unde au fost cazaţi. Pentru zona noastră este foarte bine. Anul viitor, va fi şi mai bine!”, se bucură Damian Diniş, primarul comunei Băiţa.

Organizatorii vor să promoveze zona şi să aducă aici cât mai mulţi străini care să se bucure de cărările muntelui şi peisajele Apusenilor.

 

 Laura OANA

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.