Biserica în care se slujește de câteva ori pe an

Trecutul și prezent se îmbină perfect la Petroșani. Viața momârlanilor s-a desfășurat mereu în jurul bisericilor, iar acest lucru este atestat documentar. Biserica Sânonilor din Petroșani este cea mai veche biserică. Micuța bisericuță, în care se slujește de câteva ori pe an, a  fost incendiată de turci și reconstruită de momârlani. Biserica Sânoni poartă și astăzi clopotul original din anul 790. Lăcașul de cult este singura biserică atestată ca monument istoric, la nivelul municipiului Petroșani.

Ridicată în 1790

Bisericuța a fost construită în anul 1790. Are hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi figurează pe lista monumentelor istorice din România. Este cea mai veche construcţie din Petroşani care a rezistat trecerii timpului. Potrivit arhivelor, denumirea de Sânoni vine de la o veche familie, cu numele de Sîn, nume întâlnit şi acum la unii locuitori. Bisericuţa este construită din bârne de lemn de frasin, defrişat din pădurea locului numită “Rătundul” de către credincioşi, păstori aşezaţi în urmă cu secole pe aceste meleaguri, veniţi din Livadia şi Galaţi, sate nobiliare foarte vechi ale Ţării Haţegului. Documentele oficiale atestă o primă biserică pe acest loc în anul 1733. Actuala biserică a fost ridicată de credincioşi pe vatra străvechii biserici, incendiată de către oştirile otomane în 1788. Datele istorice arată că turcii care au pătruns prin Pasul Vâlcan au dat foc caselor din Valea Jiului și au luat locuitorii în robie. Pentru a scăpa de sub dominația turcilpr, oamenii din Lunca Jiului s-au refugiat în pădurea de peste Jiu, actuala Dâlja. După retragerea trupelor turceşti şi-au reluat viaţa obişnuită, reconstruindu-şi casele şi bisericile arse.

 ”Biserica aceasta a Sânonilor cu Hramul Sfinților Mihail și Gavril este cea mai veche biserică din Valea Jiului atestată documentar, nu se știe exact când a fost ridicată, dar este menționată într-o conscripție a lui Klein în 1733 și aceasta menționată atunci a fost ridicată pe o mai veche biserică care a fost ridicată pe temelia unei mai vechi biserici. În biserică s-a slujit o bună perioadă de timp, mai ales ceea ce știm noi, primii preoți care au fost după 1700 și ceva sunt menționate în acte, atunci erau greco-catolicii cu unirea cu Roma și atunci se spunea că aici au fost credincioși ortodocși care nu au părăsit niciodată credința ortodoxă. Biserica are icoane pictate adăugate, dar a fost înzestrată cu icoane prăznicare și toate trebuitoare cultului. Acestea au fost pictate de un maestru Popa Simeon Piteșteanul care a fost preot în părțile Hațegului, chiar avea o școală de zugravi la Mănăstirea Prislop și el împreună cu ucenicii lui a pictat și Mănăstirea Prislop, dar și alte biserici de referință din Țara Hațegului și a Hunedoarei. Aceste icoane sunt pictate de Popa Simeon pentru că pe una din icoane, pe spate este scris Popa Simeon, anul Domnului 1796, deci avem o mărturie clară în ceea ce privește pictarea icoanelor acestei biserici”, ne povestește unul dintre preoții care se ocupă de micuța bisericuță.

Are clopotul original

În interiorul bisericii se mai păstrează şi astăzi clopotul original, inscripţionat cu anul montării în biserică, 1790, câteva icoane din aceeaşi perioadă şi câteva cărţi religioase tipărite în secolele XVII-XVIII.  Biserica este construită în formă de navă simplă, cu un turn–clopotniţă înalt de 7 m, deasupra tindei şi pronaosului. În clopotniţă se află două clopote. Cel mic are inscripţionat pe el, în chirilică “Anul Domnului nostru Iisus Hristos 790”. Inscripţia este încadrată de ornamente româneşti cu frunze de stejar. Al doilea clopot, cu o inscripţie în limba latină și are imprimat anul 1839 – prin poansonare – şi o frumoasă ornamentaţie în relief, cu influenţe apusene.  Prezenţa acestor clopote, în special a celui mic, demonstrează în mod sigur că la 1790 reconstruirea bisericii era terminată.

”Ceea ce vedem astăzi nu a fost biserica originală în sensul că prima dată a fost construit numai altarul, se vede și o diferență între altar și naos, dar pentru că s-a înmulțit obștea credincioșilor a fost adăugată și această parte de pronaos cu tinda, este din alt fel de lemn din lemn de brad, a fost acoperită cu șindfrilă la început, dar a fost schimbată această șindrilă în 1926 și atunci s-a pus țiglă și este cum o vedem astăzi. Avem și unul din clopotele originale, probabil era clopotul mic și pe el scrie cu litere chirilice anul Domnului 79”, mai spune preotul.

În biserica Sânioni se oficiază slujbe doar de câteva ori pe an, la marile sărbători. Imediat după sărbătorile Pascale, în curtea bisericii se organizează tradiționala nedeie.

“Nu intervenim la structura bisericii, dar împreună cu credincioșii facem curățenie întotdeauna mai ales că aici se slujește de câteva ori pe an, la Hram la Sfinții Mihail și Gavril, apoi la nedeia care se organizează în a doua zi de Paști și la sărbătoarea Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh”, mai povestește duhovnicul.

Pietre funerare, persoane necunoscute

În curtea micii biserici sunt câteva lespezi de piatră. Preoții spun că aici își dorm somnul de veci persoane ale locului, care însă au o identitate necunoscută.

”Pietrele respective sunt lespezi de piatră și sunt de la niște morminte vechi. știm cu toții că mai de mult și mai către vremurile noastre strămoșii noștri îngropau morții în curtea bisericii și se pare că sunt pietre funerare, de la mormintele ctitorilor sau ale credincioșilor care au aparținut parohiei”, ne mai povestește preotul.

De deshumare nici nu se pune problema. ”Se pecetluiește acest mormânt până la a doua venire a domnului” ne spune preotul, iar acest lucru înseamnă că din punct de vedere religios nu este permisă deshumarea.

În anul 1788 turcii au pãtruns prin pasul Vulcan si au incendiat casele si bisericile jienilor din Bazinul Superior al Jiului. Istoricii spun că în locul bisericii pustiite de turci s-a construit în Lunca Jiului, în crângul Sânoni, biserica de lemn cu hramul „Sfintii Arhangheli” fiind terminatã, cu podoaba picturii, în anul 1795. Altarul este confecţionat din două pietre de moară. Interiorul bisericii este pictat de vestitul pictor (preot la Silvaşu de Sus) Simeon Piteşteanu, cel care a pictat şi interioarele bisericilor Prislop şi Densuş.  În a doua zi de Paşte este oficiată prima slujbă din an la această biserică. Aici au loc doar trei slujbe pe an, în a doua zi de Paşte, cu ocazia hramului bisericii (de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril) şi la Rusalii.

 

Monika BACIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.