CORECTITUDINE POLITICĂ PARANOIDĂ: USR-PLUS și ifosele de fată mare subjugată în podul șurii

Ne este din ce în ce mai clar că marile valori ale politicii sunt pe cale de dispariție iar politicienii devin simpli jucători într-un joc al fățărniciei și neîncrederii, al „urechismului” decizional. Ceea ce, în vremurile acestea, subsumăm „corectitudinii politice” reprezintă, în fapt, expresii ale agoniei politicii bazate pe onoare, moralitate și integritate.

Noua politică este politica fricii, o politică viețuind cenușiu în aburii trădării și violenței lacome înspre putere. Iar România – unde schizofrenia politică face să nu scăpăm de alternanța păguboasă între comunism și capitalism șui și de ceata de semi-alfabetizați dominând instituții ale statului – devine spectacol grotesc al simulării onorabilității politice.

 

Un remediu psihiatric

Cel mai recent exemplu de politică românească nevertebrată este „actul adițional” la „acordul de guvernare”, un act încheiat de PNL, USR-PLUS și UDMR în 20 aprilie 2021. Un exemplu strident ca o cocotă de periferie invitată la balul regal.

În fapt, documentul este un soi de cataplasmă puturoasă pusă de PNL și UDMR pe orgoliul mereu vânăt al USR-PLUS, un remediu psihiatric pentru crizele de personalitate ale unei structuri politice în care corectitudinea este, în fapt, manie a persecuției.

Este de înțeles, totuși, că s-a ajuns la emiterea unui document inutil și hilar, după răbufnirile viscerale ale usereplusiștilor. Coaliția nu putea continua decât dacă era oferit un „certificat de sănătate” suplimentar.

Nu comentăm in extenso scânteia ce a dat în iasca acestei vrajbe: demiterea lui Vlad Voiculescu. Spunem doar atât: toate ifosele de fată mare subjugată în podul șurii de vecini făcute pe această temă au fost generate, în fapt, de un ministru cu o imagine proastă care nu se datorează eroismului său, ci incapacității sale de a relaționa, de a comunica, cu un plus de nesimțire atunci când a atacat sângeros guvernul din interiorul guvernului și partenerii de coaliție din chiar interiorul coaliției. Toate bunele intenții ale lui Voiculescu nu fac cât o ceapă degerată atunci când se pierd în haiducie politică și atitudine distructivă. Atât.

 

Repeteu la mic dejun, prânz și cină

Revenind la oile noastre, respectiv la documentul „adițional” semnat să acopere atmosfera de liceu de periferie din coaliția de guvernare, vom puncta doar câteva observații, care să dea măsura inutilității lui.

Spune documentul: „Coaliția funcționează pe principiul solidarității și colegialității. Responsabilitatea politică se asumă împreună, cu participarea la decizie a tuturor membrilor coaliției și a premierului. Deciziile politice majore se iau colegial cu acordul formațiunilor din coaliție.”

În condițiile în care o coaliție se formează din partide politice unite pentru realizarea unui scop comun, pe ce alte principii poate funcționa, de trebuie scris negru pe alb „principiul solidarității și colegialității”? Și care sunt „deciziile politice majore” și „deciziile politice minore”, cine hotărăște și cum granița dintre ele?

Exact același lucru spune documentul în continuare, repetând, mai fandosit, cele de mai sus: „În aplicarea principiilor de mai sus, Coaliția, prim-ministrul și membrii guvernului își asumă să nu adopte poziții publice prin care să submineze activitatea și agenda guvernamentală și a membrilor guvernului. Comunicarea publică se va face în spirit de susținere reciprocă și solidaritate.”.

De ce Dumnezeu s-or fi chinuit să scrie atât de alambicat aceeași inutilitate, doar „marii noștri oameni de stat” știu! Dacă am bănui o clipă că e un text făcut să convingă un om întreg, educat, am considera că autorii își bat joc de noi. Dar intuim că e un text pentru vălăul electoral.

 

Dumnezeu cu mila!

Și mai punctăm o notă, apoi ne oprim, pentru că acest document este un exemplu de ipocrizie și „corectitudine politică” debilizantă care nu merită să ne mai pierdem vremea cu el.

Spun, din miezul cataplasmei, semnatarii „adiționalului”: „Dat fiind că prim-ministrul a fost învestit cu încrederea membrilor acestei coaliții, prerogativa constituțională a prim-ministrului privind trimiterea cererii de revocare a unui ministru către Președinte se exercită după informarea prealabilă a formațiunii care l-a propus pe ministru, pe baza unor argumente cuprinse într-o evaluare obiectivă făcută de premier și după o dezbatere în coaliție.”

Așa ceva, mai rar!… Așadar, pentru că limba română nu trădează, traducerea liberă ar fi așa: „dacă tot avem încredere în prim-ministru, ar fi bine să nu-l mai lăsăm să ia nicio decizie de capul lui”.

Ce să mai spui?, altceva decât: „Dumnezeu cu mila!”.

 

foto: hepta.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.