“Cuvintele pot ucide” și pe cel care le spune, și pe cel căruia-i sunt adresate!

Cu un an în urmă, la moartea dlui consilier local liberal, Ion Orășanu, Carmen Hărău posta opinia de mai jos, pe care a redistribuit-o acum, la comemorare:

„A murit dl Ion Orăşanu, fost consilier PNL.
Când hotărăşti că nu dai bani cuiva care, dacă-i dai, te laudă şi dacă nu, te desființează, se cheamă că-ți asumi să-ți pună cineva pe tocător viața şi bunul nume…
Iar dacă ai cu ce plăti şi alegi să n-o faci, se prezumă că eşti un om puternic, care-şi asumă războiul şi-şi asumă să plătească, la un moment dat, mai degrabă cu viața.
Dar „nu-ți place, nu te bagi”! Scria undeva unul dintre cele mai mizerabile pixuri „jurnalistice” cu care m-am întâlnit vreodată, clamând îndreptățirea lui, a pixului, să scrie orice, oricum, oricând, despre cei care „s-au băgat”
Dl Orăsanu n-avea bani, deci n-a avut nici măcar dilema dacă să plătească sau nu. Şi „s-a băgat”… Alerga, de mai mult de un deceniu, de colo-colo, ba la primărie cu probleme ale cetățenilor din Micro5, ba pe la firmele private să depună cv-uri ale unor şomeri sau să ceară ajutor pentru nişte necăjiți, ba să viziteze un bolnav la spital cu două portocale şi trei vorbe bune… Activiştii de acest tip sunt rari, resortul lor intern este, în primul rând, dorința de a fi de folos celor din jur, şi de a fi importanți în ochii lor şi ai celorlalți, muncind pe rupte!
A nimerit într-un război care nu era al lui şi a fost spulberat de batjocură, terfelit fără milă, el, „omul cu două ghiuluri”. A suferit cumplit. Mă întreba, uneori, cu nod de lacrimi în gât, „Ce-au, doamnă, ăstia cu mine? Să ştiți că mi-am dat jos un ghiul, să nu stric imaginea la partid, port numai unul, ca țin la el, e un cadou” L-a dat jos şi pe celălalt, când a văzut că batjocura nu încetează.
N-a rezistat. Şi iată-l, azi, pe năsălie, victimă colaterală. Păi dacă s-a băgat?! „Nu-ți place, nu te bagi!”…
Să-l odihnească Dumnezeu! Iar, pe ceilalți, să-i ierte, dac-o putea…”

Evenimente petrecute în anul din urmă m-au provocat să reflectez la iureșul de vorbe demolatoare, la glasul stins, din ce în ce mai stins, al vorbitorului care zidește.

Iată ce spunea Papa Francisc, în Piața San Pietro, în fața a 50.000 de credincioși:

„Isus ne aminteşte că şi cuvintele pot ucide! Când se spune despre cineva că are o limbă de şarpe, ce înseamnă aceasta? Înseamnă că vorbele sale ucid! De aceea, nu doar că nu trebuie să atentăm la viaţa aproapelui, dar nici să revărsăm asupra lui veninul mâniei şi să-l lovim prin calomnie!…La început poate părea ceva plăcut, chiar distractiv, ca o bomboană. Dar în cele din urmă ne umple inima de amărăciune şi ne otrăveşte şi pe noi.”

Tot în anul din urmă, un confrate mai vârstnic se pare că i-a administrat unui  jurnalist de nici 40 de ani, om cu “limbă de șarpe”, o lecție aspră, sub forma unui pamflet-batjocură. Deranjul a fost uriaș!

Cred că ar fi cazul ca batjocuritorii și calomniatorii de meserie, cei fără frică de lege și de Dumnezeu, cei care abuzează de libertatea de exprimare, să încerce să-și imagineze, chiar dacă nu le este afectată propria piele, cam care ar fi fost impactul unei astfel de campanii derulate împotriva lor, pe parcursul mai multor ani, cu două-trei astfel de “opere jurnalistice” pe săptămână? Impactul asupra lor, impactul asupra celor apropiați, care-i iubesc… Diferența dintre critică și batjocură este uriașă! Dl consilier liberal Ion Orășanu nu a fost criticat, a fost batjocurit!

Cât despre suferința pe care și-o produc singuri, în procesul fabricării veninului răspândit, fapt de care nu par conștienți, ea vine inevitabil “la pachet” cu răul pe care-l fac. Vine cât  sunt pe lumea asta, căci din cealaltă lume încă nu s-a întors nimeni să ne povestească cine cum o duce. De fapt, cred că și de aceea ne îndeamnă Dumnezeu să ne rugăm pentru toți. Grea poruncă! Rugați-vă voi, dacă puteți, pentru făcătorii de rău, căci mie, recunosc cu umilință, nu-mi iasă…

 

Monica PANĂ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.