Datoriile făcute de Ceaușescu? Bani mărunți!

Zece ani de penurie alimentară, frig și întuneric. Atât ne-a costat inițiativa fostului dictator român Ceaușescu de a returna integral și anticipat datoria externă a României. Și pentru că nu aveam prea multe de vândut, o mare parte din încasările valutare destinate stingerii creditului s-a făcut prin exportul de mașini, textile și, intensiv, de alimente. Atât de intensiv încât o parte importantă din hrană a fost luată de la gura poporului. Decizie politică! Așa că deceniul 80 a fost total atipic pentru neamul nostru: deși eram în vremuri de pace, alimentele de bază se găseau doar la rație cu coadă și dat din coate, periodic seara eram ”camuflați” de întreruperea cu orar a curentului electric, iar pe timp de iarnă dacă nu aveai o plapumă bine făcută dădeai mărunt din gură în așternut.

Și pentru ce? Pentru ce datorie a decis Ceaușescu să facă timp de 10 ani din România o țară în care fanfaronada patriotică promovată de autorități ajunsese să țină loc de pâine, lumină și căldură? Cifrele sunt ușor de găsit. Traiul românilor a fost batjocorit de conducerea țării timp de 10 ani, între 1980 și 1989, pentru o datorie de 21 de miliarde de dolari, care a început să fie plătită în 1975 și accelerat din 1980 până în luna martie 1989. Deci, încercând o echivalare la banii de astăzi, am pătimit un deceniu pentru o datorie de 18,7 miliarde de euro.

”Bă, ești nebun!?”

Am crezut că e o greșeală. Dar comunicatul Băncii Naționale a României (BNR) de la finele acestei săptămâni e cât se poate de clar. România are în soldul datoriei externe totale (pe termen scurt și pe termen lung) la 28 februarie 2019 suma de 99,610 miliarde de euro (!!!). Mai mult chiar, BNR arată că viteza cu care țara noastră se împrumută crește continuu. Astfel în perioada ianuarie-februarie 2019, deci în 60 de zile, datoria externă a României a crescut cu aproape 200 de milioane de euro.

BNR mai informează că ”în structură, datoria externă pe termen lung a însumat 68.252 milioane euro la 28 februarie 2019 (68,5 la sută din totalul datoriei externe), în creștere cu 0,4 la sută față de 31 decembrie 2018, iar datoria externă pe termen scurt a înregistrat la 28 februarie 2019 nivelul de 31.358 milioane euro (31,5 la sută din totalul datoriei externe), în scădere cu 0,3 la sută față de 31 decembrie 2018”.

Suntem încă solvabili?

Aici reperul care se ia în calcul este datoria pe termen scurt. Gradul de acoperire a acesteia, cu rezervele valutare la BNR la 28 februarie 2019 a fost de 72,8 la sută.  Grad mai mic însă comparativ cu cel înregistrat la 31 decembrie 2018 de  74,3 la sută, ceea ce înseamnă că dacă această politică de îndatorare lansată de autoritățile române va continua plapuma sub care ne putem întinde devine din ce în ce mai mică.

Unde-s banii?

Deci în aproape 30 de ani, România s-a împrumutat de peste 4,5 ori mai mult decât în vremea dictaturii ceaușiste. Ceaușescu, atât cât s-a priceput, a făcut cu banii împrumutați fabrici și uzine, blocuri și spitale. Bune-rele, le-a făcut! Ce-au făcut puterile post-decembriste cu purcoiul de bani luați împrumut până acum? În ce au fost băgați 100 de miliarde de euro dacă autostrăzi nu, spitale nu, cartiere de locuințe nu? Dacă e să evaluăm chiar și simplist această sumă, luând în calcul prețurile la zi, putem spune că din datoria externă a României de azi s-ar fi putut construi la cheie 48 de spitale regionale, 8000 de kilometri de autostradă, sau 200 de milioane de metri pătrați de locuință la un cost de 500 de euro/mp. Firește, echivalările acestea nu fac decât să scoată și mai mult în evidență că lipsa banilor nu a fost niciodată o problemă în România, dar cheltuirea-sifonarea lor da.

Și mai e o chestiune. Câți ani de fomică ne-ar trebui dacă nașul mare ar vrea într-o zi să plătească accelerat datoriile de azi ale României? Juma’ de veac e realist?

Comunicatul BNR AICI.

Adrian SĂLĂGEAN