Dincolo de zidurile indiferenței (galerie foto)
În 21 martie se sărbătorește Ziua Mondială a Persoanelor cu Sindromul Down. La nivel internațional acestă zi a fost oficializată încă din anul 2006, însă în România este marcată abia în anul 2012. În acest sens, o parte din membrii Asociația Clubului Langdon Down 2000 și-au dat întâlnire la sediul asociației aflat într-o sală de clasă de la parterul fostei școli nr. 6 din Deva. Doamna Elena Pleter, președinta clubului, a pregătit o serie de activități în care au fost implicați și voluntari, pentru a sărbători ziua așa cum le place lor, să fie între prieteni și să se simtă utili.
Printre invitați au fost prezente și două voluntare din cadrul unei Asociații internaționale de voluntariat ”Puncte Inima”, Carolina are 27 ani și Francesca, 21 de ani.
Carolina vine din Polonia și e de 10 luni pe meleagurile hunedorene, iar Francesca a venit din USA abia de o lună. Amândouă sunt misionare la Biserica Catolică Franciscană din Deva și sunt implicate în proiecte de comunicare și întrajutorare a comunităților care se confruntă cu probleme sociale și etnice din România. Au învățat să vorbească limba română surprinzător de bine într-un timp foarte scurt, iar cei care le-au învățat au fost chiar copiii romilor din comunitate.
În cadrul întâlniri, au fost nominalizați și sportivii din Asociația Langdon Down 2000, care au primit un trofeu, medalii și diplome pentru rezultate deosebite la diferite jocuri sportive. Maia, Cătălin și Karina sunt cei trei medaliați la baschet, tenis de masă și înot. A fost și dans. Cătălin și Karina amândoi cu sindrom Down și colegi de clasă, au culminat cu un senzațional „vals” al celebrului Smiley.
Mamele, aceste persoane minunate și speciale pentru tot greul vieții pe care-l poartă cu ele, împăcate până la urmă cu soarta, au fost răsplătite cu câte un trandafir dăruit de tatăl lui Cătălin. Emoții, îmbrățișări și lacrimi de bucurie au fost și mai puternice atunci când s-a cântat „La mulți ani” lui Dănuț (primarul – cum îi spun prietenii). Acesta și-a luat mama în brațe și îi plângea la piept de bucurie.
