ISTORIE RATATĂ. 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Țebea, ucisă de naționaliști de galerie și politicieni pârâți

Și-a fost Țebea 2022. O dată la 50 de ani, am fi putut face o comemorare măreață a Crăișorului Munților, dar a ieșit un mare fâs politic cu garnitură de naționalism de galerie eșuată. Au lipsit patriotismul, tradițiile (strecurate, cumva, la final, în spectacolul folcloric) și, din nefericire, dreapta și împlinita comemorare a fix 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

***

Mă așteptam, la împlinirea acestui timp rotund de când Avram Iancu a urcat la ceruri, ca efortul autorităților și poporului iubitor de neam să fie pe măsură. Mă așteptam să văd un eveniment diferit de plimbarea grețoasă și înghesuiala penibilă a politicienilor prin fața mormântului pe care le știm din fiecare an. Poate o marcă specială, poate semne și simboluri care să fie dăruite istoriei, poate președintele României care să vină la Țebea măcar în acest 150, chiar dacă nu e an electoral. Mă așteptam ca întregul Panteon al Moților să fie altfel luminat de semne și oameni. Mă așteptam să văd mulțimea iubitorilor de țară cum inundă locul tocmai din respect și dragoste și nu pentru a gâfâi în sudoare copleșiți de fumul grătarelor și luminați de marfă chinezească expirată.

Nu a fost nimic deosebit.

Sus, la mormântul lui Avram Iancu, politicienii, în frunte cu prim-ministrul și o bucată de guvern, au trăit, iritant, cadența bolnăvicioasă a ritualului oficial dezbrăcat de sensibilitate. Jos, în loja galeriei, înghesuiți ca sardelele printre bețe de steag, naționaliștii unui partid hrănindu-se, rușinos, din necazul omului de rând, au boicotat zgomotos totul, otova – și slujbă, și discursuri, și evocări, și ceremonial. Sus, lângă vechiul gorun, două-trei echipe de urlători au reușit să facă praf și bruma de ceremonie care s-a încropit în fața mormântului. Între timp, pe platoul de lângă cimitir, vreo două mii de oameni, o masă complet desprinsă de eveniment, unii cotrobăind pe terase prin fumul gros al grătarelor, alții așteptând momentul în care politicienii vor coborî de la biserică și se va da drumul la pomana din prejma corturilor politice. Doar o mână de oameni, la soare, pe dealul din fața scenei unde se va desfășura spectacolul folcloric.

Cam atât și cu 150 de ani de la moartea lui Avram Iacu. Cam atât cu respectul românului față de credință și tradiție, față de istoria neamului. Fotografia de titlu sintetizează perfect cele întâmplate. Atât s-a putut, cum se spune.

Notă specială:

Pentru cei care încă se îmbată cu pofta de sânge de compatrioți a actualului naționalism românesc, pentru cei care confundă patriotismul cu spectacolul de spume la gură acompaniind strofe de cântec zbierate cu ochii injectați de ură, aș aminti doar cuvintele lui Arghezi: „Naţionalismul, care-i barbaria sulemenită de o cultură superficială, introducerea jivinei din noi în civilizaţie, întreţine pofta de carne de om, dilată orgoliul naţionalităţii, subţiat în civilizaţie până la dispariţie.”.

Naționalismul românesc de astăzi, aș spune eu, distruge, în fapt, prin violență, prin barbarie și subcultură, exact ceea ce susține cu grețoasă demagogie: credința și tradițiile.

Ne vedem la Țebea, anul viitor! Nu va fi nici măcar ce a fost anul acesta: vor fi doar 151 de ani de când Avram Iancu ne-a părăsit pentru o lume mai bună.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.