Lacrimi pentru bunici plecaţi. Campania „Ajută satul” a câştigat doi îngeri (GALERIE FOTO)

„Acesta e singurul moment când noi, voluntarii, pierdem cu adevărat lacrimi de tristeţe şi durere … Acum nu mai putem face nimic! E singurul moment din viaţa noastră când putem spune cu adevărat că nu mai putem face nimic pentru o persoană!”, spune Bianca Jurmoni, o tânără voluntară a campaniei „Ajută satul” după ce s-a primit vestea că una din bunicuţele adoptate anii trecuţi s-a stins.

În această lună, doi dintre bunicii adoptaţi de tineri s-au dus din căsuţele lor. Primul a plecat Moş Gusti din cătunul Almaş-Sălişte, apoi Bunica Tamara din Săcămaş. Cei doi au murit aşa cum au şi trăit anii bătrâneţii – singuri, uitaţi de rude, dar ajutaţi de oameni cărora li s-a făcut milă de pustiul din viaţa lor.

Bunica cu Dorin Olariu

Bărbatul care a sesizat situaţia bătrânei şi a cerut sprijinul celor de la „Ajută satul”, Dorin Olariu şi-a stăpânit cu greu lacrimile: „Este o veste tristă. Chiar dacă nu suntem rude, o consideram ca făcând parte din familia noastră, a celor care ştiu să întindă o mână de ajutor atunci când este nevoie. Dumnezeu să-i rânduiască un loc mai bun în ceruri decât pe pământ”, spune Dorin, care i-a şi scris o poezioară: „A plecat la ceruri o biată bunicuță/ În tina casei sale, singură și desculță,/ Uitată de mulți, chiar și de fiul său/ Dar, iubită de oameni buni și de Dumnezeu./ Povestea dumneaei e tristă, dar frumoasă/ Căci, niște motocicliști cu suflet, i-au ridicat o casă,/ Prin gestul lor, prin fapta lor măreață/ I-au mai dat bunicuței, câțiva ani de viață.”

Bunica Tamara – cum o alintau voluntarii – avea 90 de ani. Tinerii au adoptat-o în 2017 cu tot cu necazuri. Atunci, locuia într-o casă bătrânească cu duşumeaua prăbuşită. Pentru că nu mai puteau repara casa veche, motocicliştii au decis să-i facă bunicii o căsuţă nouă. S-au strâns bani, s-au cumpărat materiale, s-a umblat după donaţii.

Zeci de motociclişti au strigat adunarea la fapte bune. S-a lucrat zi lumină pentru a înălţa pereţii, s-a zugrăvit, s-a pus parchet, iar, la sfârşit, tinerii s-au mobilizat pentru amenajările interioare. Gheorghe Furcă, motociclist la Turbat Cats, din Haţeg a stat zile întregi la Săcămaş pentru a construi casa bătrânei. „Mi s-a rupt sufletul când am auzit că a decedat bunicuţa. Am venit la ea la căsuţă, unde mai e o lumânare aprinsă în curte, acolo unde a murit. Nu vă pot spune ce simţim toţi cei care suntem aici.

De câte ori treceam, o vedeam prin curte, micuţă aşa cum era ea, adusă de spate. Ne făcea mereu cu mâna. A fost bunicuţa noastră, bunicuţa motocicliştilor. Ne pare rău că s-a dus, dar ne bucurăm că i-am făcut o bucurie în ultimii ani să stea la căldură şi să aibă ceva pe masă”, spune Ghiţă. Bunica Tamara a fost prima căreia motocicliştii şi voluntarii „Ajută satul” i-au ridicat o casă după ce au constatat că locuinţa şubredă, cu podeaua căzută, se putea oricând dărâma peste firava băbuţă.

Motocicliştii au lucrat până în Ajunul Crăciunului pentru a termina casa Bunicii Tamara. Un an mai târziu, voluntarii aflau de un alt bătrân singur.

Casa lui Moş Gusti era parcă la capătul lumii, în Almaş Sălişte.

Trandafir Medrea era veteran de război şi avea cinci ani pe front.

Avea 101 ani şi trăia singur într-un cătun din Apuseni.

Se descurca cum putea dintr-un venit de 400 de lei pe lună.

Trăia greu, dar de oameni îi e cel mai dor. Acum voluntarii „Ajută satul” îi vor duce dorul.

„Nea Gusti a murit la 101 ani, în 12 ianuarie.

Pentru el cred ca a fost o uşurare să nu mai chinuie pe pământul ăsta”, spune Silvia Olari.

Bunicuţa Tamara a fost găsită în curte, miercuri. Vecinii nu au mai putut face nimic, iar vestea a adus tristeţe şi lacrimi în ochii voluntarilor de la „Ajuta satul”. Apoi s-a aflat şi de Moş Gusti.

Moș Gusti și Silvia Olar

 

Tinerii voluntari au un mesaj pentru cei care pleacă şi lasă în urma lor părinţi şi bunici: „Aveţi grijă de bătrâni. Dacă nu puteţi, măcar apelaţi la nişte oameni de bună credinţă care pot să vadă de ei, să nu-i lase să ajungă precum Bunica Tamara sau Moş Gusti să fie singuri şi neajutoraţi în ultimii ani de viaţă, să plece singuri către altă lume”, spune Marius Achim, iniţiatorul „Ajută Satul”.

Voluntarii mulţumesc tuturor celor care în aceşti ani au dat o mână de ajutor pentru ca viaţa unor bunici singuri să fie un pic mai bună.

 

Laura OANA

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.