Lecţia de iubire. Casă bună pentru tatăl care îşi creşte singur copiii

„Nu mai pot, vă rog frumos, să mă iertaţi!”, spune bărbatul care îşi ascunde faţa între palmele bătătorite ca să îşi ascundă lacrimile. În ziua în care a împlinit 49 de ani, s-a trezit înconjurat de oameni care îi cântau „La mulţi ani”.

Are şi un tort cum nu a mai văzut vreodată: „Tot ce-am făcut a fost pentru copii, eu m-am lăsat la urmă, nu am făcut pentru mine că…”. Ridică amărât din umeri şi zâmbeşte privind la copii. Apoi iar îl cotropesc emoţiile când voluntarii campaniei „Ajută satul” intră pe rând ba cu haine de iarnă, ba cu bocanci trainici şi multe alte plase cu cadouri şi bunătăţi.

 

„La mulţi ani, mă, Daniele! Nu mai plânge…”, încearcă Zoltan Locsei să îl aline pe omul care lăcrimează cu tortul în mâini.

Zoli şi-a luat un loc de casă la Băiţa şi aşa a descoperit situaţia bărbatului rămas singur să îşi crească odraslele: „Mi-e greu mie că am serviciu şi soţie, apăi lui. Mai rar oameni cu bun simţ şi frică de Dumnezeu. Da, i-a plecat nevasta şi i-a lăsat singuri, dar cine suntem noi să le judecăm familia? Mai bine punem mână de la mână şi ajutăm!” A contactat voluntarii campaniei şi roţile binelui au început să se mişte.

Adriana şi Florin au 13 şi 11 ani, iar tatăl lor este tare mândru de ei. Are şi de ce. Sunt harnici şi modeşti. Adriana e timidă şi retrasă, dar Florin e ajutorul lui şi un copil atât de bine crescut că a uimit voluntarii cu gesturile sale de gentleman. Mai mult, băiatul i-a cerut lui Moş Crăciun o carte – Robinson Crusoe – pentru că are de făcut un rezumat la şcoală. Nu au telefoane sau calculatoare, nici „net” ca să facă „copy-paste” de pe diverse site-uri.

Singurul venit sigur al familiei sunt alocaţiile şi bursele copiilor, cam 1.100 de lei. În rest, Daniel munceşte cu ziua prin sat: „Fac orice: tencuială, şanturi, merg la pădure. Am 99 de meserii şi încă una ca să nu mor de foame şi să-mi cresc copiii. Poţi să ai vile sau oricâte lucruri, dacă nu ai copii buni, nu ai nimic. Îi iubesc şi îs inima mea!”

Trăiesc toţi trei în două cămăruţe ale unei case vechi de lemn care îi aparţine fratelui lui Daniel: au aici un dormitor micuţ cu un pat şi o canapea. Alături este o bucătărie cu sobă, aragaz cu butelie şi un … frigider de iarnă. „Au găsit o soluţie pentru că asta fac oamenii – se descurcă din nimic. Practic, doar uşa e înăuntrul casei, în perete, aparatul e afară, în frig. De ce să consumi curent când poţi să te descurci fără să meargă contorul?!”, se miră Silvia Olari, unul dintre voluntarii care se gândeşte serios să pornească o campanie pentru ca familia Zisu să îşi poată cumpăra o căsuţă a ei.

Pentru că sunt mici cele două camere, dulapurile cu haine sunt în pridvorul închis. Deocamdată, echipa de la „Ajută satul” le-a făcut o instalaţie electrică care să înlocuiască firele improvizate întinse periculos prin camere de bărbat aşa cum s-a priceput şi prinse cu pişcători de plastic. Alţi voluntari au reparat acoperişul prin care ploua.

De sărbători, voluntarii le-au umplut casa de daruri – geci şi papuci de iarnă, haine, dulciuri şi alimente. Cel mai frumos cadou pentru Daniel a fost o ramă, în care un voluntar a aşezat o fotografie cu el şi copiii.

O priveşte lung şi plânge: „Îs comorile mele aici, lângă mine! Este cel mai fain cadou, cel mai frumos! Îs cel mai mândru tată din lume. Nu am cuvinte pentru ce simt!” Dacă îi întrebi pe copii, mărturisesc sfios: „Ne descurcăm cu ce avem…”

Familia Zisu este doar una dintre poveştile de viaţă pe care voluntarii „Ajută satul” încearcă să le rescrie, cu înţelegere şi bunătate. Sunt sute de bunici, părinţi nevoiaşi, copii cu vise şi liste de Crăciun, pe la care voluntarii ajung în aceste zile. „Avem cazuri noi precum cel al familiei Zisu din Băiţa sau o familie din Simeria căreia i-a ars complet casa şi oameni au rămas doar cu actele.

Avem şi familiile vechi cărora le-am oferit adăpost şi ajutor de ani de zile, plus bunicii din satele din Apuseni. Mergem cu daruri la copiii din Târsa şi Pojoga, la cazurile sociale din Băiţa şi Vaţa.

Mulţumim voluntarilor care vin cu noi pe teren, cei care colectează alimente sau ne ajută până seara târziu în depozit la trierea pachetelor primite”, spune iniţiatorul Ajută Satul, Marius Achim.

Voluntarilor implicaţi în campanie, le-au sărit în ajutor mulţi oameni buni, impresionaţi de cazuri sau, pur şi simplu, de munca oamenilor pentru semenii lor. Campaniei i s-au alăturat „Banca pentru alimente” cu containere aşezate în magazinele Lidl din Deva, Ordinul Cavalerilor de Hunedoara, Episcopia Devei şi Hunedoarei, mai multe magazine şi societăţi comerciale. Cu toţii şi-au dat mâna sub un singur îndemn: „Nu ne lăsam!”

Pentru cei care vor să doneze, date de contact sunt Silvia Olari ( 0724445388) şi Marius Achim ( 0728290701)

– Cum puteţi ajuta :

1. Donează cu mențiunea AJUTĂ SATUL în contul Asociației Hunedava RO45 RNCB 0162 1622 3159 0001
2. Donează prin transfer de bani de tipul Western Union sau Money Gram pe numele reprezentantului legal Marius Achim-Ștefan
3. Donează în contul Pay Pal legat la adresa de mail: achimoto_ro@yahoo.com
4. Donează în contul BTPay legat la numărul de telefon 0040726112597 pe numele Alina Achim-Ștefan
5. Donează prin transfer Revolut în contul asociat numărului de telefon : 0040728290701, Marius Achim, cu mențiunea AJUTĂ SATUL
6. Donează produse, materiale de construcții la depozitul din localitatea DEVA, strada Pietroasa nr.13, județul Hunedoara
7. Donează produse alimentare neperisabile în containerele „Banca pentru alimente” din magazinele Lidl Deva

 

 

Laura OANA