Mărțișorul. Născocit acum 8.000 de ani, deschide drumul Babelor și primăverii în era tehnologiei

Mărțișoarele, vin în toate formele și culorile, ca să ne arate că natura va renaște.
Mărțișoarele, vin în toate formele și culorile, ca să ne arate că natura va renaște.

“Mart e cea mai nesănătoasă lună. Mart se numără din ziua de Sfântul Toader şi ține tot postul. În ziua aceea femeile până la amiază se lau, ca să fie sănătoase şi să nu aibă visuri rele, că visuri rele ca în luna lui Mart n-ai tot anul… visurile rele sunt din pricina strigoaicelor, că atunci umblă mai tare”, nota Elena Niculiţă-Voronca în „Datinile şi credinţele poporului român adunate şi aşezate în ordine mitologică”. Cât privește anotimpul cald, la țară părerile erau împărțite: „Primăvara se începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alţii când se sfârşesc zilele Babei Dochiei, şi anume la Alexii, în 17 martie, şi durează până la Sfântul Onofrei, 12 iunie. Alţii pun iarăşi ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun. Atunci ei zic că omătul se topeşte şi curge în torente, chiar şi pe vârful celor mai înalţi munţi. Când încep a ieşi jigăniile şi gujuliile de prin ascunzişurile lor de peste iarnă, când prind a zbura gâzele şi fluturii cei roşii şi, mai ales, când încep a veni rândunelele, cocostârcii, cocoarele şi celelalte paseri ce petrec peste iarnă în ţările cele calde, atunci, când vin acestea, e semn că primăvara a sosit şi că mai mult n-are să ningă”, nota Simion Florea Marian în volumul „Sărbătorile la români”.

Bine ai venit, primăvară!

Obiceiurile hunedorene diferă de la o regiune la alta

În judeţul Hunedoara existau, cândva, o mulţime de obiceiuri legate de luna martie. Astfel în zona de nord a judeţului, în Ţara Zarandului, în primele zile ale lunii martie fetele adunau apă de ploaie, pentru a se spăla cu ea pe faţă şi pe păr, ca să fie frumoase şi iubite. Mai jos, pe Valea Mureşului era obiceiul ca fetele să arunce în apă  cununi sau mici buchete cu flori de primăvară, cu credinţa că apa le va aduce ursitul. În sudul judeţului, în satele haţegane, se credea că şarpele de martie e bun de leac. Astfel, curajoşii care îl atingeau, ar fi urmat să fie sănătoşi tot anul.

Anul agrar „ghicit” în vremea lui martie

După ce au observat, de-a lungul anilor, mersul naturii, ţăranii hunedoreni spuneau că dacă luna martie este răcoroasă, anul nu va fi mănos. În schimb, dacă ar fi cântat cucul înainte de 25 martie de Buna Vestire, anul urma să fie unul bogat în roadă. De asemenea, în Zilele Babelor era bine să nu se lucreze, pentru că babele s-ar fi putut supăra, urmând să dea cu îngheţ şi să facă pagubă în holde, dar şi în livadă.

Primul mărțișor a fost confecționat, spun istoricii, acum 8.000 de ani!

Primul mărţişor, confecţionat acum 8.000 de ani!

Profesorul Viorel Guţu, iniţiatorul paginii Facebook „Lecţia de istorie”, scrie că originile sărbătorii zilei de 1 Martie și deci ale mărțișorului nu sunt cunoscute cu exactitate. Totuşi, se crede că această dată a fost sărbătorită pentru prima dată în Imperiul Roman, când Anul Nou era celebrat în prima zi a lunii martie, adică în luna zeului Marte. Marte nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației, iar această dualitate este remarcată însăși de culorile mărțișorului, roșul (simbolul războiului) și albul (simbolul păcii). „Cu toate acestea simbolistica acestor culori este cu mult mai veche și aceasta o demonstrează cercetările arheologice efectuate chiar în țara noastră, la Schela Cladovei în județul Mehedinți, unde au fost scoase la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum circa 8.000 ani. Aceste amulete formate din pietricele vopsite în alb și roșu și înșirate pe o sfoară erau purtate la gât pentru a aduce noroc și pentru a alunga duhurile rele.”

Daniel Luca a venit de la Deva să aducă primăvara pentru hunedoreni.

Vânzarea mărțișoarelor a „înghețat” de frig în 1 martie

În acest an comercianții de mărțișoare spun că vânzarea a mers mai prost ca oricând. A fost frig, așa că lumea nu a prea ieșit din casă. Arar câte unul dintre ei se declară mulțumit: “Astăzi a mers cel mai rău vânzarea. A fost mai bine în primele două zile, dar astăzi, nu prea. Prietena mea le-a confecționat, iar ea vinde la Deva și eu aici. Mai sunt câteva ore și vom strânge și noi tarabele”, spune Daniel Luca, unul dintre comercianți, venit la Hunedoara cu mărțișoare pe lemn, din fimo (un fel de plastilinină), din pâslă, dar și cu mici bijuterii și pietre semiprețioase. Delia a venit cu ghiocei tocmai de la Tulcea: „Noi suntem din Sibiu, dar am mers la Tulcea la cules de ghiocei. Venim să îi vindem la Hunedoara, că ne place aici. Drept e că avem și niște rude: noaptea stăm la ei, iar ziua vindem ghiocei. Ieri am vândut vreo 200 de buchete, iar astăzi 300”.

Baba Dochia: fiică de rege sau soacră rea?

Cât priveşte istoriile despre Baba Dochia (cunoscută şi ca Baba Marta în unele sate), poveştile diferă de la o regiune

la alta, ba chiar de la un sat la altul, existând o mulţime de poveşti legate de ea. Astfel, unii sunt şi astăzi convinşi că Dochia a fost fiica sau sora lui Decebal şi că Traian s-a îndrăgostit de ea şi a vrut să o răpească, pentru a o duce la Roma. Sânta Fecioară ar fi transformat-o într-o bătrână de nerecunoscut. Alte variante spun că Dochia ar fi fugit din calea lui Traian, deghizată într-o simplă ciobăniţă, pe cei mai înalţi munţi. Acolo s-a rugat fierbinte să nu ajungă în mâinile cotropitorilor. Rugăciunea i-a fost împlinită: când împăratul a ajuns pe vârful muntelui, Dochia s-a transformat, sub ochii lui, în stană de piatră, cu tot cu oile ei. Alte variante ale poveştii spun că, pe când se afla la păscut cu turma sa de oi, Baba Dochia, a legat un fir de ață de un ram înflorit chiar în ziua de 1 martie. Alte poveşti spun că Baba Dochia, şi-a trimis nora după frăguţe, pe munte, în 1 martie. O zână, Sfânta Fecioară, un moşneag sau chiar Bunul Dumnezeu îi apar fetei şi îi oferă fragii căutaţi, pentru a o scăpa de urgia soacrei. Convinsă că a venit primăvara, Dochia îşi ia în spate 9 cojoace şi pleacă, sus, pe culme, cu turma de oi. În fiecare zi baba renunţă la câte un cojoc, dar în a zecea zi gerul lui martie loveşte din nou, aşa că Dochia îngheaţă de frig.

Firul roșu și alb simbolizează sângele lui Făt-Frumos care a curs pe zăpadă, după ce acesta a eliberat Soarele pe cer.

De la Zmeul Zmeilor, la Mărţişor

La început, mărţişorul ţinea loc de amuletă protectoare pentru copii. În unele locuri acesta se punea înainte să răsară soarele, aşa încât acesta să nu îşi manifeste forţele distructive (secetă şi sărăcie). O altă poveste spune că Soarele ar fost răpit de Zmeul Zmeilor sau de Baba Hârca (simbolul morţii) și închis într-o peşteră. Făt-Frumos (sau chiar Mărţişor) a luptat pentru eliberarea Soarelui iar în 1 martie, a reuşit să-i dea drumul carului de foc al astrului zilei pe cer. Lovit în luptă, sângele voinicului s-ar fi scurs pe zăpadă. În amintirea lui, fetele împletesc un fir roșu și un fir alb, împletind, de fapt simbolul sacrificiului cu cel al purităţii, simbolul jertfei cu cel al bucuriei.

 

Ada BERARU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.