Mina Petrila – de la extracția de cărbune, la un proiect cultural

Mina Petrila și-a redeschis porțile. Nu pentru extracția de cărbune, ci din punct de vedere cultural. Oameni ambițioși vor să transforme Petrila într-un centru cultural. S-a făcut un nou pas în acest sens. Ziua Minelor Deschise a adus 12 ore de acțiuni culturale și sportive desfășurate pe strada Minei și pe platoul de la intrarea în Mina Petrila. Prin acest eveniment este testată capacitatea de a găzdui funcţiuni culturale în clădiri și spații ale fostei mine, dar şi posibilitatea de pietonizare a străzii de legătură între oraş şi mină: strada Minei.

 

Petrila – exemplu de urmat

Petrila ar putea renaște cultural. Primii pași s-au făcut. Documentarul “Planeta Petrila” realizat de regizorul Andrei Dăscălescu, a devenit un brand pentru localitate. Artistul Ion Barbu, persoana șI personajul principal, dar șI mulți alți tineri cu viziune se ambiționează să păstreze mina Petrila. Într-o altă formă Forma culturală.

“Petrila este un bun exemplu de urmat (despre cum poate o localitate să renască prin cultură-n.r.) de restul orașelor din Valea Jiului. noi avem aici avantajul de a avea prieteni arhitecți care au venit ca albinele atrase de floarea mineritului românesc și care sunt foarte ambițioși și doritori să demonstreze că și în România se poate la fel cum s-a putut și în alte țări din Europa care a închis socotelile cu mineritul”,  a spus artistul Ion Barbu, cel care a contribuit la păstrarea unor clădiri ale minei Petrila.

Pentru arhitecți, mina Petrila este un obiectiv industrial-cultural ofertant. Există viziune, există voință pentru a pune în practică proiectele de dezvoltare post-industrială.

“Este implementarea proiectului. Lumea este nostalgică, dar și fericită pentru un eveniment care deschide mina Petrila pentru cultură. Acesta este un pas intermediar în ceea ce privește reconversia acestui sit industrial pentru că toate demersurile au început în anul 2011. S-a creat un brand și trebuie mers mai departe. E un val care trebuie ținut cât mai sus și care să dureze cât mai mult, iar fiecare eveniment vine să țină valul cât mai sus”, ne spune Mihai Danciu  – arhitect

 

O femeie printre mineri

Elisabeta Moga a lucrat 24 de ani la mina Petrila. Își aduce aminte cum au decurs primele zile. Elisabeta Moga a fost lăcătuș la mina Petrila, cunoscută ca ”Doamna de la Lămpărie”, fiind angajată în anul 1991 în minerit. A lucrat la mină până în 2015.

“La mină la Petrila am lucrat 24 de ani. În 1991 m-am angajat la funicular. Din 2004 am fost împinsă la lămpărie, că nu erau fete. Din 2004 până s-a înschis, în 2015, am fost la lămpărie. La început a fost greu, a fost foarte greu, mulți mineri, lămpi foarte multe și minerii erau cam vulgari la început. Trebuiau să facă botezul celor nou-venite, apoi am intrat pe sub pielea lor și am știut să mă ridic la nivelul lor. A fost frumos. La început a fost grea munca, erau mineri mulți”, a rememorat, Elisabeta Moga, cea care, cu ocazia Ziua Minelor deschise a fost ghid pentru cei care au vrut să viziteze ce a mai rămas fin exploatarea minieră Petrila.

În mina Petrila și-au pierdut viața sute de mineri, de-a lungul istoriei. Un astfel de eveniment este cel care a marcat-o pe „Doamna de la Lămpărie”. Anul 2008 a fost unul negru, îndoliat pentru Petrila. 13 mineri și-au pierdut viața într-o explozie care a avut loc în subteran. Pentru “Doamna de la Lămpărie” există și o parte bună în ceea ce privește activitatea de la mină.

“O experiență care m-a marcat în mod deosebit a fost atunci când au murit atâția mineri. M-a durut și o să mă doară toată viața, iar o experiență bună a fost o relaxare, că am scăpat de acasă. Dacă o femeie lucrează are altă viață, iar când este acasă lângă copii și bărbat are viață grea. Când femeia lucrează este mai bine, uită de necazurile de acasă”, ne-a mai spus Elisabeta Moga.

Oamenii din Valea Jiului nu sunt răi, ne mai spune doamna care a lucrat 24 de ani la mina Petrila. și-ar fi dorit ca redeschiderea să însemne producție de cărbune. Dar nu este așa. Lacătul s-a pus pentru totdeauna. Cărbunele a rămas îngropat în adâncuri.

“Mă simt într-un fel bine, fericită, dar aș fi fost mai fericită dacă mina se redeschidea în realitate (cu producție-n.r.), nu doar așa. Într-un fel e o bucurie că știm că se mai interesează și alții de noi, că suntem condamnați că suntem cei mai răi oameni. Nu e așa! Oamenii din Valea Jiului nu sunt răi! Noi suntem prea buni pentru toată lumea”, ne-a mai mărturisit Elisabeta Moga.

 

Lacrimi în ochi

Cătălin Cenușă a fost brigadier la mina Petrila. L-am regăsit cu lacrimi în ochi. Simplul fapt că se află în curtea unității miniere îl emoționează și îi trezește amintiri.

“De câte ori trec pe aici, de atâtea ori mă răscolește câte ceva și dacă acum trei ani mina s-a închis, astăzi, putem să ne bucurăm de redeschiderea porții minei Petrila. Dacă acum o săptămână povesteam cuiva că mina va fi redeschisă, nu mă credeau. Dacă proiectul Planeta Petrila a făcut primii pași, acum sper că asociația să ajungă mult mai departe”, ne-a povestit Cătălin Cenușă, cel care s-a angajat la mină în anul 1990.

Astăzi, Cătălin Cenușă este actor. Nu unul profesionist. Ci unul de conjunctură Își joacă rolul vieții în documentarul “Planeta Petrila”. Cătălin Cenușă militează pentru transformarea culturală a fostului perimetru minier.

 

Cei mici au fost sacrificați

Bujor Bogdan a fost director al Minei Petrila. A revenit cu plăcere la fosta unitate minieră, care astăzi se transformă în obiectiv cultural și turistic. Mina Petrila a fost cea mai complexă unitate minieră din Valea Jiului. sutele de ani de extracție a cărbunelui s-au ras cu buldozerul. Au rămas doar amintirile, regretele, dar și speranțele că viitorul va aduce ceva pentru acest sit industrial.

“Revin cu plăcere de data asta. În urmă cu doi ani am participat la ultima extracție de cărbune într-un vagonet, într-o atmosferă de tristețe deplină. Acum, suntem cu un optimism, semn că poate mai există o speranță ca acest perimetru să nu dispară și Petrila să nu fie zero. Petrila este o excepție, a fost cea mai complexă mină carboniferă din țară, de asemenea complexul industrial care s-a construit aici în 1930 a contribuit la ieșirea din criză a Văii Jiului și a fost o pârghie importantă în prima revoluție industrială din România”,  a spus Bujor Bogdan, fost director al minei Petrila, angajat încă din anul 1966 în minerit.

A lucrat la mină până în 1990. Însă, fostul director al unității miniere Petrila, spune că mineritul din România a fost sacrificat. România a trebuit să execute ordine, deși această activitate ar fi putut exista mulți ani de acum încolo.

“Sunt de părere că s-ar fi găsit soluții dacă ordinele nu erau din exterior, dacă nu trebuia, ca noi, cei mici, să salvăm planeta de emisiile de dioxid, în timp ce marile puteri industriale nu semnează protocoalele Kyoto, Paris. S-ar fi putut eficientiza, pentru că nici în comunism, nici după aceea, nimeni nu a pus problema eficienței. Trebuiau scoase tone de cărbune, cu orice preț, la orice costuri. și atunci, și acum, cel puțin cu 30% puteau fi reduse cheltuielile dacă erau conduse de specialiști, nu de cei care nu au intrat nicio zi în mină”, a mai spus fostul director al unității miniere.

 

Perimetrul minier poate atrage turiștii

Autoritățile locale de la Petrila sunt cele care au solicitat păstrarea unora dintre clădirile care au aparținut fostei unități miniere. Au reușit. Acum, speră, ca prin acest mod Petrila să renască.

“Se încearcă prin această festivitate să deschidem o ușă spre cultură și în orașul Petrila, prin artisul Barbu și colaboratorii săi încercăm să avem o colaborare fructuoasă. Am solicitat păstrarea unor clădiri din incinta perimetrului minier, ele sunt clasificate în patrimoniul cultural, urmează ca după ce preluăm obiectivul de la mina Petrila, să găsim surse de finanțare pentru acest patrimoniu și să îl punem în valoare. Zâmbim, de multe ori când auzim cuvântul cultură în Valea Jiului, dar eu cred că oamenii ar trebui să se îndrepte cu gândul și la acest obiectiv și cred că, chiar dacă nu pentru marea majoritate, acest perimetru minier poate să deschidă ușile pentru turiști, pentru alți cetățeni străini”,  a declarat Dorin Curtean, viceprimarul orașului Petrila.

În data de 30 octombrie 2015 s-a pus capăt unei istorii de peste 150 de ani. Mina Petrila a devenit istorie odată cu ultimul vagonet de cărbune care a fost scos din subteran în mod simbolic. Exploatarea Minieră Petrila şi-a început activitatea în urmă cu 156 de ani, fiind prima mină din Valea Jiului. A intrat într-un accentuat declin după cele două explozii devastatoare din 15 noiembrie 2008.

 

 

Monika BACIU