MIȘCĂRI POLITICE PREELECTORALE: Stânga adună chiar și resturi liberale, dreapta e fărâmițată de orgolii
Ultimele mișcări din politica românească, în interiorul sau în exteriorul formațiunilor cu pretenții electorale, anunță un asalt periculos dar motivat al stângii la alegerile parlamentare care ar trebui să aibă loc în 6 decembrie și o repetabilă/ regretabilă dispersare a dreptei în care liberalii joacă singuri-singurei.
Aripa pesedistă bate în două valuri încrâncenate
Pe de-o parte, strunite strategic de proaspătul șef al Consiliului Național PSD, Vasile Dâncu, mișcările social-democraților pesediști merg pe racolarea zgomotoasă de personalități mai școlite dispuse la un compromis politic pentru un fotoliu boieresc în parlament. Și mai merg pe uns ochii electoratului cu alungarea mediatizată de pe listele de candidați a unor parlamentari PSD de mai proastă reputație.
Pe de altă parte, după prestația slabă de la alegerile locale, social-democrații lui Victor Ponta, din Pro România, și-au făcut pomană (dar și dar de logodnă) cu un ALDE năruit, Călin Popescu Tăriceanu și compania reușind recordul istoric de a ajunge, din liberali, integral pesediști. Pentru un plus important de două-trei procente aduse de defunctul ALDE, Pro România a oferit vreo 22 de locuri pe listele de candidați la alegerile parlamentare pentru Tăriceanu și 21 de lideri de organizații aldeiste care se vor înscrie în partidul lui Ponta.
Așadar, pe aripa pesedistă a României, două valuri bat încrâncenate în stabilopozii guvernării de dreapta de azi și dorindu-se și de mâine. Adunând social-democrații lui Ciolacu cu social-democrații lui Ponta iese o amenințare deloc de neglijat pentru un PNL care a ieșit binișor din alegerile locale, dar are mari probleme de comunicare/ colaborare cu posibilii aliați pe partea dreaptă a eșichierului politic.
PNL fluieră singur peste dreapta mereu împrăștiată
PNL are probleme de alianță/ colaborare și cu USR-PLUS, și cu PMP. Cu PMP, PNL discută foarte greu, orgoliul lui Traian Băsescu și al oamenilor din suita lui fiind bun vecin cu aroganța, iar interesele cam îndepărtate, așa cum s-a și demonstrat la alegerile locale unde au fost chiar adversari. În plus, PMP are doar câteva boabe, cu emoții, peste pragul electoral, astfel încât nu acolo e miza mare a consolidării unui front de dreapta.
Pentru a face față PSD și Pro România – care se vor pupa frățește, garantat, imediat după alegerile din decembrie – PNL ar avea nevoie de o alianță USR-PLUS care să nu-i fie ostilă în campania electorală din noiembrie, ceea ce e greu de înfăptuit.
Greutatea alinierii USR-PLUS într-un front solidar anti-PSD are două cauze. Prima cauză este chiar atitudinea ostilă și față de PNL la care USR-PLUS nu a renunțat decât punctual, atunci când a fost vorba de alianțe cu interes comun. Este de observat chiar și în această perioadă cum USR-PLUS tăvălește agresiv și PSD, și PNL în egală măsură, fiind puțin probabil să se manifeste altfel în campania electorală din noiembrie.
Cea de-a doua cauză a lipsei USR-PLUS dintr-un front de dreapta este generată de slăbiciunile interne ale alianței, o alianță scuturată de multe conflicte pe tema candidaților la parlamentare dar și a unei reclamate dictaturi Barna. Or, slăbiciunile interne, care au adus inclusiv la alegerile locale rezultate mai slabe decât estimările, vor obliga strategii de campanie ai USR-PLUS să forțeze o luptă individuală cu toate celelalte partide importante, încercând astfel o reindividualizare pe baza promisiunilor din registrul „suntem altfel” făcute propriului electorat și abandonate cam de multișor.
O bătălie între disperare și orgolii, deschisă la orice rezultat
Așadar, una peste alta, bătălia electorală de la alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020 (dacă se vor organiza, totuși!) va fi dictată, pe stânga, de efortul de supraviețuire pesedistă (ambele aripi: Ciolacu și Ponta), iar pe dreapta, ca de obicei, de o întrecere a orgoliilor inutilă tuturor celor care ar fi, teoretic, adversarii social-democraților.
Tocmai de aceea, vorbeam, chiar la începutul acestei note, despre asaltul periculos al stângii social-democrate – care va lupta cu disperare, la câștig, pentru că nu are altă variantă de salvare – asupra unui front fărâmițat de orgolii și interese unde PNL va ține stindardul dreptei singur, fiind nevoit să lupte și cu dușmanii și cu „prietenii”. O bătălie românească, originală, tocmai de aceea deschisă la orice rezultat.
Așteptări mici și foarte mici
Mari modificări de atitudine nu credem că vor apărea până în campania electorală, dat fiind timpul extrem de scurt și vânzoleala din această perioadă complicată și de valul doi de pandemie. Astfel, nu ne rămâne decât să cuantificăm nivelurile de duritate cu care tendințele intuite de noi se vor manifesta public și cum va percepe electoratul ce se întâmplă pe scena politică românească.
