Momârlanii se pregătesc pentru sărbătoarea Crăciunului

Momârlanii sunt o comunitate mică din România, o populație despre care se spune că ar fi urmașii dacilor așezați în Valea Jiului. Numărul lor este estimat undeva între 10.000 și 20.000. Unii cercetători spun că termenul derivă din limba latină, de la momo (țăran) și lan (băștinaș).

Momârlanii își construiesc și acum casele la fel cum o făceau dacii, din bârne necioplite, încheiate la capete cu îmbucături de formă pătrată sau dreptunghiulară. Hainele de sărbători ale momârlanilor constau din pantaloni strâmți și cămașa până la genunchi. Această populație a păstrat o serie de practici precreștine, între care și obiceiul îngropatului morților în curtea de lângă casă. Obiceiul îngropării morților în grădina din apropierea casei își are rădăcinile în urmă cu mai bine de 500 de ani, când exista credința că morții, ca și viii, trebuie să se afle în apropierea familiei, chiar și după ce au trecut la cele sfinte. Astfel, ei puteau să aibă parte de liniște și să nu se transforme în ființe malefice, să nu devină strigoi sau moroi. Locul în care oamenii erau îngropați căpăta denumirea de „morminți de ogradă” sau „morminți de curte”. Printre sărbătorile specifice momârlanilor se numără Colindul Pițărăilor și Nedeile.

În dimineaţa Ajunului de Crăciun, momârlanii din Jiet pornesc colindul „Pițărăilor“. Obiceiul Piţărăilor, denumit astfel după colăcelul primit de la gazde, se pierde în negura timpului. Se spune că piţărăii datează chiar de pe vremea dacilor, iar steagurile purtate de cete ar putea fi inspirate din cele ale legiunilor romane. Pițărăii sunt numai bărbaţi, copii sau tineri aflaţi la vârsta adolescenței, organizați în cete, care trec prin satele de la poalele munţilor şi vestesc Nașterea Domnului. În noaptea dinaintea Ajunului, tinerii îmbracați în haine populare se adună și împodobesc “steaguri” cu clopoţei, baticuri multicolore, ciucuri şi coroniţe de flori fixate pe “boaţe” din lemn de câţiva metri lungime. De obicei, numărul steagurilor variază între două și cinci, în funcție de cât de mare este ceata.

Odată terminat acest ritual, imediat după răsăritul soarelui, ceata se reunește la intrarea în sat și porneşte colindul pe la toate casele. ,,Steagurile’’ sunt purtate în față de feciori necăsătoriți, de obicei, cu vârste cuprinse între 16-19 ani. În urmă cu ani, feciorii purtau aceste steaguri timp de doi sau trei ani până la încorporare. La fiecare casă, sunt întâmpinați cu nuci, mere, bomboane și colăcei, numiți ,,țipăi’’. Şi pentru ca anul care vine să le meargă şi mai bine, gospodarii ascund în podul casei sau în grajduri seminţe legate într-un batic, iar dacă piţărăii le găsesc înseamnă că gazdă va avea noroc şi belşug. Pe parcursul zilei, Pițărăilor li se alătură și alți locuitori ai satului, copiii fiind cei care intră primii în ograda gazdei și caută în vreun colț al ogrăzii un coș cu bunătăți. Cel care găsește cele mai multe coșuri este considerat cel mai ager copil. În rândul piţărăilor disciplina este foarte severă. Nimeni nu are voie să ceară mai mult decât primeşte. Dacă totuşi cineva ar cuteza să facă acest gest, ceilalţi piţărăi l-ar alunga din rândul lor, lucru ce ar aduce o mare ruşine pentru cel în cauza şi familia lui. Potrivit credinţei populare piţărăii pot umbla liberi prin casele şi curţile gospodarilor, pentru că ei sunt purtători de noroc şi fericire. După ce stăpâna casei le da darurile, piţărăii şi le împart în mod egal, se strâng apoi în mijlocul curţii și încing o „învârtita jieneasca“.

În fiecare an, în jurul sărbătorii de Crăciun, are loc în Straja şi Colindul Crailor. Acesta se desfăşoară sub forma unei scenete, care durează 25 de minute. Echipa este compusă din cel puţin 7 persoane, dar poate ajunge şi până la 30 de membri. Sunt personaje pozitive şi personaje negative, care se înfruntă şi întotdeauna binele învinge răul. Personajele pozitive sunt cei trei crai, denumite şi Gasparul – îmbrăcat în galben, Valtezarul – îmbrăcat în albastru şi Melfiorul – îmbrăcat în roz. Mai este Îngerul – de regulă un copil, pentru că semnifică puritatea. Personajul negativ este Irodul, care conduce alaiul şi cu care se “luptă” minute în şir craii. Există şi un Soldat şi un preot sau doi. Pe lângă aceste personaje, ceata crailor mai conţine şi ciobani, numiţi în Valea Jiului “brunduşi”, după denumirea clopotelor pe care le poartă legate de centură, la spate.

 

Colaborator

FOTO: Arhivă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *