O lacrimă pentru Profesor

Eleonora-Carmen Hărău: 

“S-a mai stins un Profesor hunedorean.

Nu l-am avut niciodată dascăl la clasă. Dar, în toți cei opt ani petrecuți în Școala generală nr. 7 din Hunedoara, Domnul Ioan Hrisov a fost omul care mă veghea în culisele scenelor, când recitam poezii la serbările și la concursurile școlare locale, județene și naționale. El era în stare să stea lângă mine și să urmărească toată partida de șah când jucam în concursuri, deși nu era un fan al acestui sport. Făcea aceste activități pentru toți elevii lui, cu tot sufletul, fiind responsabil cu activitatea competițională cultural-sportivă a școlii. Așa era pe atunci. Dar pentru mine a avut întotdeauna o grijă aparte, o vorbă specială, un gest special. Am primit căldura de la el prin toți porii sufletului. M-a ajutat să cresc, m-a înflorit!

Profesorul era și paratrăznetul care drena emoțiile mele de fetișcană. A fost suportul meu constant în competițiile din copilărie, motivul din care “nu m-am încurcat” niciodată, dobândind un teanc de diplome.
Mai apoi, în liceu, m-a căutat să mă felicite pentru lucrarea la olimpiada de limba română. Luasem premiul al doilea la faza județeană, în clasa a noua. Era revoltat. “Tu meritai locul întâi!”- mi-a zis. Nu știu dacă era într-adevăr așa. Poate percepția Profesorului, care mă asistase primind atâtea locuri întâi, refuza ideea că într-un concurs la care particip se poate, totuși, găsi cineva mai bun.

N-am mai participat niciodată la olimpiada de română. M-au “înghițit” chimia, mai apoi economia. Începusem să-mi caut viitoarea profesie.

Profesorul și-ar fi dorit să fac Filologie… Mai apoi s-a consolat cu faptul că urmez Cibernetica. Măcar era o facultate “de top”, nu era “ceva banal”, așa mi-a spus. De altfel, Anca, fiica lui, mult mai mică decât mine, a ales să urmeze tot Cibernetica.

Mi-a urmărit evoluția pe tot parcursul vieții. M-a încurajat, m-a susținut, m-a votat. Ultima oară când l-am întâlnit mi-a spus că-mi citește postările pe Facebook și articolele din Replica și că-i mândru de mine! Că trebuia, totuși, să fac Filologie…

Și eu sunt mândră și recunoscătoare de întâlnirea noastră în această viață, Dom’ Profesor! Și cred, din tot sufletul, că nu se termină totul acum, aici!

Drum bun în veșnicie, drum bun spre întâlnirea cu doamna Silvia Hrisov, minunata noastră profă de “Muzică”, de care ne-am despărțit de atât de multă vreme…”

 

Notă: postările de la rubrica „faceNEWS” sunt preluate ca atare, fără modificări, de pe paginile de facebook ale autorilor.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *