Performanţă din scaunul rulant. O deveancă este singura tenismenă din Campionatul Naţional Paralimpic

Cristina Deac joacă dintr-un scaun rulant împrumutat de un prieten. S-a apucat de sport în urmă cu trei ani, de nici un an se antrenează serios şi a ajuns deja pe locul 106 ITF, la dublu. Recent, la Madrid, a jucat finala la dublu şi a câştigat. Îşi doreşte multe trofee, un scaun rulant performant şi un teren de tenis la Deva unde să se poată exersa în linişte alături de antrenorii ei.

Tânăra împinge zdravăn în roţile căruţului şi îl struneşte din scurt – cu racheta în mâna dreapta, reuşeşte să îi imprime viteză, să îl întoarcă şi să îl rotească, de multe ori chiar în timp ce loveşte aprig mingea şi o trimite peste fileu, către antrenor. Părul îi flutură în jurul chipului îmbujorat. Icneşte de efort, cu muşchii feţei contorsionaţi şi dinţii strânşi. Este un munte de voinţă. Între pasele istovitoare, Cristina are cel mai fermecător zâmbet şi el îndelung antrenat. Este semnul clar că tânăra nu s-a lăsat îngenunchiată – şi-a făurit viaţa din bucăţile zdrobite ale destinului.

Cristina Deac este singura fată care face performanţă în tenisul românesc din scaunul rulant. S-a apucat de sport pentru este o fire activă şi simţea nevoia de mişcare. „M-am gândit să aleg tenisul pentru adrenalina pentru care mi-o oferă şi îmi place să …alerg! Şi atunci… eu zic că aşa alerg” acum trei ani am început, dar numai din luna ianuarie am început să joc intensiv pentru turnee. Acum trei ani doar făceam mişcare”. Cu multă voinţă, cu antrenament şi sub supravegherea antrenorilor, Cristina merge înainte. La 32 de ani, a câştigat primul mare trofeu la Madrid, unde a câştigat finala la dublu alături de o tenismenă din Spania.

Antrenorii ei de la Tenis Club Deva sunt uimiţi de performanţele tinerei, de voinţa şi de dorinţa de a face performanţă. „Pe Cristina am cunoscut-o acum doi ani când căuta un teren de tenis unde să joace şi un antrenor pentru ea. E o fată foarte veselă, foarte frumoasă şi dornică să practice acest sport. După ce am întâlnit-o pe teren, am simţit pasiunea pentru tenis. E foarte ambiţioasă şi, din aceste motive, are deja rezultate foarte bune în clasamentul ITF, la paralimpic. Efortul pe care îl face ea este mult mai mare şi trebuie să aibă o coordonare diferită faţă de ceilalţi jucători, deşi, la tenisul în scaun rulant, mingea are voie să pice de două ori până este lovită”, explică Laura Moţ, de la Tenis Club Deva. antrenorul care o pregăteşte, Sorin Cohan a încercat chiar să se pună în locul ei – la propriu: s-a străduit să joace din scaunul rulant. Nu a reuşit: „E teribil de greu. Am încercat să văd cum este. De-abia m-am deplasat pe loc, ce să mai alerg la minge, să mă aşez la minge, să o pot lovi, cum zicem noi. E foarte greu să faci ce face ea. Cristina este ambiţioasă, de asta reuşeşte într-un sport foarte complex, chiar dacă are un handicap grav. Ea practic nu se poate folosi de picioare, toată deplasarea este din mâini. Se descurcă foarte bine, cu rezultate excelente.”

La 17 ani, viaţa i s-a schimbat definitiv. Mai avea trei luni până la majorat: „Acum 14 ani, m-am operat la coloană şi în urma acelei operaţii am rămas în scaun”. Cristina clipeşte des ca pentru a alunga amintirile acelor clipe: „Am luat fiecare zi aşa cum a venit. La început, a fost greu, am trecut prin depresii, a fost… pfff… Greu! Eu am reuşit să merg mai departe cu ajutorul Fundaţiei Motivation România. Am fost acolo la un stagiu de pregătire, am şi lucrat doi ani. Acolo am învăţat să mă descurc singură. Pentru noi cei cu handicap, persoanele care utilizăm scaunul rulant, să te descurci singur e ceva! Sunt un om normal, doar că merg diferit!”

Când a început să participe la turnee, Cristina era pe locul 187 în clasamentul internaţional ITF. A urcat rapid şi acum ocupă locul 132 şi 106, la dublu. Asta chiar dacă nu are tot timpul posibilitatea de a se antrena şi nu are nici o parteneră în campionatul naţional. Joacă cu băieţii. De la unul dintre ei are de fapt şi scaunul. „Este o donaţie de la un prieten care face şi el tenis în scaun rulant. Mi l-a oferit şi mi-a spus să-l ţin atât timp cât îmi trebuie şi o să joc. Nu mi-aş fi permis să mi-l iau eu. Unul bun este pe la 2 mii de euro şi unul performant e undeva peste 3.500 de euro. Mi-aş dori să am un asemenea scaun pentru tenis fiindcă mi-am propus să particip la cât mai multe turnee şi se simte diferenţa între un scaun bun şi unul mai puţin bun. Eu sunt la stadiul în care … mă mişc, mă mişc destul de bine!”, spune Cristina.

Cristina s-a născut la Hunedoara, a plecat când era mică cu părinţii la Vaslui şi, de zece ani, locuieşte la Deva. „În România sunt singura fată care joc, la turneele internaţionale la care particip sunt si categorii pentru fete, dar la naţionale, băieţii mă acceptă să joc cu ei. E aşa mai mult un antrenament, ei acceptă să joace cu mine ca să nu-mi pierd tonusul. E al doilea an în care joc împotriva lor. Încă nu i-am bătut, dar îmi doresc să câştig!”, râde tânăra. Antrenorii ei de la Tenis Club Deva îşi doresc mai mult pentru ea: „Noi ne bucurăm să putem fi aproape de ea, să o antrenăm şi să o susţinem. Momentan ne lipseşte un teren sau o sală unde să ne desfăşurăm firesc activitatea. Pentru că nu avem un loc de antrenament, antrenamentele ei nu sunt stabile, periodice şi astfel rezultatele sunt influentaţe. Dacă am avea un program pe care să-l putem respecta, lucrurile ar decurge mult mai bine. S-ar simţi imediat în rezultate. Are nevoie de sprijin, Cristina noastră reprezintă deja România în competiţii înternaţionale”, spune Laura Moţ, iar Sorin Cohan adaugă: „Performanţa e destul de bună, dar ea joacă mai mult în străinătate unde nivelul este foarte ridicat în comparaţie cu România. Acolo sunt şi mai mulţi sportivi, pot să joace între ei, ea nu are ocazia asta aici.”

Primul impuls e să-ţi fie milă, dar privind-o pe Cristina, te cuprinde mândria – mândria că mai sunt oameni care luptă, bucuria că sunt oameni care trăiesc frumos, care zâmbesc şi glumesc în timp ce împing căruţul rulant, respectul pentru o tânără care îşi trăieşte demn şi din plin viaţa. „Nu e greu, îmi place! Îmi place ce fac!” Nu am curajul să o întreb dacă mai crede în minuni, dar încerc să aflu ce visează: „Îmi doresc să câştig şi eu un turneu la simplu, să cresc cât mai mult, să reuşesc să fac antrenamente. Să joc cât mai mult!”

În această vară, la Cluj-Napoca, la ediția a VIII-a a Campionatului Național de tenis în scaun rulant, Cristina a primit premiul special. Antrenorii ei fac acum demersuri pentru a afilia clubul unde joacă Cristina la Comitetul Parlimpic Român. Tânăra are de gând să participe în noiembrie la un turneu în Ungaria şi are nevoie de sprijin financiar pentru a juca în străinătate. O hunedoreancă întoarsă din Belgia încearcă să o ajute. Silvia Olari s-a gândit să îşi priovoace cunoascuţi ca, în loc să-i aducă daruri de ziua ei, să doneze bani pentru turneele Cristinei: „E ziua în care vă provoc să îmi faceţi un cadou de suflet! În locul florilor sau darurilor, vreau să o ajutăm pe Cristina Deac. Este o tânără extraordinară şi o să vă spun de ce: m-a impresionat din clipa în care am văzut-o pe teren. Cristina joacă tenis imobilizată într-un scaun cu rotile. Acum mulţi ani a fost operată la coloană şi o greşeală medicală a condamnat-o pe viaţă. Fata asta nu s-a lăsat doborâtă de necaz şi joacă tenis zi de zi pe un mic stadion din Deva. Şi face performanţă! Să o ajutăm împreună să se bucure de viaţă, de mişcare şi de performanţă. Fiecare leu donat o va ajuta pe tenismenă să participe la turnee în ţară şi în străinătate. Trimiteţi banii în contul sportivei deschis la Banca Transilvania, pe numele Cristina Deac. Cont RO83BTRL02201201N91226XX şi valută RO58BTRL02204201N91226XX.
Swift BTRLRO22HDA. Ajutaţi-o pe Cristina să se bucure de o nouă reuşită, haideţi să facem lumea mai bună!”

Laura OANĂ